Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu „Antibiotice”, garantul sănătății românilor în perioada pandemiei

„Antibiotice”, garantul sănătății românilor în perioada pandemiei

Galerie foto (11) Interviu
Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 07 Iul, 2020

Răspândirea cu rapiditate a noului coronavirus a pus lumea întreagă în fața unei crize sanitare de proporții, pentru care nimeni nu era pregătit. Guvernele au trecut cu greu peste șocul pandemiei, inerția sistemelor sanitare a fost mare, iar lanțurile de producție a medicamentelor și materialelor sanitare au fost întrerupte de măsurile restrictive, generând deficiențe în aprovizionarea spitalelor și a populației. În acest peisaj neobișnuit și frustrant, Antibiotice Iași a reușit să se replieze rapid, producând și distribuind medicamente vitale pentru spitalele COVID din România. Despre strategia companiei în această perioadă și despre ce soluții ar trebui adoptate pe viitor în industria farmaceutică românească, astfel încât un episod similar să nu ne mai găsească descoperiți, am discutat cu economistul Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iași.

Perioada pandemiei ne-a arătat tuturor, fără excepție, că într-o astfel de criză sanitară, în care intervin numeroase necunoscute, știința și sufletul - cuvinte-cheie care există de ani buni și în sloganul companiei „Antibiotice”, au puterea de a ne ține vie speranța. Cum ați resimțit, la nivel de companie, acest moment critic?

Principii ca responsabilitatea și solidaritatea au fost de departe atuurile percepute de-a lungul acestei perioade. Ne-a surprins pe toți amploarea pandemiei. După un semestru I al anului 2020 încurajator, au urmat două luni de așteptare și o situație incertă, în care a trebuit să luăm măsuri riguroase pentru protejarea angajaților noștri și a afacerii „Antibiotice”. Oameni inimoşi, cu care compania se mândrește, au continuat să vină la muncă, făcând parte din efortul național anti-COVID. Prin ei, „Antibiotice” a rămas în linia întâi a luptei cu acest virus, cu resursele de care dispune. Pentru noi e firesc acest lucru, pentru că ne-am pus zi de zi priceperea și munca, cu „știință și suflet”, în slujba sănătății oamenilor, rămânând, de 65 de ani, un partener important al sistemului de sănătate publică, al pacienților și acționarilor noștri. 

Care a fost strategia adoptată de „Antibiotice” în perioada aceasta?

Am vizat în primul rând protecția angajaților companiei. Fără ei, eforturile de a fi folositori ar fi fost inutile. Au fost instituite protocoale de lucru, a fost modificat orarul de acces al angajaților pe platformă, au fost luate măsuri fără precedent de igienizare și dezinfecție a spațiilor de muncă, atât în zona de birouri, cât și în secțiile de producție. Circulația în fabrică a fost redusă la strictul necesar. Între angajați se păstrează în permanență o distanță de minimum doi metri, iar acolo unde acest lucru nu este posibil, s-au instalat panouri de protecție. Accesul angajaților de la alte locuri de muncă în laboratoare și birouri a fost permis în limita unei singure persoane. Sunt utilizate mijloace de comunicare la distanță (e-mail, telefon) și transmiterea documentelor se face în format electronic. Nu au fost permise întâlniri cu mai mult de patru persoane. Faptul că lucrăm cu stocuri de siguranță la 45, 90 de zile la anumite medicamente a fost, de asemenea, o măsură salvatoare, prin care am putut asigura necesarul de medicamente pentru piață.

Este absolut obligatoriu ca în viitoarea strategie de dezvoltare a României, ca țară UE, să fie pusă pe primul plan o strategie de dezvoltare a industriei farmaceutice locale. Pentru prima oară după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, se pune problema ca fiecare țară să fie capabilă ca, în anumite momente de criză, să se bazeze pe resursele proprii. Deci, industriei naționale ar trebui să i se acorde o atenție mai mare, prin facilități pentru investitori care au puterea să dezvolte mai multă producție locală. În perioada următoare, va trebui să reconsiderăm unele politici, punând pe locul întâi politica de siguranță și securitate națională, concentrându-ne pe dezvoltare, inventarierea elementelor tradiționale, politici investiționale adecvate și crearea unui cadru legislativ prietenos, fără a încuraja politicile anticoncurențiale. Crearea de valoare adăugată este esențială și de aici va veni acea diferență la produsul intern brut, care acum este deficitar. Acum, „Antibiotice” este singurul producător român autentic care aduce valoare adăugată prin activitatea sa, de la cercetarea aplicativă și ­inovativă și până la punerea pe piață a produsului finit, potențând 8.000 de farmacii.

Tot ca strategie de urmat pe viitor, ar trebui să încurajăm o politică concertată în Europa. Să vedem cine poate face substanțe active, cine face produse finite, cine generice, cine inovative. Este, până la urmă, o politică de securitate a acestei comuniuni de state europene faţă de politicile Chinei, ale Indiei și chiar ale SUA. Piața nu se va deglobaliza. Ci, sub influența marilor centre de putere, va menține tendințe de globalizare. Trebuie regândite politicile zonale. Mecanismele pe care Comisia Europeană va trebui să le pună de acum încolo în aplicare se pot baza pe fondurile structurale, care pot fi o soluție viabilă. În România, din 2020, aceste fonduri vor fi reașezate, redirecționate către politicile industriale, creșterea competitivității și către cercetare, iar acest lucru este extraordinar, pentru că avem o mare capacitate de cercetare. Știm că industria, în totalitatea ei, este creatoare de valoare. De aceea, trebuie să o identificăm, să îi dezvoltăm potențialul și să investim foarte ordonat. Pre­ocuparea noastră de acum trebuie să se îndrepte spre ce are România ca bun confirmat: un sistem universitar pus la punct, resursă umană de calitate și oameni capabili să cerceteze, să inoveze, să dezvolte portofolii de produse și apoi să meargă mai departe, să construiască site-uri industriale și să dezvolte, astfel, economia națională. Școala românească de farmacie are resurse și rezerve importante, pe care acum constatăm că trebuie să le punem în valoare.

În România, industria farmaceutică a fost considerată, ani de-a rândul, industrie chimică, în vreme ce pe plan mondial este industrie specifică, aflându-se pe primele două locuri în ceea ce privește piața, în termeni de valori și jucători, și de aceea trebuie încurajată. Securitatea costă! Să fii și profitabil, și în siguranță cere investiții. Din păcate, piața din țara noastră este lipsită de materie primă pentru industria farmaceutică. Din cauza costurilor mari de producție, în economie au încetat procese industriale mari, prin care „Antibiotice” reușea, înainte de anul 1990, să fie cel mai mare producător de sub­stanțe active din sud-estul Europei. Tradițional, eram al treilea producător mondial de Penicilină și derivați ai penicilinelor. Prin comparație, vă pot spune că în China și-n India guvernele au făcut o politică de stat din a fi cei mai mari producători de substanțe active. ­„Antibiotice” are 24 de produse de pe lista medicamentelor esențiale, stabilită de OMS și adoptată de Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Perioada pe care o trecem acum ne arată că pe unele nu le-am considerat esențiale, dar acum le vom trece pe această listă. Noi nu le putem produce pe toate. Dar le putem produce într-o politică mai amplă, internațională, europeană.

„Antibiotice” a început discuții despre cum ne-am putea conecta la unii producători internaționali, ca să aducem anumite medicamente în România și să le producem noi. Este o acțiune pe care trebuie să o continuăm. Nu se poate să nu avem un segment de produse în România pentru siguranță națională. Toate marile companii de distribuție au lanțuri de distribuție și de farmacii, iar unele au și propriile portofolii de produse farmaceutice. Noi suntem aici, avem 20% rezerve în capacități, avem forța de muncă extraordinar de calificată, potențial de adaptare imediată și putem face cercetare proprie. Producem sute de tone de substanță activă și o dăm peste tot în lume. Acest potențial poate fi fructificat pentru a produce portofolii pentru calitatea vieții. 

„Antibiotice”, singurul producător român de hidroxiclorochină

Ce medicamente incluse în tratamentele recomandate prin protocoalele OMS ați produs în această perioadă care a găsit majoritatea țărilor cu stocuri foarte mici de medicamente și materiale sanitare epuizate rapid și care nu au putut fi refăcute decât cu eforturi foarte mari?

În luna aprilie, în plină criză pandemică, „Antibiotice” livra către farmaciile și spitalele din România Paracetamol și Novocalmin® (metamizol sodic). Decizia de a relua producția pentru aceste medicamente a fost luată atât pentru a susține sistemul de sănătate românesc, greu încercat în această perioadă, cât și pentru a fi alături de pacienții români. Am reluat fabricarea produselor în regim de urgență, în contextul în care atât Paracetamolul, cât și Metamizolul sodic (medicament care se eliberează pe bază de prescripție medicală, alternativă terapeutică pentru Paracetamol) au fost incluse în cele mai multe dintre ghidurile naționale de tratament în UE ca primă opțiune la inițierea tratamentului febrei sau durerii provocate de infecția cu noul coronavirus. 

Antibiotice Iași, singura fabrică din România care a depus eforturi uriașe pentru a produce medicamentul hidroxiclorochină, face demersuri pentru înregistrarea produsului atât la nivel național, cât și internațional. În contextul pandemic actual, hidroxiclorochina a fost considerată o rază de speranţă în lupta cu pandemia. În lipsa unui vaccin sau a unui medicament antiviral specific aprobat, care să prevină sau să trateze COVID-19, hidroxiclorochina a fost inclusă de către MS în protocolul național standard de tratament al pacienților cu COVID-19. Astfel, utilizarea off-label (în afara indicațiilor terapeutice) a hidroxiclorochinei a fost reglementată în a doua parte a lunii martie, prin ordin de ministru. Noi am reușit să aducem în regim de urgență substanța activă hidroxiclorochină, asigurând ulterior un stoc strategic de siguranță la dispoziția MS pentru utilizare off-label.

Ați reușit nu numai să furnizați medicamente vitale pentru piața internă, ci chiar să onorați și comenzile pentru export. Cum a fost posibil lucrul acesta?

Cu eforturi mari, uneori la nivel guvernamental, am rămas prezenți în Asia de Sud-Est, în Vietnam, dar și în alte state ale lumii, care au primit de la noi, la timp, medicamentele pentru tratamentele asociative. În ultimele trei luni, compania și-a onorat toate comenzile în țară, dar şi cele pentru export. O bună parte din produsele noastre au mers spre Marea Britanie, principalul nostru consumator de medicamente antiinfecțioase injectabile, la fel ca Statele Unite, unde nevoia a fost acută.

Prin intermediul Fundației „Antibiotice - Știință și Suflet” ați organizat prima etapă a campaniei tradiționale de donare de sânge, chiar și în condiții dificile, date de măsurile restrictive impuse de autorități. A fost un nou gest de a veni în sprijinul bolnavilor. Cât de important este, în opinia dumneavoastră, ca aceste gesturi să nu fie abandonate nici măcar în contextul epidemiologic în care ne aflăm?

Viața unui pacient care așteaptă eliberarea unui ventilator în secția ATI se află în același pericol ca şi cea a unui pacient care așteaptă sângele potrivit pentru a fi operat. Dacă problema ventilatoarelor se poate rezolva achiziționându-le, în cazul crizei sangvine, acest lucru nu este posibil, întrucât nu există nici un substitut pentru sângele uman; el nu poate fi fabricat în afara corpului și are o durată de viață limitată. Medicina umană are nevoie de sânge uman, de donatori sănătoși, care fac un gest voluntar valoros și uman. De aceea, împreună cu partenerii noștri de la Centrul de Transfuzii Sangvine Iași, am organizat a 19-a ediție a campaniei „Donează sânge! Pune suflet pentru viață!”, cu ocazia Zilei internaționale a donatorilor de sânge. La această campanie au participat 70 de angajați voluntari ai Antibiotice Iaşi, care au donat 32 de litri de sânge, contribuind la salvarea a peste 150 de vieți.

„Industria farmaceutică din România nu produce decât o mică parte din necesarul de medicamente pentru populație”

Ce-și propune „Antibiotice”, în perspectiva declanșării unui al doilea val al pandemiei în toamna acestui an, pe care atât epidemiologii, cât și virusologii o iau în calcul?

Ne așteptăm ca în perioada următoare încă să fie nevoie de o atenție deosebită legată de conviețuirea cu acest virus, să învățăm să trăim cu el, să ne reluăm activitățile, să revenim în societate, să ne vedem de viață în mod firesc. Pentru că până la brevetarea unui vaccin și punerea sa pe piață va mai trece ceva timp. 

Realitățile izvorâte din istoria ultimelor ­două-trei luni au schimbat planurile de producție ale multor firme, care fac acum echipamente de protecție, precum măști faciale sau mănuși, și care reprezintă o piață extraordinară. Noi, la „Antibiotice”, suntem un consumator tradițional al acestor materiale tehnico-sanitare. Nu putem lucra în fluxurile de producție, nu putem proteja oameni și produse fără a purta asemenea tipuri de echipamente. Din păcate, în economia națională, rareori găseam forme organizate de furnizori care să producă astfel de echipamente sanitare. De acum sunt sigur că vom găsi. Chiar noi analizăm oportunitatea unor investiții în acest domeniu și mă gândesc cum să fac ca imediat să produc măști. Pentru că ne propunem să rămânem un jucător important pe termen lung, iar aspectele competiționale - productivitate, modernism în producție - sunt foarte importante. 

S-a vorbit foarte mult de la începutul pandemiei de nevoia ca fiecare stat să-și consolideze sectorul intern de producție, astfel încât, în situații similare celei pe care o traversăm, să se poată baza pe resurse proprii, să nu depindă de piața externă. Cum credeți că se poate realiza acest lucru în industria farmaceutică și de materiale sanitare din România?

În șocul imediat debutului acestei pandemii s-a sesizat politica de individualism a fiecărui guvern în protecția populației proprii - de la interzicerea la export a unor produse până la încetarea importurilor din anumite teritorii. Reflexul de a te proteja pe tine însuți este mai mare decât grija pentru ceilalți. A trebuit să evaluăm ce avem, ca să suportăm mai ușor trecerea prin efectele devastatoare de început ale crizei. După o lună, lucrurile s-au mai reglat și, încetul cu încetul, ne-am revenit. Nu cred că trebuie să devenim foarte naționaliști și să nu mai urmărim politicile regionale, europene, de globalizare. Dar cred că această criză, abia începută, va influența în perspectivă activitatea tuturor. 

Industria farmaceutică din România nu produce decât o mică parte din necesarul de medicamente pentru populație, deși are un potenţial semnificativ. Dar e nevoie de o încurajare a producătorilor locali. Din cele 650-700 de milioane de cutii de medicamente care se consumă într-un an, doar puțin peste 100 de milioane sunt produse în România. Trebuie să avem curaj să producem în România, să încurajăm antreprenorii autohtoni să facă producție și investiții în acest domeniu. Oricum s-ar derula lucrurile, eu pot să vă garantez că atât timp cât în România vor exista societăți, companii, producători, precum este și „Antibiotice”, mai avem o șansă să credem într-o Strategie Națională de Sănătate.

Citeşte mai multe despre:   antibiotice  -   pandemie  -   coronavirus