De cinci ani, în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, se derulează programul de tabere de vară pentru tineret „Pe munte, spre Cruce!”. Numele pare îndrăzneț și, poate, fără nici un înțeles. În fond, cine ar vrea să participe la o tabără (înțeleasă ca relaxare, libertate, voie bună), ca să meargă spre cruce? Ați fi surprinşi să aflați că foarte mulți. În acest număr vă prezentăm mai multe despre tabăra „Pe munte, spre Cruce!” și vă facem cunoscute motivele pentru care ar alege cineva să meargă într-o tabără organizată de Biserică.
Reprezentativă pentru Arhiepiscopia Bucureștilor, această tabără se derulează, fără întrerupere, din anul 2013. Evenimentul se desfășoară la Mănăstirea Caraiman,din Bușteni, pe perioada verii (de obicei, în ultimele două săptămâni ale lunii august). Prin acest proiect, Sectorul învățământ și activități cu tineretul își propune să desfășoare, și pe perioada vacanței de vară, activități al căror scop final îl reprezintă întărirea credinței în Hristos şi conștientizarea importanței mărturisirii creștine. În acest sens, Crucea care păzește Caraimanul reprezintă un simbol al curajului creștin, al demnității neamului românesc, fiind un reper spre cunoaşterea şi promovarea valorilor creștine. Totodată, pe lângă familiarizarea tinerilor cu locurile frumoase din țară, această tabără caută să dezvolte și respectul noii generații faţă de natură. Omul poate ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu şi să se apropie de El şi prin contemplarea creației Lui, pe care are obligația morală de a o păstra aşa cum i-a fost oferită. Dacă ar fi să rezum activitățile din această tabără, atunci aș spune că se pune accent pe două elemente: dorința de cunoaștere, de explorare și o foarte mare doză de responsabilitate. Și toate acestea împreună cu alți tineri!
O tabără la mănăstire?
O mănăstire ca loc de desfășurare a taberei?! Așa este. Cazarea și masa participanților sunt asigurate în cadrul Centrului social-pastoral „Sfânta Cruce” de la Mănăstirea Caraiman, un spaţiu care include o sală multifuncțională de sport, o sală de conferințe și traininguri și multe alte facilități. Majoritatea activităților se desfășoară însă în afara mănăstirii: traseu montan spre crucea de pe Caraiman sau spre platoul Babele; vizite la punctele de interes turistic din Bușteni sau Sinaia; activități de ecologizare în Parcul Natural Bucegi etc. Locul stabil, centrul taberei, rămâne, totuși, spațiul binecuvântat al Mănăstirii Caraiman.
Cei care frecventează biserica de parohie probabil că au văzut călugări călcându-i pragul. E adevărat, poate au bărbile mai lungi decât preotul de mir, poate par mai exigenți sau mai retrași, însă, odată ce ajungi să le observi comportamentul, rămâi impresionat de sinceritatea de care dau dovadă când mărturisesc credința în Hristos. Pentru cei care nu ajung atât de des pe la biserică, există mari șanse să fie cutremurați de tăria, constanța și responsabilitatea cu care acești părinți monahi își iau în serios jurămintele depuse. Așa că, într-o epocă în care e tot mai greu să accepți să devii responsabil pentru deciziile și acțiunile tale, o lecție primită de la acești oameni nu poate fi decât benefică.
Este adevărat, desfășurarea unei tabere într-o mănăstire impune un anumit comportament. Însă orice locație impune anumite reguli. E un fel de-a spune: „suntem aici pentru a te servi, însă vei ajunge să te bucuri și să înțelegi valoarea serviciilor noastre dacă respecți câteva reguli”. Lucrul misterios la acest spațiu este că nu trebuie să-ți fie menționate dinainte niște reguli. Le vei înțelege singur, odată ce pășești pe poarta mănăstirii. Nu e nimic complicat, însă presupune, ca în orice familie sau comunitate, o micșorare a propriului confort pentru a face spațiu celuilalt.
Ce câștigi dacă participi?
De ce ar trebui să participe un tânăr la o astfel de tabără? Mai întâi, pentru că ar fi un bun mod de a înnoda relații de prietenie cu tinerii pe care-i întâlnește, mai des sau mai rar, la biserica din cartier. Pe câți dintre ei îi salutăm? Pe câți dintre ei știm cum îi cheamă? N-ar fi acesta un bun prilej să ne apropiem unii de ceilalți? Faptul că mergem la același duhovnic face din noi frați duhovnicești. Chiar mai mult, dacă ne gândim că ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, asta înseamnă că devenim și… frați de sânge! Tinerii trebuie să se apropie, să facă cunoștință unii cu alții, întrucât Biserica are nevoie de toți, ca într-o mare familie.
În al doilea rând, acesta este un bun prilej pentru a ieși din monotonia zilelor de vacanță și a învăța lucruri noi. Poate părea dificil. E mult mai simplu să stai în zona de confort personal. Orice ieșire implică necunoscutul, teama de a eșua, rușinea de a-ți arăta, ție și celorlalți, propriile vulnerabilități. Cu toate acestea, cu cât ne confruntăm mai des cu propriile frici, cu atât devenim mai puternici. Și ce altă ocazie mai bună să faci acest exercițiu decât într-o tabără creștină, care stă sub deviza Mântuitorului Hristos: „Nu vă temeți!” Nu vei fi singur când îți vei înfrunta propriile limite și temeri. Cu toții am trecut prin astfel de momente.
În al treilea rând, acesta ar fi un bun moment de a învăța și a-ți testa responsabilitatea față de tot ceea ce te înconjoară. Faptul că vei participa la acțiuni de ecologizare te va face să regândești relația ta cu natura și, poate mai mult decât atât, te va face să realizezi cât de mult contează fiecare murdărie măruntă pe care o înlături, din natură sau din comportamentul tău. Doar așa vei reuși să schimbi ceva în lume. Pune ordine în toate cele din jurul tău înainte de a cere celorlalți să o facă. Dacă cei apropiați ție vor vedea plusul de responsabilitate din viața ta, sunt mari șanse să schimbe și ei ceva în comportamentul lor. Și uite așa, încet, încetișor, societatea în care trăim va fi mai curată, mai corectă, mai asemănătoare Împărăției lui Dumnezeu. Și totul pornind de la o hârtie ridicată din pădure!
Poate că mulți vor să participe, însă se gândesc că nu-și permit din punct de vedere financiar. Există și pentru aceasta soluții. Cea mai mare parte dintre costurile de participare la aceste tabere este suportată de parohii. Mai mult, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, parohiile acoperă integral sumele necesare pentru cazare și masă. Cei care doresc să participe pot vorbi cu preoții din parohiile de care aparțin. Tinerii nu trebuie să se lase intimidați de duiumul de probleme pe care preoții le au de rezolvat în bisericile lor și care le ocupă mare parte din timp. Ei sunt acolo pentru a asculta frământările tuturor și a crea condițiile de dezvoltare în cadrul comunității. Cu răbdare și implicare, fiecare poate deveni membru activ în viața comunității bisericești.
Și dacă tot am vorbit despre dimensiunea exploratoare a taberelor, trebuie să vedem și ce anume e de descoperit la finalul acestei experiențe. Pe lângă toate cele de mai sus, consider că descoperirea fundamentală este realizarea faptului că suntem mulți cei care Îl căutăm și mărturisim pe Hristos. Nu trebuie să ne fie teamă sau rușine să ne mărturisim identitatea creștină. Iar taberele de acest fel reprezintă locul și timpul ideal pentru a învăța cum să procedăm. Așa că, vă așteptăm alături de noi! Iar dacă aveți idei noi, scrieți-ne un mesaj la invatamant@arhiepiscopiabucurestilor.ro
