Mărturii ale elevilor despre pandemie și ora de religie on-line

În perioada pandemiei de COVID-19, până la sfârșitul anului școlar, profesorii, părinții și elevii se confruntă cu o situație nouă și neașteptată: școala on-line. A apărut, astfel, întrebarea: S-au putut desfășura activități educative de real impact, care să depășească sfera obligativității, a necesității dovezilor și a raportărilor inerente, la nivelul întregii țări?

Întrebarea planează, răspunsul fiind formulat în multiple chestionare oficiale sau rămas în discuții private, ori chiar neformulat verbal, dar dezvăluit de priviri mai mult sau mai puțin triste și obosite. Este evident că situația creată a declanșat profunde nemulțumiri și stări variate, de la agitație, confuzie, furie neputincioasă, până la panică în rândul tuturor factorilor edu­caționali implicați. Nu au lipsit cei care să profite de situație, într-un fel sau altul: fie să „scape” de îndatoriri sub diferite pretexte sau a da vina pe cineva, pe ceva, fie să pună la dispoziție mijloace tehnologice, platforme educaționale, cursuri contra cost, care să fie accesate în grabă, pe fondul unei disperări colective ș.a.

Și elevii au păreri împărțite și diferite. Câțiva se bucură, cu impresia de eliberare, având „dreptul” de a nu studia, de a nu se preocupa de carte. Alți câțiva o iau poate chiar prea în serios, fără a trece cu vederea nici o lecție, nici o temă, nici o sugestie a profesorului. Alții se adaptează și fac ce pot. Majoritatea elevilor resimt lipsa comunicării vii, față către față, cu profesorii și colegii.

Totuși, pe acest fundal frustrant s-au putut genera și acțiuni/reacții cu efect pozitiv la nivelul societății românești bulversate referitor la educație. A trebuit cu toții să ne depășim zona de confort și „să punem umărul” încât școala să continue cât mai eficient. Era normal să nu reușească întru totul, astfel că nimeni nu ar putea pretinde un anumit procent mulțumitor pentru acest lucru. Jonglarea pe platforme educaționale a devenit un nou „hobby” pentru profesori și elevi (iar, pe alocuri, și pentru părinți, deveniți dintr-o dată parteneri educaționali mult mai implicați, vrând-nevrând). Slalomul printre mesaje de pe diverse grupuri de lucru ne-a canalizat spre o altă fațetă a comunicării. Vizibilitatea actului didactic a devenit dintr-o dată un fapt subîn­țeles.

În aceste timpuri s-a simțit nevoia, de altfel, de profesori care să facă mai mult decât să transmită cunoștințe; să fie alături de elevi și de părinți, să le ofere încredere, să meargă împreună mai departe. Cei pe umerii cărora au apăsat aceste noi cerințe au fost cu precădere învățătorii și diriginții. Dar, surpriză, acestora li s-au alăturat dascălii de religie, pentru că așteptările de la aceștia au crescut, în special din partea copiilor, care au râvnit și au primit un cuvânt cald, un îndemn la rugăciune, o încurajare. Încă o dată s-a validat statutul profesorului de religie în școală, văzut ca o personalitate înțeleaptă și echilibrată, capabilă să transmită și să exemplifice valorile creștine. De data aceasta, elevii au avut nevoie de susținerea autentică a profesorului lor de religie, realizată prin lecții on-line, materiale transmise, mesaje.

În acest cadru mai larg, emisiunea „Ora de religie”, realizată și difuzată de TRINITAS TV, a venit în sprijinul elevilor de nivel primar, gimnazial și liceal, nu doar ca o continuare a învățării în materie de religie ortodoxă, ci și ca un suport psiho-emoțional și spiritual. Temele selectate au fost anume alese în afara programei școlare, tocmai pentru a putea oferi o altă abordare a orei de religie, în concordanță cu nevoile concrete ale vremii și cu marile sărbători religioase din această perioadă (Învierea și Înăl­țarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, mari sfinți cinstiți de întreaga creștinătate ș.a.), cu obiectivul de a canaliza atenția elevilor spre bucurie, speranță, rugăciune, răbdare și spre credința în Dumnezeu, Izvorul Binelui suprem.

Feedback-ul primit pe diferite căi (pe adresa de e-mail a emisiunii, oradereligie@trinitastv.ro; în comentarii pe pagina de Facebook a TRINITAS TV; în comentarii/e-mailuri private etc.) a venit de la elevi și părinți din toată țara, din mediul urban și rural. Iată câteva din aceste mesaje:

„Vă mulțumim mult pentru emisiunea realizată, pe care am urmărit-o cu mare plăcere, alături de fetița mea. Mi se pare că ne ajută mult în această perioadă dificilă. Vă dorim multă putere de muncă!” (mama Antoniei, clasa pregătitoare).

„Mi-a plăcut emisiunea Ora de religie, mai ales povestirile, cele despre sfinți și despre Dumnezeu, pentru că simt că mă apropii mai mult de El” (Emilia, clasa a VI-a).

„Mi-au plăcut emisiunile despre Ora de religie de la TRINITAS TV, și, în mod special, cum sunt prezentate: cu origami, desene pe flipchart, povestiri cu tâlc... spuse cu căldură și cu zâmbetul pe buze. Am învățat despre răbdare, valorile familiei, gândurile bune, despre bucurie, invidie, lene, despre prietenie. Religia este frumoasă și este înțeleasă de noi, dacă este explicată la nivelul nostru” (Daria, clasa a VI-a).

„Emisiunea aceasta m-a ajutat și pe mine, ca bunică. Tare aș fi vrut ca pe vremea mea (când eram elevă) să existe așa ceva, care să-mi explice elemente de religie atât de simplu și clar. M-am uitat alături de nepotul meu!” (bunica lui Luca, clasa a III-a).

„Eu mă uit la aceste lecții (emisiuni), deoarece îmi încălzesc sufletul și inima. Este mereu o bucurie să mă uit. Chiar și bunica se uită, foarte fericită. Mi-a plăcut să aflu despre Mântuitorul Iisus Hristos că nu are prejudecăți, că nu are bariere în comunicare, nu are scopuri ascunse și că este sincer cu interlocutorul; că prietenia adevărată se bazează pe virtute, că Îmbrățișarea este cel mai frumos discurs despre dragoste - părintele Dumitru Stăniloae. Mă rog pentru sănătatea familiei mele și să mă întâlnesc mai repede cu prietenii mei” (Ana, clasa a V-a).

„Aceste emisiuni înregistrate de televiziunea TRINITAS ne-au fost de folos, deoarece, din cauza pandemiei, nu am mai putut face orele de religie și prin aceste emisiuni am putut învăța lucruri noi, explicate pe înțelesul tuturor” (Damian, clasa a V-a).

„Aceste emisiuni m-au ajutat să ajung mai aproape de Dumnezeu, să îmi construiesc casa din inima mea și să devin mult mai credincioasă. Iată ce am mai înțeles: sufletul curat al copiilor este deschis înțelegerii și aplicării cuvântului Domnului și este avid de cunoaș­tere, deoarece ei se află la începutul vieții și au nevoie de a-și forma întregul comportament pe principii curate, morale, religioase. Pentru copii, cuvântul Domnului se va constitui într-o casă binecuvântată care le va oferi protecția și siguranța de care au atâta nevoie. Din pildele prezentate, am înțeles și elementele acestei case: temelia este răbdarea, tenacitatea (perseverența), munca. Cărămizile sunt faptele bune, care, așezate una peste cealaltă, construiesc încet-încet pereții unei vieți frumoase, trăită cu milă și grijă față de semeni. Cimentul care va lega cărămizile între ele este constituit din smerenie și rugăciuni, acesta fiind aliatul bunei înțelegeri a tuturor învățăturilor religioase. Acoperișul casei este iubirea, care poate învălui tot așezământul li­niștii sufletești, a mulțumirii de sine și a recunoștinței pentru tot ce ne-a dat Dumnezeu. Iar, pentru ca întreaga construcție să dăinuie între pericolele și tentațiile lumii, avem și paznici ai casei: gândul cel bun și voința de bine” (Persina, clasa a V-a).

„Pe mine m-au ajutat aceste lecții (emisiuni), care au fost foarte interesante și care mi-au dat posibilitatea să aflu multe pilde, multe lucruri frumoase și utile; am înțeles mai mult ce înseamnă o familie unită, pe care o voi respecta și o voi iubi mereu” (Bogdan, clasa a VI-a).

„Mulțumiri de la pământ la cer pentru tot, pentru dragostea și efortul dumneavoastră!” (Alina, profesor de religie).

Închei prin a mulțumi, în calitate de diriginte, profesor de religie, co-prezentator al emisiunii Ora de religie și părinte, tuturor celor care ne-au fost și ne rămân alături în această perioadă și care ne-au motivat să lucrăm cu entuziasm, de­pășind dificultatea distanțării fizice. În acest sens, rămâne edificator cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Învățătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste și bunăvoință, aceea rămâne acolo pentru totdeauna”.

Mirela Șova este profesoară la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din București.