Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
„Am văzut sfântul locaş crescând în faţa ochilor”
Biserica „Sfântul Ioan Evanghelistul” din strada Emil Racoviţă nr. 4 s-a ridicat în anul 1999, prin strădania fostului paroh, părintele Gheorghe Şupeală, iar la Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, din zid, se lucrează şi astăzi, sub îndrumarea actualului paroh Ioan Armaşi. Cele două biserici au adunat în jurul lor o comunitate frumoasă de credincioşi, copii, tineri şi vârstnici, care se roagă pentru ei şi pentru toţi cei pe care-i iubesc. Am stat de vorbă cu epitropul Gheorghe Constantinescu despre zidirea locaşului de cult, dar şi despre viaţa celor care trudesc zi de zi pentru înfrumuseţarea acestuia.
Aţi publicat recent o monografie a bisericii pe care o slujiţi de atâţia ani, intitulată „Truda zidirii unei parohii”. Cum aţi ajuns la această biserică şi de ce aţi îndrăgit-o?
Din anul 2007, când am ieşit la pensie, eu fiind militar la bază, am fost cooptat de părintele Gheorghe Şupeală în calitate de consilier, iar mai apoi ca epitrop, să ajut la lucrarea bisericii şi continui această lucrare şi astăzi, când este paroh părintele Ioan Armaşi. M-am implicat în lucrările de construcţie, ajutând specialiştii. Pot spune chiar că am văzut locaşul crescând în faţa ochilor. În 2014, biserica a fost gata la roşu, apoi a fost acoperită deja în timpul părintelui Armaşi, urmând tencuirea interioară şi exterioară, pardoseala cu marmură de Ruşchiţa, încălzirea prin pardoseală şi mai pe urmă montarea sistemului de supraveghere, necesar din punctul de vedere al legislaţiei.
Ce aţi mai scris înainte de această monografie a bisericii?
Am scris monografia comunei Cernişoara, judeţul Vâlcea, în care am descris satele de acolo, având la bază informaţii din arhive, dar şi de la bătrânii satelor. Am descris şi cele şapte biserici din comună. Am scris și povestea copilăriei mele, „O viaţă - o poveste”, în care am descris viaţa mea de student, viaţa de ofiţer în armată, viaţa de epitrop şi alte aspecte. Apoi, am publicat „Singuri în Univers”. Pe când eram student la Matematică, am frecventat cursuri la Facultatea de Fizică. Am fost captivat de teoria relativităţii a lui Einstein. Cu această carte am vrut să combat teoria existenţei altor planete asemenea pământului, cu viaţă şi inteligenţă, emisă de Drake. Pornesc acolo de la inelul de radiaţii Van Allen, prin care pot trece rachete, cu oameni sau vieţuitoare. Am încercat să arăt că pământul este unica planetă cu viaţă creată de Dumnezeu pentru om, ceea ce face parte din planul Lui de mântuire.
În ce constă această monografie?
Am scris această monografie a bisericii din lemn închinată Sfântului Ioan Evanghelistul, care a servit ani întregi drept locaş de închinăciune pentru credincioşii care aşteptau zidirea bisericii din zid. Analizez în carte, pas cu pas, istoricul zonei, iar apoi lucrările la cele două sfinte locaşuri, începute de părintele Gheorghe Şupeală şi continuate de părintele Ioan Armaşi. Am încadrat sfintele locaşuri în rândul celorlalte biserici parohiale cu care se învecinează în cartierul bucureştean Berceni şi le-am făcut o descriere, ilustrată şi cu imagini. Am descris dimensiunile bisericii, precum şi planul iconografic, deosebit de bogat şi frumos. Catapeteasma, sculptată în lemn, are un capitol separat, în care descriu amplasamentul icoanelor. La fiecare capitol am introdus şi numele donatorilor principali, care au contribuit la înălţarea şi înfrumuseţarea cu pictură a locaşului de închinăciune. I-am descris apoi pe preoţii slujitori care s-au îngrijit de sufletele credincioşilor acestei parohii de-a lungul anilor care s-au scurs deja, dintre care unii slujesc acum la alte parohii, dar şi activităţile culturale şi filantropice desfăşurate săptămânal la biserică, subliniind acolo mai ales „Clubul copiilor”, care se întruneşte în fiecare duminică, la demisol. Într-un capitol separat am descris biserica cea nouă, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a cărei construcţie a început în anul 2005, partea de la demisol, care adăposteşte Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului”, fiind sfinţită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2011. Biserica principală urmează să fie pictată în anul 2019, iar alături să fie construit un centru social- cultural şi amenajată o grădină frumoasă.
Am continuat cu prezentarea anexelor bisericii din lemn: clopotniţa şi cantina socială parohială, care funcţionează în prezent. De asemenea, am descris într-un capitol separat sărbătoarea sosirii la noi în biserică, în paraclisul de la demisolul bisericii din zid, a unei părţi din Brâul Maicii Domnului. Acesta a fost adus de la Mănăstirea Kato Xenia din Grecia în perioada 18-20 iunie 2017. În acele zile, foarte mulţi credincioşi au venit la noi în biserică să cinstească Brâul Împărătesei Cerurilor.
Cartea se încheie cu mai multe anexe care redau fotografic şi schematic biserica noastră şi istoricul ei.