Părintele Vasile Pop slujește în Parohia ,,Sfântul Efrem cel Nou”-Torrent din Spania de aproape 10 ani. El ține România vie în sufletele celor de aici prin două componente esențiale: credința strămoşească şi graiul românesc. Desfășoară multe activităţi pentru copii, tineri și întreaga comunitate în biserica pe care au reușit cu toții să o cumpere în cursul anului 2021.
Părinte Vasile Pop, ce anume v-a determinat să alegeți slujirea românilor din diasporă?
Mi-am dorit de mic să ajung preot și m-am hotărât că o să răspund la prima chemare sau oportunitate de a sluji ca preot, iar prima a fost în diasporă și m-am dus acolo unde am fost trimis de către Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, şi anume în Parohia Torrent. M-am născut în Maramureș, Groșii Tiblesului, am studiat Teologia la Cluj: Seminarul Teologic (2002-2007), Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Pastorală (2007-2011), Master (2011-2013), iar din 2016 sunt doctorand în domeniul Teologie Ortodoxă, ramura Misiologie și Ecumenism, cu tema de cercetare „Misiunea Bisericii Ortodoxe Române în diaspora din Peninsula Iberică”, avându-l ca îndrumător pe pr. prof. univ. dr. Valer Bel. În intervalul 2013-2016, am urmat trei programe în cadrul Centrului de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” de la Paris. Aflat în Spania, în perioada 2015-2018, am urmat anumite stagii de pregătire și cursuri în IT: editare grafică și cibersecurity.
Prezentați-ne, vă rog, parohia din Torrent în care vă desfăşuraţi activitatea.
Lăcașul de cult în care slujim în prezent a fost închiriat în octombrie 2013. Credincioșii parohiei l-au renovat și împodobit cu cele necesare slujirii. Anul trecut, în mai - iulie, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfântului Efrem cel Nou, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Timotei și cu deosebita implicare a credincioșilor parohiei, spațiul acesta a fost cumpărat (costurile totale plus impozitele ridicându-se la 90.000 de euro) și este actualmente în proprietatea parohiei. Pe lângă spațiul de slujire propriu-zis, mai avem o mică bibliotecă, dotată cu 2.400 de volume, cameră de spovedit, o terasă și o baie. Toate acestea, la nivelul parohiei noastre, sunt de mare folos.
Cum influențează activitatea din parohie cumpărarea acestui sfânt lăcaș?
Impactul cumpărării unui spațiu de slujire în diasporă se răsfrânge în mod deosebit asupra vieții parohiale. Parohia dobândește o stabilitate, iar odată cu aceasta și nenumărate oportunități: avem școală parohială în fiecare sâmbătă, bibliotecă, organizăm diverse proiecte social-filantropice, putem să ne manifestăm liturgic fără a depinde de nimeni, de aceea şi avem un program liturgic extins - luni, miercuri, vineri de la ora 19:00, sâmbăta de la 10:00 la 14:00 și Vecernie la ora 19:00, plus duminica și în sărbători Sfânta Liturghie.
Cine sunt enoriașii Parohiei „Sfântul Efrem cel Nou” din Torrent? Sunt doar români? Cum s-a închegat această comunitate?
Enoriașii parohiei sunt români din toate regiunile României. Comunitatea parohială și sinaxa liturgică sunt alcătuite în proporție de 90% din români, dar avem și familii de basarabeni și bulgari, la care se adaugă spaniolii convertiți la Ortodoxie sau persoane din America Latină - Columbia (2 persoane), Chile (o persoană), Venezuela (o persoană). Mică în primă fază, comunitatea a crescut constant până în 2019, când a început pandemia. Românii s-au adunat în jurul Sfântului Altar, putem spune că s-au adus unul pe altul. Așa a sporit numărul enoriașilor, la care se adaugă conturarea sau dobândirea unei conștiințe parohiale prin intermediul Sfintei Liturghii, dar și a unui soi de dor după tot ce-i românesc, pe care omul din diasporă și-l alină în bisericile de aici.
Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă această comunitate de români?
La ora actuală, o mare provocare o reprezintă instabilitatea locurilor de muncă, poate accentuată și pe fondul contextului pandemic, fapt care i-a determinat pe o parte dintre conaționalii noștri să se întoarcă în România sau să caute locuri de muncă în alte țări, însă trebuie remarcat și faptul că unii români plecați în trecutul apropiat se (re)întorc în Spania.
„Știu unde să vin când îmi este greu”
Ce reprezintă Biserica pentru această comunitate?
Consider că rolul Bisericii pentru comunitățile de români, atât din parohia noastră, cât și din celelalte parohii, este unul asemănător cu cel al mamei față de fiii ei. Aici, Biserica, pe lângă faptul că facilitează accesul la Sfintele Taine și ajută să-L întâlnim pe Hristos, ne și mângâie, ne îndeamnă părintește și ne dă o lumină în tot mai confuza lume secularizată în care trăim, mai ales în Vest. Mi-a spus cineva din parohie odată că duminica, prin Sfânta Liturghie, se deconectează de aritmia lumii, se liniștește și o ia de la capăt cu noi forțe și nădejdi. Am întâlnit oameni care, atunci când au ajuns la clipe de încercare, au căutat biserica, parohia, unii îmi spuneau: „știu unde să vin când îmi este greu”, iar această realitate pastorală a făcut ca mulți dintre ei să devină creștini activi și practicanți. Aici, Biserica îi ajută pe români să-și refacă imaginea de „acasă”, prin slujbe, tradiții, obiceiuri, grai românesc și port popular, pe care doar la biserică îl putem purta. Prin Biserică, oamenii își amintesc de „acasă”, retrăiesc o parte din ceea ce înseamnă asta pentru ei. Acasă nu poate fi înțeles fără Biserică!
Ce activități desfășurați în cadrul parohiei pentru comunitatea ei?
Încercăm să avem o viziune pastorală întregitoare în parohie, să ne adresăm tuturor categoriilor de vârstă și în funcţie de căutări. Avem școală parohială din anul 2013, în cadrul căreia, pe lângă religie, limbă, tradiție și cultură românească, desfășurăm diverse ateliere de creație și pictură, dar și activități recreative sau sportive cu copiii. Anual, organizăm atelier de pictură pe sticlă sau lemn, unul cu adulții și altul cu copiii parohiei. Organizăm, anual, Ziua Națională a României fie la nivel parohial, fie comunitar, regional, împreună cu alte parohii sau asociații. În fiecare an organizăm evenimentul „În ie la Liturghie!” Anual, în Postul Mare și-n Postul Nașterii Domnului, organizăm proiectul social-filantropic „Bucurie la cutie!” prin care colectăm alimente mai puțin perisabile și le trimitem la un centru de copii din țară, asociație sau centru de bătrâni. La acestea se adaugă diverse colecte pentru înmormântare, repatriere, bibliotecă românească, proiecte sociale punctuale și tabere pentru tineri.
La biserică, în costume populare
Mai păstrează acești români tradițiile de acasă?
În mare parte da, mai ales cele legate de marile sărbători și de portul popular, deoarece prin intermediul parohiei, care încurajează și dă prilej de manifestare a tradițiilor, românii sunt conectați cu ce au învățat în România, cu folclorul românesc etc. La marile sărbători și aproape în fiecare duminică, majoritatea dintre ei vin îmbrăcați în straie populare. În biserica parohiei se întâlnesc duminica toate zonele folclorice ale României. Astfel regăsim un punct de confluență a culturilor estice/balcanice într-un singur loc sau spațiu, dar armonizate și unite de aceeași simțire spirituală a vieții în Hristos. Copiii, deși mulți născuți în Spania, sunt aduși de părinți la biserică îmbrăcați în costume populare.
Cunoașteți tineri sau familii de români care ar dori să revină definitiv în România?
Da, există familii care s-au întors în România, cunosc și din parohia noastră și din celelalte dimprejur și cunosc și familii care au în plan o întoarcere-n România, în următorii doi ani. Nu într-un număr mare, dar există. Din ce am observat, în cei aproape 10 ani de slujire în diasporă, elementul românesc și Ortodoxia sunt două evidențe sigure pe teritoriul iberic. Nu vor dispărea, asta e o certitudine. Probabil va mai scădea numărul românilor de aici, dar nu vor dispărea niciodată, la fel și Biserica Ortodoxă, ea e aici pentru ei și va dăinui.
Am văzut că mulți copii participă la activitățile din biserică; cum îi convingeţi?
Ne străduim să convingem prin ceea ce facem, să-i convingem prima dată pe părinți, care deși aleargă și muncesc mult, își mai fac timp și să-şi aducă la activități și școala parohială copiii. Apoi, dorim să-i atragem pe copii atât la biserică, cât și la activitățile școlii parohiale. Avem 21 de copii înscriși la școala parohială, uneori vin 13, 15, alteori 20, depinde de sâmbătă și de disponibilitățile părinților, care unii dintre ei vin de la 20-25 km distanţă. În anii trecuți am avut și câte 28-30 de copii înscriși la școala parohială, însă unii au plecat sau au crescut, devenind tineri ai parohiei. În eparhie există şcoli parohiale care au câte 50-60 de copii înscriși sau chiar 80 de copii. Duminica sunt cel puțin 20-30 de copii la împărtășit în parohia noastră, uneori chiar și 40-50 (marile sărbători, Sfântul Nicolae sau în duminicile Postului Mare, hram etc.). În general, cele mai atractive sunt atelierele, deoarece ei sunt implicați direct. Acesta este motivul pentru care ne bazăm pe pragmatism și alegem să facem mai multe ateliere, nu doar ore de predare sau cu detentă școlărească.
Cu ce se confruntă această generație foarte tânără? Cum poate lucra Biserica la păstrarea identității lor culturale și spirituale?
Eu, personal, sunt plin de nădejde cu privire la această generație de copii (segmentul de vârstă 3-9 ani), mai ales că ei sunt prezenți acum în biserică, sunt deprinși de mici cu trăirea ortodoxă și cu Sfintele Taine, dar cred că responsabilitatea noastră, a preoților, este una colosală cu privire la acești prunci, care acum îngroașă rândurile în biserică. Biserica Ortodoxă Română în Peninsula Iberică se străduiește, prin tot ce-i stă la îndemână, să cultive acestor generații de copii și tineri perenitatea valorilor spirituale și culturale, de aceea depunerea eforturilor misionar-pastorale în diasporă se îndreaptă înspre aceste vlăstare ale Bisericii și ale comunităților românești din Peninsula Iberică: școli parohiale, proiecte catehetice, ateliere, grupuri de tineri Nepsis etc.
Proiecte pentru tinerii din Biserică
În calitate de consilier eparhial la Învățământ și relații cu tinerii, care sunt prioritățile pe care le aveți?
Cele mai importante aspecte, la nivel parohial și eparhial, cred că sunt pastorația copiilor și a tinerilor - viitorul Bisericii -, pe care trebuie să ne străduim să-i ținem în Biserică, să dezvoltăm strategii și proiecte care să-i atragă înspre Biserică și să-i țină activi în viața parohiilor. Din cauza pandemiei actuale, ni s-au limitat sau chiar amputat anumite oportunități în spectrul activităților cu tinerii, mai ales că nu ne putem manifesta ca înainte la nivelul congreselor Nepsis sau al taberelor de tineret, dar nădăjduim că această situație este ceva de moment, care va trece și vom dezvolta din nou toate proiectele Nepsis cu tinerii și copiii din parohii. O altă preocupare personală, dar și în calitate de consilier eparhial, o reprezintă proiectele catehetice, atât la nivelul parohiei noastre, unde am conceput câteva sesiuni catehetice, „Să cunoaștem Scripturile!”, cât și la nivel eparhial, unde căutăm să-i antrenăm pe tineri și copii în diverse proiecte la nivel parohial sau internațional: „2021 - Împreună cu Hristos prin lume în mileniul III” și „2022 - Rugăciunea în viața mea!”
Ce planuri de viitor aveți pentru biserică, parohie și comunitatea strânsă în jurul sfântului lăcaș?
Cel mai important plan sau proiect de viitor pentru parohia noastră este înființarea unui centru misionar-parohial în anii următori. Dorim să închiriem cu opțiune de cumpărare sau chiar să cumpărăm un local unde să amplasăm acest centru și să ne extindem activitățile în plan social-filantropic, misionar și cultural. De asemenea, ne-am dori să avem un cimitir al nostru sau, din cimitirele existente împrejur, să închiriem o parte pentru parohia noastră, unde să ridicăm și un monument al eroilor și un loc pentru pomenirea celor adormiți, parastase etc.
Ce reprezintă România pentru sfinția voastră?
Este țara în care m-am născut la viață și-n credință. Și va rămâne mereu acea mamă bătrână de 103 ani, pe care încercăm să o reprezentăm și acolo unde fiii ei au ajuns, deloc întâmplător, din diverse motive. Noi, preoții din diasporă și nu numai, ne străduim după putință să ținem aprinsă România în sufletele celor de aici prin două componente esențiale: credință strămoșească și grai românesc.
