Centrul Cultural „Socrate” al Parohiei Miroslava II cu hramul „Duminica Sfinţilor Români” şi-a deschis în această săptămână porţile pentru primele activităţi dedicate copiilor. Pentru început,
Întâlnirile tinerilor creștini sunt o expresie a vocației universale a învățăturii hristice
Despre marile întâlniri s-au scris nenumărate pagini în cursul istoriei. Întâlnirile care au schimbat destine și vieți sunt cele care au fost reținute nu doar de istorici sau de memorialiști, ci chiar de simplii oameni.
Întâlnirile ocupă un loc aparte și în scrierile nou-testamentare. Evanghelia după Ioan vorbește încă din primul capitol de întâlnirea ucenicilor Sfântului Ioan Botezătorul, Andrei, Petru, Filip și Natanael cu Mântuitorul Hristos (Ioan 1, 36-51), pericopă ce nu în mod întâmplător se citește în prima duminică din Postul Mare, a Ortodoxiei. La rândul său, Nicodim fariseul l-a întâlnit pe Mântuitorul Hristos, a avut o conversație noaptea cu El despre „nașterea din apă și Duh” pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu și în urma acesteia a fost unul dintre cei favorabili în fața colegilor săi de învățătură. Sfântul Apostol Pavel s-a convertit pe drumul Damascului după ce l-a văzut tocmai pe Cel ce-L prigonea, pe Iisus Hristos.
În perioada apologeților, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful a devenit creștin tot în urma unei întâlniri, iar cazul Fericitului Augustin a rămas cunoscut ca un adevărat exemplu de pocăință și de slujire a Bisericii lui Hristos.
În ultimii ani, în întreaga lume creștină, fie că vorbim de cea ortodoxă sau de cea romano-catolică, au fost organizate în fiecare an diferite întâlniri ale tinerilor. Grija manifestată de Biserică față de tineri trebuie înțeleasă în spiritul vocației ei față de întreaga societate. Asemeni mlădițelor tinere din parabola viței rostite de Mântuitorul Hristos în timpul Cuvântării de despărțire, tinerii au nevoie să fie îngrijiți pentru a rodi la vremea cuvenită. Iar aceste întâlniri au rolul de a-i aduna pe tineri la un loc pentru a se cunoaște, pentru a vorbi despre problemele lor specifice, dar și generale cu care se confruntă zi de zi în societatea în care trăiesc, pentru a fi ascultați și pentru a se bucura de o adevărată comuniune.
Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși este un eveniment anual ce începe să se contureze ca o adevărată tradiție în sânul Bisericii Ortodoxe Române. Aflat la a cincea ediție după cele de la Baia Mare (2013 și 2014), Cluj-Napoca (2015) și București (2016), evenimentul dedicat tinerilor a avut loc în acest an în perioada 1-4 septembrie la Iași.
Organizate cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, aceste întâlniri devin în fiecare an un adevărat reper în calendarele tinerilor, dar și ale Bisericii. Mărturiile tinerilor participanți din România și diaspora română din Europa, dar și din diferite Biserici Ortodoxe surori sunt cele care evidențiază, pe de o parte, capacitatea Bisericii de a fi un organism viu, ce își asumă o identitate și formează noi generații de creștini și, pe de altă parte, manifestarea vocației ei integratoare a tuturor generațiilor. Într-o societate ce cunoaște o diversitate de opinii și unde uniformizările sunt promovate, Biserica Ortodoxă își afirmă identitatea tocmai prin întâlnirile acestor tineri. Cazurile în care tineri din diasporă vin în țara natală și își regăsesc rădăcinile nu sunt deloc puține, lucru afirmat nu doar de ei, ci de universalitatea diasporei ortodoxe.
Syndesmos („legătură”) este de fapt numele Federației Mondiale a Tinerilor Ortodocși, ce a fost înființată în 1953, în Franța, ca urmare a diferitelor întâlniri panortodoxe ce au avut loc în perioada 1923-1953. Nașterea acestei asociații în diasporă, într-un teritoriu ce prin tradiție nu este unul ortodox, are la bază entuziasmul unor tineri ce provin din țări majoritar ortodoxe, vorbitoare de limbă rusă, greacă sau arabă, pe care diferitele evenimente istorice de după al Doilea Război Mondial i-au determinat să locuiască în Republica Franceză.
Întâlnirea diferitelor tradiții din sânul Ortodoxiei după secole de izolare din cauza lipsei unei bune comunicări între Bisericile Ortodoxe din lume de până în secolul XX a reprezentat un moment de bucurie. Acești tineri au înțeles că Ortodoxia îi unește, că Biserica are nevoie de ei, de mărturia lor și de misiunea lor. Federația numără în prezent 121 de mișcări membre, organizații și mișcări ortodoxe de tineret și școli teologice din peste 40 de țări diferite. Fiecare din mișcările membre funcționează cu binecuvântarea episcopului de care aparțin. Din 1992, diferite mișcări ale tinerilor ce aparțin Bisericilor Ortodoxe Orientale s-au alăturat acestei frățietăți. Scopul acestei organizații este de a fi o punte de legătură între diferite mișcări ortodoxe, organizații și școli teologice, prin a promova vocația universală a credinței ortodoxe. De aceea, misiunea Bisericii Ortodoxe în societatea contemporană se manifestă nu doar prin implicarea civică, ci și prin participarea tinerilor la viața eclezială. Printre alte obiective ale Syndesmos se numără promovarea unui mod de viețuire bazat pe comuniunea euharistică, în duhul și învățătura Evangheliei și a Sfinților Părinți, încurajarea reflecției și a acțiunilor concrete în problemele ce afectează viețile creștinilor ortodocși din diferite Biserici locale.
Unul din evenimentele organizate de Syndesmos a avut loc la Mănăstirea Neamț, în perioada 11-18 august 2012, la Seminarul Ortodox „Veniamin Costachi”, cu tema „Profeții din vremea noastră”. Festivalul a adus în același loc tineri ortodocși din: România, Grecia, Rusia, Belarus, Franța, Germania, Anglia, Finlanda, Liban. În ultimul minut s-a alăturat și un grup de tineri catolici francezi, majoritatea originari din Bretania, cu un entuziasm aparte în a descoperi Ortodoxia în zona Neamțului.
În lumea romano-catolică sunt cunoscute așa-numitele „Zilele Mondiale ale Tineretului”. Apărute la inițiativa Papei Ioan Paul al II-lea, ele sunt de fapt rodul întâlnirii din Roma a peste 250.000 de tineri cu prilejul Jubileului Internațional al Tinerilor din Duminica Floriilor a anului 1984, an sfânt în Biserica Apuseană, dedicat temei răscumpărării. În anul următor, 1985, datorită faptului că Organizația Națiunilor Unite a organizat mai multe evenimente cu tema „Anul Internațional al Tineretului”, Suveranul Pontif a invitat peste 300.000 de tineri la Roma, tot în Duminica Floriilor. Zilele Mondiale ale Tineretului au fost astfel create pentru a da un caracter stabil și de lungă durată acestor prime întâlniri.
Așadar, Zilele Mondiale ale Tineretului sunt un eveniment organizat de Biserica Romano-Catolică, ce adună la un loc tineri catolici din întreaga lume. Ele sunt sărbătorite în fiecare an, în fiecare dioceză din lume, îndeosebi în Duminica Floriilor, o mulțime mai mare de lume adunându-se, de regulă, la Roma. Pe de altă parte, la fiecare doi sau trei ani, o mare adunare internațională are loc tot la invitația Suveranului Pontif. Fiecare ediție a acestei întâlniri se desfășoară pe mai multe zile, de fiecare dată într-un oraș diferit, și se termină cu o Liturghie prezidată de Episcopul Romei, ce reunește sute de mii de participanți. Astfel, în 1995, în Manila, aproape 5 milioane de credincioși s-au adunat pentru una dintre cele mai mari întâlniri din istorie. Pe 13 aprilie 2014, Papa Ioan Paul al II-lea a fost numit sfânt patron de către Papa Francisc. Conform unei anchete efectuate de săptămânalul „La Vie”, în colaborare cu tinerii din Franța care au participat la Zilele Mondiale ale Tineretului ce au avut loc în Cracovia în 2016 și publicată pe 7 iulie 2016, cei 35.000 de tineri francezi care au participat la această Întâlnire au un profil omogen, în cvasitotalitatea lor apărând „angajați în viața creștină, practicanți” și aproape de pozițiile Bisericii Catolice și ale Papei Francisc.
Creștinii au încă multe de făcut pentru a se cunoaște, pentru a se valoriza reciproc și pentru a-și uni eforturile. Vorbim de o cunoaștere și re-cunoaștere reciprocă, pentru a reduce necunoștința și, eventual, unele suspiciuni cu privire la celălalt. Consecința va fi schimbul de idei și valori, în aceeași credință, fiecare comunitate cunoscând diferite peripeții din punctul de vedere al vicisitudinii istorice.