Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu Ajutorul voluntarilor, semn al bunătății lui Dumnezeu care lucrează prin oameni

Ajutorul voluntarilor, semn al bunătății lui Dumnezeu care lucrează prin oameni

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Interviu
Un articol de: Pr. Teodor Gradinaciuc - 20 Aug, 2020

„Implică-te, împreună reușim mai mult!”, aşa s-a numit campania prin care voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului au arătat că fapta transmite mai mult decât orice cuvânt. Ajutorul voluntarilor a fost primit ca un semn al bunătății lui Dumnezeu care lucrează prin oameni. Despre faptele voluntarilor din ultimele luni am vorbit cu Dănuț Prună, cel care coordonează activitatea lor.

Această campanie este intitulată „Implică-te, împreună reușim mai mult!“ V-aş ruga să ne spuneţi cum ați gândit această campanie?

A apărut în momentul în care foarte multe persoane ne-au solicitat ajutorul în această perioadă dificilă prin care trece România, respectiv starea de urgență și starea de alertă. Căutăm să sprijinim cât mai multe persoane, atât din mediul rural, cât şi din mediul urban. Este foarte important faptul că reușim să ajungem în aceste zone, arătând oamenilor că se poate să îi ajutăm, reușim să stârnim cumva chiar comunitățile, preoții parohi, să organizeze din ce în ce mai multe activități și să mobilizeze tot mai multe persoane. Am constatat în toate aceste localități că nu existau mai mult de 20-30 de persoane care trebuiau ajutate, iar persoane care aveau putere financiară erau foarte multe și din păcate întâlnim acest contrast între case foarte mari, oameni care au foarte mult și persoane care se luptă să supraviețuiască la limita sărăciei, care nu îşi permit nici măcar o pâine. 

Câte localități ați vizitat, câte persoane ați ajutat? 

Am reușit să vizităm aproximativ 150 de localități din 22 de județe ale țării. Am traversat România. Am încercat să ne facem simțită prezența cam în fiecare județ, am ajutat în toată această perioadă numai în mediul rural aproximativ 3.000 de familii care se confruntau cu probleme serioase. Faptul că am avut alături preoții parohi ne-a ajutat foarte mult, pentru că ei cunosc atât bucuriile, cât și necazurile acestor persoane, iar, după cum știm, majoritatea persoanelor, când se află în dificultate, aleargă la Biserică. Știu că acolo este rezolvarea, și așa am și aflat de toate aceste cazuri. Am întâlnit copii care nu mergeau la școală, nu își permiteau să procure o tabletă, un laptop și pe aceștia i-am înscris în programul „Rămâneţi în școală!”, prin care îi sprijinim pe termen lung. Dacă reușesc să ajungă la liceu, îi ajutăm și la liceu, dacă vor mai departe, îi sprijinim şi la facultate. 

Ce tipuri de ajutoare ați oferit? 

Am oferit produse de igienă pentru că erau foarte necesare în această perioadă, dar și alimente de bază. Nu am oferit un simplu pachețel, ci am făcut un săculeț cu bunuri. Pentru unii poate că acest ajutor a ajuns două-trei luni, pentru că, din păcate, am întâlnit un caz unde un membru al familiei stătea în fața casei și toca o roșie și o ceapă pe care le împărțea ulterior la 11 membri ai familiei. Au fost cazuri foarte triste. O situație am întâlnit în satul Cişmeaua Nouă din judeţul Tulcea. Aici am ajuns foarte greu, iar în momentul în care am discutat cu primul localnic și am întrebat dacă au asistență medicală în zonă ne-au răspuns că nu au nici măcar magazin. El era singurul care avea o mașină. Dimineaţa întreba pe fiecare ce are nevoie și mergea la 30-35 km să cumpere alimente. De medic nu auziseră. În cazul în care apărea o urgenţă, trebuia să vină cineva din oraş. 

Când există nevoi atât de apăsătoare, există totuși solidaritate în comunitate?

În toată această perioadă și noi am avut foarte multe de învățat pentru că am întâlnit bătrâni la peste 70 de ani care aveau grijă de alţi bătrâni. Am întâlnit copii care, deşi discutăm de învăţământul on-line, nu aveau semnal la telefon, nu aveau internet, iar modul cum reuşeau să învețe m-a surprins. Învăţătorii le aduceau la magazinul din sat fișele, copiii le luau de acolo şi după ce rezolvau ce aveau de lucrat, le duceau din nou la magazin, unde venea învățătoarea și le lua. Ei trebuie sprijiniți mult mai mult. În deplasările noastre în cele 22 de județe am întâlnit situații tot mai complexe, pe care ulterior le-am supus şi atenției opiniei publice, pentru a fi găsite soluții. Să știți că nu se confruntă cu aceste probleme din momentul pandemiei, ci de ani buni. Această situație prin care trecem acum ne-a făcut cumva să deschidem ochii și să îi vedem și să îi facem și pe ei auziți. 

Aş vrea să ne vorbiţi despre colaborarea pe care ați avut-o în această perioadă cu spitalele.

Am ajutat foarte mult spitalele. Am adus în special cele de trebuință. Ni se spunea ce este nevoie și imediat mobilizam voluntarii. Bine­în­țeles, cel care a mobilizat întreaga activitate a noastră este părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, care imediat cum constata o problemă sărea în ajutorul acelei instituții. Așa am reușit să ajungem la mai multe spitale din București, și asta chiar în starea de urgenţă, atunci când nu prea vedeai oameni pe stradă. Atunci a fost foarte greu, pentru că trebuia să intrăm în aceste spitale, care erau în zona roșie. Uitam și de acest virus, uitam de tot, ne puneam nădejdea în Dumnezeu că nu se va întâmpla nimic. Așa am ajuns în spitalele Matei Balș, Marius Nasta, Victor Babeș, Elias, Spitalul de Urgență și am dus camioane întregi de alimente. Am intrat la Matei Balș și era transportat un pacient în stare critică. Era intubat și în spatele lui era un pompier care curăța cu furtunul. Până atunci nu văzusem așa ceva. Acest lucru mi-a rămas în minte. Au mai fost și alte activități pe care le-am desfășurat în sprijinul comunităţii. În special, am avut un parteneriat cu Primăria Capitalei. Voluntarii de la Paraclisul Catedralei Naționale preluau hrana caldă de la cantinele primăriilor de sector și le duceau persoanelor vulnerabile. De asemenea, am mai sprijinit la cumpărături persoanele care nu se puteau deplasa și bineînțeles că, și aici, de fiecare dată achitam acele cumpărături, pentru că foarte multe persoane trăiau la limita subzistenței și atunci nu puteam să le luăm banii pentru acele cumpărături. A mai fost o ­activitate foarte importantă unde voluntarii Catedralei Naționale s-au implicat. Mă refer la parteneriatul dintre Arhiepiscopia Bucureștilor și ISU București. 

V-aş ruga în continuare să ne vorbiți despre echipa voluntarilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

Este o echipă dedicată întru totul ajutorării semenilor, care a fost acolo unde era nevoie de ei, o echipă care şi-a alocat timpul liber ajutorării acestor persoane. Să știți că a fost foarte greu, pentru că nu am fi putut ajunge în capătul țării fără sprijinul lor, fără a sta poate o săptămână, două departe de familie, pentru a ajuta aceste persoane. Am ajuns și la persoanele afectate de inundaţii. Am fost primii care au ajuns după ce s-au retras apele. Aceste persoane nu fuseseră sprijinite până atunci. Apa era undeva la un metru și și jumătate, gardurile erau distruse de ape. În casele şi-n curţile oamenilor erau adevărate lacuri. Am avut două camioane cu produse pregătite pentru aceste persoane și a fost exact cât a trebuit. Undeva la ora 22:00 am terminat activitatea în cele trei localități afectate de inundații din Botoșani, am ajuns atât la granița cu Ucraina, cât şi la cea cu Republica Moldova și apoi am condus spre Bucureşti, pentru că unele persoane dintre voluntari trebuiau să ajungă la serviciu. Sunt aproape 100 de voluntari activi, îşi alocă timpul liber voluntariatului. Sunt adevărate exemple și pentru comunitățile din care fac parte. 

Au fost și alte campanii și activități, unele dintre ele puse în pauză în această perioadă a stării de alertă?

Aș aminti despre campania „Sănătate pentru sate”, unde am făcut 69 de deplasări în mai multe judeţe: Ilfov, Prahova, Giurgiu, Argeș, Călărași și Maramureș, ajutând aproximativ 9.000 de persoane. Am mai desfășurat campania „Prevenție și educație pentru sănătate”, care are 16.000 de beneficiari din 13 județe ale țării, București și Republica Moldova. O altă campanie este cea de prevenire și depistare a cancerului de col uterin. Aceasta a fost inițiată în anul 2018, atunci când reprezentanții Institutului Oncologic din București au venit spre noi știind că am dezvoltat campania „Sănătate pentru sate”. Am venit în sprijin la 700 de femei. De asemenea, am reușit să ajutăm foarte mulți copii în programul „Rămâneţi în școală!”. O altă campanie foarte importantă, poate cea mai importantă, este cea de donare de sânge, care se desfăşoară din anul 2013. Din anul 2013 şi până în prezent s-au donat 19.000 de litri de sânge. În luna iulie, în cadrul unei campanii desfăşurate în parteneriat cu Jandarmeria Română, 1.000 de jandarmi au donat sânge în toată țara. 

* Interviu realizat de pr. Teodor Gradinaciuc pentru Radio TRINITAS 

Citeşte mai multe despre:   Voluntarii Paraclisului CMN  -   campanie  -   filantropie  -   Implică-te! Împreună reușim mai mult!