Centrul Cultural „Socrate” al Parohiei Miroslava II cu hramul „Duminica Sfinţilor Români” şi-a deschis în această săptămână porţile pentru primele activităţi dedicate copiilor. Pentru început,
Ora de religie - gânduri în vreme de restriște
Educația tinerilor în spirit religios este o problemă de îmbogățire și continuitate spirituală, la nivel individual și obștesc. O societate reușește și rezistă în istorie prin forța credinței pe care o trăiește. În perioada interbelică, pedagogul Dumitru Theodosiu scria: „Religia este pentru neam o mare putere de viață, căci toții fiii lui se simt mai înrudiți și mai uniți în fața primejdiei de orice fel care-i amenință”.
Să ne gândim la istoria românilor, pentru care credința creștină a fost un factor de rezistență în fața vitregiei vremurilor. A-l priva pe român de credința religioasă este ca și cum i-ai ataca sistemul osos din organismul biologic.
Suntem de ceva timp în stare de urgență, din cauza coronavirusului. Statul a luat anumite măsuri pentru a încetini răspândirea epidemiei. Au fost oprite unele activități publice, au fost suspendate cursurile școlilor. Ora de religie, ora sufletului, chiar dacă fizic nu se predă în școală, a fost mutată, prin grija cadrelor didactice, fie la tv, fie pe internet. Profesorii sunt, astfel, în legătură permanentă cu elevii, îi sprijină și îi consiliază pentru depășirea acestei situații. În centrul tuturor acestor discuții se află Hristos Domnul, Care ne învață și ne ajută să facem față tuturor situațiilor, după cum afirmă Evanghelia: „De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede” (Marcu 9, 23).
Religia constituie o necesitate a firii umane, nu numai o poruncă a lui Dumnezeu, întrucât numai El și prin El omul poate ajunge să înțeleagă scopul final al existenței sale și poate găsi răspunsuri la multe probleme sau întrebări la care știința rămâne neputincioasă. Educația religioasă contribuie decisiv la edificarea unei educații integrale, singura capabilă să formeze, în mod plenar, persoana umană, fiind considerată de pedagogia contemporană drept una dintre dimensiunile educației, alături de educația intelectuală, educația fizică, educația estetică, educația socială etc. Pentru ea este nevoie, însă, de acceptare, de conlucrarea dintre harul divin și efortul omului în propria devenire spirituală: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
La această chemare, elevii și părinții au răspuns afirmativ atunci când a fost nevoie, pentru ca astăzi să putem avea parte de educație religioasă în școală. Ca profesor, deși sunt în al treilea an de învățământ, pot afirma că ora de religie este iubită de elevi, fiind pentru aceștia o oră de suflet. În cadrul ei aflăm tainele credinței, încercăm să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, să vedem cât de frumoasă este viața alături de El și să știm că Cineva, acolo sus, ne veghează și ne ajută indiferent de necazul nostru. Prin participarea la ora de religie și la cultul divin public al Bisericii Îl cunoaștem pe Dumnezeu, Care este Părintele nostru iubitor. Aceasta afirmă și Sfânta Scriptură: „Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16).
Este nevoie în societatea de astăzi de comuniune între creștini, între profesori și elevi, dar această nevoie se simte mai mult acum când fiecare se află în propria locuință sau gospodărie, respectând indicațiile autorităților, viețuind în izolare. Izolarea aceasta este doar la nivel fizic, existând astăzi atâtea mijloace moderne prin care putem fi în comuniune unii cu alții, prin vizionarea emisiunilor de întărire sufletească și a slujbelor din sfintele noastre biserici și mănăstiri. Paradoxul este că în izolarea aceasta socială nu suntem singuri, ci suntem împreună cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. Putem folosi acest timp pentru citirea cărților ziditoare de suflet și pentru rugăciune. Dacă răspundem afirmativ la chemarea Bisericii și ne rugăm cum am fost sfătuiți de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, atunci suntem în comuniune cu toți creștinii.
Știu că traversăm o situație de mare încercare, însă cu ajutorul Mântuitorului Hristos o vom trece cu bine. Este recomandat să ne informăm doar din surse sigure pentru a nu intra în panică. Biserica ne recomandă să încercăm să ne amplificăm programul de rugăciune, să-i pomenim pe toți cei care suferă din cauza acestui virus, precum și pe cei care îi ajută pe cei bolnavi.
De când au fost suspendate cursurile, se tot vorbește în spațiul public de posibilitatea desfășurării orelor în mediul online, însă trebuie să fim realiști și să spunem că nu toți elevii au acces la internet și la tehnologia modernă. Pentru elevii mei, care au acces la tehnologie, am creat un grup unde încercăm să desfășurăm ora de religie, însă constat că unii nu pot fi prezenți deoarece nu au mijloacele necesare. Pentru aceștia, este bine-venită ora de religie ce se transmite prin intermediul TRINITAS TV, iar pentru cei care nu au acces nici la televizor, ar fi bine ca în timpul orei de religie să încerce să citească o carte creștină, să facă o rugăciune sau o faptă bună.
În școala noastră am organizat împreună cu elevii și unele activități pentru a pune în practică ceea ce am învățat la oră, teoretic. Activitățile noastre s-au desfășurat de regulă în preajma Zilei Naționale a României, de Sfântul Nicolae, de Nașterea Domnului, de Ziua Mamei și de Învierea Domnului. Pe această cale, aduc mulțumire elevilor, cadrelor didactice implicate, preotului paroh Alin Rățoi, domnului director Neculai Hromei și tuturor persoanelor implicate. Cu siguranță, vom realiza și alte activități frumoase, timpul de acum fiind prielnic pentru a ne face planuri.
Putem afirma că ora de religie este o călăuză în vreme de încercare. Voi apela la diferite personaje biblice despre care elevii au învățat, dobândind nădejde că vom birui în această situație. Aș vrea să vă gândiți măcar la două personaje: Iosif, fiul lui Iacov, și Dreptul Iov. Și pentru că suntem în această perioadă cu o mare încărcătură duhovnicească nu putem trece cu vederea marea jertfă a Mântuitorului, Care, după ce a luat asupra Sa păcatele întregii lumii, a fost răstignit pe Cruce, a murit, iar a treia zi a înviat. Putem înțelege că în urma jertfei vine și bucuria. În acest context, ne amintim de frumosul salut al Sfântului Serafim de Sarov: „Hristos a înviat, bucuria mea!”
Cu siguranță ați văzut în mediul online și la tv că diverse companii și persoane ajută spitalele, pacienții și medicii. Din câte am văzut eu, poate mi-a scăpat, nu prea se vorbește de ajutorul dat de Biserica Ortodoxă Română. Consultând site-urile diferitelor eparhii și parohii din țară, vreau să vă spun că Biserica noastră a oferit și oferă sprijin consistent atât prin spații de carantină puse la dispoziție, cât şi prin achiziționarea de măști și materiale de protecție, de aparatură de specialitate sau prin donarea de sume de bani. Vă rog să nu vă lăsați înșelați de cei care afirmă că Biserica nu face nimic; documentați-vă și veți vedea că am dreptate. Să știți că și până la această epidemie Biserica a fost mereu alături de cei aflați în suferință, a desfășurat o bogată activitate de asistență socială. Primele instituții de asistență socială au luat naștere în sânul acesteia. Noi suntem Biserica, orice act de caritate făcut de noi este făcut de Biserică.
Dragi elevi, pentru a cunoaște ce face Biserica Neamului nostru pentru fiecare, aplecați-vă asupra acestor ultime îndemnuri și cercetați și veți vedea cine are dreptate. Mântuitorul spune: „Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viața veșnică! Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). Eu vă îndemn să cercetați Sfânta Scriptură (așa cum facem și la oră) și să cercetați să vedeți ce face Biserica concret.
Să înmulțim rugăciunea, să citim din Sfânta Scriptură, să citim viețile sfinților și să încercăm să aplicăm în viața noastră ceea ce am învățat, puțin câte puțin, pentru a ajunge la desăvârșire. Aștept să ne revedem la școală, cu forțe proaspete și dornici de învățătură, „înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul (Hristos), întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și prisosind în ea cu mulțumire” (Coloseni 2, 7).
(Ionuț-Viorel Pușcașu este profesor la Școala Gimnazială Nr. 1, Avrămeni, jud. Botoșani)