O lume mai curată și mai frumoasă, născută din mâna copiilor

O maximă a nuvelistei americane Anne Lamott spune că „există locuri în inimă despre care nici măcar nu știi că se află acolo până când nu iubești un copil”. Și nu poți să nu iubești copiii, de vreme ce ei sunt un fel de chei ale paradisului, care pot transforma lumea într-o uriașă grădină. În acest tablou se încadrează și acțiunea micilor exploratori ai clasei pregătitoare E de la Școala Gimnazială nr. 80, care luni, 22 aprilie, au oferit planetei darul vieții prin plantarea mai multor pomi și flori, într-un spațiu al bucuriei pus la dispoziție de Biserica „Izvorul Nou” din Protoieria Sector 3 Capitală.

O vorbă binecunoscută din popor spune că omul nu este împlinit până când nu plantează un copac. Pomii purifică aerul, reglează temperaturile și ne ajută să amenajăm spațiile de relaxare pe timpul verilor din ce în ce mai toride. Când acest lucru îl fac cei mici, a planta un pom transcende sensul unei simple acțiuni, devenind un mod aparte de a te bucura, a iubi, a spera și a crede în viitor.

A dărui viață planetei

În „Săptămâna verde”, chiar de Ziua Pământului, copiii din clasa pregătitoare a învățătoarei Oana Elena Briciu, de la Școala Gimnazială nr. 80 din București, au plantat mai mulți pomi și flori în curtea Bisericii „Izvorul Nou” din sectorul 3. „O zi obișnuită în viaţa unui elev în rutina cea de toate zilele ar putea însemna câteva ore de curs, cu implicare emoţională în limitele normale unui transfer de competențe. Dar ei, exploratorii clasei pregătitoare de care mă ocup, vor mai mult, pot mai mult, simt mai mult. Săptămâna verde le-a oferit şansa de a arăta asta, şi chiar au reuşit! Într-un spaţiu al bucuriei, care este Biserica Izvorul Nou din sectorul 3, cu bunăvoința părintelui paroh Stelian Ionaşcu, ei au oferit planetei darul vieţii prin plantarea a trei arbori mari (un mesteacăn şi doi stejari), a mai multor tuia ornamentali, pomi fructiferi şi flori colorate. Mânuțele lor pline de iubire au lucrat pentru un mediu mai puţin poluat, cu aer mai curat, înfrumusețând peisajul înconjurător. Peste ani, când îl vor privi, vor şti că ei, împreună cu părinţii lor, l-au «desenat» şi l-au oferit şi altor generaţii de copii, ca exemplu şi model de urmat. Beneficiile acestui proiect pentru elevi au fost remarcate de domnul doctor Alexis Cochino, prin ideea căruia a prins viaţă demersul: plantează cu mâna lor, cresc calitatea aerului pe care îl respiră, fac mişcare în aer liber, sunt responsabilizaţi prin grija pe care o vor avea pentru aceste plante în următorii ani, învaţă importanţa mediului şi a comunităţii, a înfruntării în grup a greutăţilor vieţii, îşi fac o amintire minunată alături de colegi, care le va bucura sufletul probabil toată viaţa. Modalitatea în care colectivul de părinţi s-a mobilizat pentru această activitate a fost extraordinară, elevii beneficiind de toate condiţiile pentru a se dezvolta armonios ca fiinţe pline de grijă şi dragoste faţă de lumea înconjurătoare. A fi cu adevărat la nivelul unui copil înseamnă să priveşti în sus, nu în jos, la sufletul curat, dornic de a face binele şi a vedea frumosul în jurul lui. Pentru tot ceea ce sunt şi vor deveni aceşti copii minunaţi, le las în dar, ca amintire, aceste gânduri pline de admiraţie, respect şi dragoste”, ne-a mărturisit doamna învățătoare Oana Elena Briciu.

Suflete care gândesc responsabil

La rândul său, părintele paroh Stelian Ionașcu ne-a spus: „Doamna învățătoare Oana Briciu, enoriașă a parohiei noastre, împreună cu copiii clasei pregătitoare E, de la Școala Gimnazială nr. 80 din sectorul 3, au pus în practică o inițiativă lansată cu trei săptămâni înainte. Din dragoste față de natură și din dorința de a dezvolta acest sentiment și copiilor din clasa pe care o are în grijă, doamna învățătoare ne-a mobilizat și pe noi, slujitorii și enoriașii Parohiei Izvorul Nou, dimpreună cu părinții copiilor, să plantăm pomi ornamentali, fructiferi și flori în curtea bisericii și în curtea casei parohiale. A fost o încântare să-i vedem pe cei mici cu câtă emoție și entuziasm au sădit aceste plante în spațiile special amenajate de noi. Avem, așadar, sentimentul că pământul, acest loc binecuvântat lăsat nouă în grijă de Dumnezeu, va avea destule suflete care să se gândească responsabil și cu grijă la viitorul planetei noastre. Micuții au ocazia să cerceteze plantele pe care le-au răsădit cu atâta dragoste, să le ude și să le observe evoluția zeci de ani de aici încolo, amintindu-și cu emoție de copilăria lor”. Care nu se sfârșește niciodată, adăugăm noi. Ea doar se întoarce mereu la sine pentru a însufleţi segmente mari ale vieţii de adult. Și când dorim să o regăsim, va trebui doar să „zgândărim” poetul din noi, care ne va confirma că ei, „copiii, sunt mâinile cu care ne prindem de rai”, cum arată atât de sugestiv reformatorul social american Henry Ward Beecher.