Asistentul social, „o inimă care bate pentru toţi”

Profesia de asistent social implică dedicare, pasiune şi dorinţa de a sluji semenilor aflaţi în suferinţă sau nevoi. Este o meserie nobilă, vocaţională, pe care absolvenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea Teologie Ortodoxă - Asistenţă socială, şi-o însuşesc încă din timpul studenţiei, când urmează stagii de practică, pregătire şi voluntariat. Trei absolvenţi ai acestei specializări, Magdalena Lazanu, Cătălin Lăzăroi şi Georgiana Munteanu, au oferit, în special tinerilor liceeni, o imagine cât mai completă a ceea ce înseamnă formarea unui viitor asistent social creştin, dar şi opţiunile şi oportunităţile pe care le pot fructifica  într-un sistem aflat în plină dezvoltare.

Ce a însemnat studenţia la specializarea Teologie Ortodoxă - Asistenţă socială?

Cătălin: După ce am urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă, specializarea Teologie Pastorală, am dorit să urmez şi această specializare. În cei trei ani s-a împletit foarte frumos latura spirituală cu partea teoretică, am beneficiat de ore de practică în cadrul centrelor care funcţionează în Arhiepiscopia Iaşilor, am fost voluntar în diferite proiecte. Toate acţiunile le derulăm prin prisma iubirii aproapelui, prin legătura cu Dumnezeu şi tocmai de aceea capătă o anume greutate. Meseria de asistent social este una vocaţională, pentru că te dedici trup şi suflet semenilor tăi, împlineşti un îndemn al Mântuitorului Hristos: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”, prin purtarea de grijă, prin cercetarea şi prin ajutorul pe care îl oferi celui aflat într-o nevoie. 

Georgiana: Pentru mine a fost prima experienţă cu mediul universitar şi mi-am dorit să urmez această specializare aici, în cadrul Facultăţii de Teologie, şi nu în altă parte, datorită acestei componente religioase şi istorice. Toţi suntem ai Bisericii, iar asistentul social de la Teologie poate face o incluziune nu doar în rândul beneficiarilor, ci şi al altor oameni, fiind o mărturie vie a apropierii de braţele deschise ale Bisericii. Au fost, de-a lungul anilor, numeroase proiecte în cadrul cărora am dăruit iubire şi am primit iubire de la semenii cu care am interacţionat.

Magdalena: Experienţa de student a fost şi cu momente sub presiune, când a trebuit să ducem la capăt, contratimp, un anumit proiect, a fost şi cu momente de suflet, momente emoţionante şi deosebite, am ieşit din zona de confort, m-am dezvoltat pe toate planurile şi am acumulat cunoştinţe din mai multe domenii, precum asistenţă socială, teologie, psihologie, drept şi chiar medicină socială. A fost un mediu potrivit şi propice pentru dezvoltare şi de aceea voi continua şi cu un master.

Ce face un asistent social? Aş dori o definţie cât mai aproape de realitate.

Cătălin: În primul rând, asistentul social trebuie să fie în sprijinul beneficiarilor pe care îi are rânduiţi în cadrul unui centru, al unei direcţii de ocrotire, al unei primării, prin beneficiari înţelegând toţi oamenii care au nevoie stringentă, într-un moment al vieţii lor, de sprijin, ajutor şi incluziune, oameni din toate păturile sociale, de toate vârstele. Odată ce ai absolvit această facultate, poți spune că vei fi asistent social în fiecare zi din viaţa ta, chiar dacă nu vei activa pe acest post, ci pe un post conex, deoarece mereu ai lângă tine un vârstnic, un copil cu anumite nevoi speciale, de asta o şi numesc vocaţie, pentru că odată ce sesizezi anumite aspecte, mergi şi sprijini, facilitezi găsirea unei soluţii pentru omul de lângă tine.

Preoţii, de exemplu, au această latură intrinsecă de asistent social, mulţi deschid centre de ocrotire în cadrul parohiilor şi este mai mult decât necesar să facă totul la parametri optimi, să eficientizeze acest mod de a face bine, şi aici ei pot învăţa legislaţie, pot învăţa mecanismele care pot să le faciliteze munca aceasta.

Georgiana: Îmi amintesc că, la unul dintre evenimentele la care am participat în timpul studenţiei, asistentul social a fost definit ca „o inimă care bate pentru toţi”. Asistentul social nu este doar un om al hârtiilor, al ONG-ului unde lucrează, ci îşi extinde activitatea şi în afara normei de lucru, urmează o misiune, se desprinde de mediul său de lucru birocratic. Un asistent social este un om al iubirii, iar prin tot ceea ce face şi întreprinde trebuie să împlinească lucrarea pentru care a fost hăruit de Dumnezeu. Eu, ca asistent social, sunt un instrument prin care lucrează Dumnezeu.

Magdalena: Trebuie să devenim un fel de îngeri care alină suferinţa oamenilor, iar eu sunt convinsă că acolo unde nu voi putea eu, din motive financiare, birocratice etc., sigur va putea Dumnezeu. Au fost multe cazuri când omul nu a mai putut face nimic, epuizase toate căile posibile, dar atunci a intervenit Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile oamenilor. Eu însămi am simţit puterea lui Dumnezeu şi intervenţia miraculoasă care a făcut posibilă ducerea la bun sfârşit a unei lucrări.  

„Sistemul de asistenţă socială trebuie omptimizat prin digitalizare”

Aţi intrat deja în contact cu sistemul de asistenţă socială, i-aţi cunoscut minusurile şi plusurile. Numiţi trei măsuri pe care le-aţi adopta pentru o mai bună funcţionare.

Cătălin: Latura birocratică ne consumă foarte multă energie şi timp pe care ar trebui să le acordăm beneficiarilor. Munca în teren este la momentul actual un pic vitregită, se fac prea multe hârtii. Înţeleg că se merge pe siguranţa beneficiarilor şi sunt necesare tot felul de aprobări, însă pentru o activitate practică de două ore eşti nevoit să aştepţi două, trei săptămâni. Un pic cam mult totuşi.

Magdalena: Avem acces facil la tehnologie, care ne oferă foarte multe avantaje, şi, din păcate, nu o folosim. Sistemul acesta trebuie optimizat prin digitalizare; noi încă suntem ancoraţi la nivelul scrisului de mână, ceea ce este anacronic.

Georgiana: Şi volumul de muncă este foarte mare, asistentul social este încărcat cu foarte multe sarcini şi ajunge să nu mai facă ceea ce şi-a propus, să nu-şi mai împlinească ­menirea... Deci mai multe posturi de asistent social în organigrama autorităţilor locale, în instituţiile unde este mare nevoie de aceşti oameni. Absolvenţi sunt, slavă Domnului, şi doresc să se implice, să muncească.

Magdalena: Mai adaug eu aici deschiderea instituţiilor statului... există o anumită rigiditate în ceea ce priveşte atragerea de tineri, un paradox dacă ne gândim că sunt aproximativ 11.000 de posturi care ar trebui ocupate, dar fie sunt blocate, fie nu se popularizează anunţurile de angajare; sunt varii motive. Or, în atare condiţii, mulţi absolvenţi ajung să muncească în domenii conexe, iar statul se plânge că nu are cu cine face treabă.

Georgiana: Trebuie să subliniem însă că există, din fericire, şi aspecte pozitive în acest domeniu, şi anume se înfiinţează tot mai multe centre de ocrotire a persoanelor vârst­nice, a copiilor cu nevoi speciale, centre de adicţie de care este mare nevoie în societatea zilelor noastre. Sigur, ele sunt înfiinţate cu precădere în cadrul parohiilor, al ONG-urilor, dar sunt şi primării care dezvoltă proiecte de acest tip în comunitate. Deci se doreşte nu doar o modernizare a sistemului pe modelul celor din alte state vest-europene, ci o adaptare la specificul societăţii noastre.

În opinia voastră, cum arată un sistem ideal de asistenţă socială?

Magdalena: Fiecare sistem are hibele lui, unele sunt hiperreactive, altele se mişcă mai greu sau se adaptează din mers... Noi trebuie să preluăm ce e bun de afară, dar să rămânem şi cu ce avem noi, specific ortodox.

Cătălin: Un sistem complet trebuie să aibă şi această componentă religioasă, trebuie să Îl includă pe Dumnezeu. Ideal ar fi să existe o conlucrare între preot, primar, medic de familie, poliţist şi asistent social, aceştia trebuie să formeze o echipă şi fiecare să-şi aducă aportul în domeniul său. 

Formarea mai întâi ca oameni

Aţi pomenit de multe ori de nevoia de colaborare între Biserică şi instituţiile statului. Este un atu în domeniul asistenţei sociale?

Magdalena: Asistenţa socială este un domeniu în care se lucrează în special cu omul, trebuie să existe o legătură strânsă între şcoală, Biserică şi autorităţi. Nu putem vorbi de un sistem bun de asistenţă socială fără componenta intergeneraţională şi interinstituţională. Orice asistent social profesionist ştie că fără preot nu poate să îşi desfăşoare activitatea pe deplin, cel puţin în mediul rural, nu poate ajunge la inima beneficiarilor, să le câştige încrederea. Bătrânii au încredere în preotul lor şi atunci acesta poate merge împreună cu asistentul social, mai ales dacă e tânăr, şi îl poate introduce, ca să zic aşa, pentru a ajunge la sufletul lor. Asistentul social trebuie să se sprijine pe preot. La oraş relaţiile sunt mai reci, însă şi aici există colaborări frumoase.

Georgiana: Trebuie să fim atenţi la nevoile psihice şi sufleteşti ale beneficiarilor, suntem totuşi o societate în care depresia a devenit o boală frecventă, în care singurătatea şi însingurarea sunt tot mai întâlnite. Oamenii nu au doar nevoi de ordin material, ci cred că mai curând au nevoie să fie ascultaţi, să fie mângâiaţi cu o vorbă bună, să li se dea încredere. Au şi nevoi spirituale şi de aceea o conlucrare cu preotul este foarte importantă.

Ce transmiteţi viitorilor studenţi?

Magdalena: Aici se pune accent pe interacţiunea umană, pe practică, suntem învăţaţi să colaborăm foarte mult, să lucrăm în echipă, ceea ce pentru un asistent social este foarte important. Profesorii de la specializarea Teologie Ortodoxă - Asistenţă socială îşi doresc să ne formeze întâi ca oameni, să fim atenţi la suferinţa semenilor noştri şi să le oferim toată priceperea noastră pentru a-i ajuta. Aşadar, nu vorbim de cursuri sau seminarii, ci de o formare continuă pentru a deveni conştient de misiunea pe care o vei avea la finalizarea studiilor. 

Componenta spirituală face diferenţa între specializările de Asistenţă socială de la diferite facultăţi din Iaşi. Peste tot, partea aceasta de teorie, de organizare, este bine pusă la punct, însă ca asistent social ai un consum foarte mare de energie, iar la noi rezervorul acesta de energie, de motivare, este chiar Dumnezeu. La noi nu este doar o datorie civică sau o dorinţă umanitară, ci suntem guvernaţi de iubirea faţă de aproapele nostru şi de dragostea pentru Dumnezeu.

Georgiana: Absolvenţii de liceu aflaţi în căutarea propriului drumul în viaţă trebuie să ştie că Asistenţa socială este un domeniu în plină dezvoltare, va fi o nevoie tot mai mare de asistenţi sociali, salariile sunt şi ele atractive. Nu trebuie să omitem componenta de prestigiu, să fim conştienţi că suntem studenţi ai Facultăţii de Teologie, care se numără, alături de Filosofie şi Drept, printre facultăţile fondatoare ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. De asemenea, Asistenţa socială cuprinde un cumul de cunoştinţe din mai multe domenii, precum psihologie, sociologie, medicină socială, drept, care îl vor ajuta în viitoarea profesie. 

Un absolvent de Teologie - Asistenţă socială poate ocupa un loc de consilier sau mediator şcolar, consilier în adicţie, inspector social, art-terapeut, instructor-educator pentru activităţi de resocializare, consilier de probaţiune, şi alte meserii conform Registrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior. Deci paleta este destul de largă la final de studii. Dezvoltarea acestui sector nu se poate face fără componenta umană, deci va fi mereu nevoie de asistenţi sociali.

Magdalena: Aici vreau să completez cu o realitate. Inteligenţa artificială nu poate suplini vreodată meseriile care implică relaţia om cu om, de aceea, AI-ul nu poate înlocui nici pe psiholog, nici pe asistentul social şi nici pe consilierul pe anumite probleme sau adicţii. Nu ne poate lua nimeni, oricât de inteligenţi ar fi roboţii, empatia şi apropierea sufletească.

Cătălin: De exemplu, într-un centru rezidenţial din Germania au fost introduşi roboţi, iar beneficiarilor li s-a cerut să-şi spună părerea după o anumită perioadă, iar rezidenţii au evidenţiat minusurile roboţilor: „da, suntem foarte bine îngrijiţi, dar nu ne mai ascultă nimeni, nu mai simţim compasiune”. Chiar dacă roboţii erau programaţi ca la un anumit timp să le curgă şi o lacrimă... Ceea ce simţim noi în legătură cu persoana care stă în faţa noastră, care ne ascultă, ne înţelege, toate acestea nu pot fi suplinite de nici o inteligenţă artificială.