Încă de la prima oră de chimie din şcoala generală şi-a propus să studieze rolul alimentului la nivelul organismului uman, să înţeleagă importanţa nutrienţilor în buna dezvoltare a copiilor, să înţeleagă de ce unii copii sunt sănătoşi, în timp ce alţii petrec foarte mult timp în spitale.
Absolventă a Facultăţii de Chimie din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea Biochimie, Alinca Stoica este pasionată de cercetarea ştiinţifică şi de aplicarea fundamentelor teoretice în fiecare moleculă a vieţii, timpului şi spaţiului. Este licenţiată în biochimie, calificată şi specializată în nutriţie, dietetică şi stil de viaţă, membru al Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară din România, masterand în Nutriţie şi Siguranţă Alimentară în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, membru în proiectele de cercetare ştiinţifică în domeniul alimentelor organice,vicepreşedinte Bio România - departamentul Educaţie Nutriţională.
Potrivit foarte multor statistici, un copil din doi are probleme cu greutatea. În Uniunea Europeană, 14 milioane de copii sunt supraponderali şi numărul lor creşte anual cu 400.000. Care credeţi că este principala cauză - lipsa de atenţie a părinţilor în alimentaţia copiilor, comunitatea care îi determină pe cei mici să copieze comportamente greşite, şcoala care nu pune mare accent pe educaţia nutriţională?
Suntem preocupaţi de viaţa armonioasă şi de alimentaţia echilibrată, dar realitatea este că trăim într-o stare de resemnare asumată. Problema sănătăţii copiilor, din punct de vedere fizic, emoţional şi mental, ar trebui să fie principala preocupare a părinţilor. Nutriţia trebuie percepută ca determinantul stării de sănătate, iar sănătatea este bogăţia de prim rang a omului.
Raportându-ne la supraponderabilitatea copiilor, trebuie menţionat faptul că circuitele neuronale responsabile de preferinţele alimentare ale copiilor sunt formate în timpul sarcinii. De cele mai multe ori, sarcina este percepută, în mod greşit, ca o perioadă de răsfăţ culinar, predominând excesele alimentare.
Responsabilitatea principală în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă a copiilor revine familiei, care intervine în mod direct de la primul strop de gust de după lăptic, adică prima linguriţă de mâncare din etapa diversificării. Obiceiurile alimentare adoptate de familie sunt transmise copilului, educaţia nutriţională începând practic încă din primul an de viaţă. În cadrul familiilor cu o cultură de viaţă, implicate în creşterea şi educarea copiilor, se conturează principii sănătoase, prin intermediul cărora copiii devin conştienţi de impactul alimentelor asupra evoluţiei organismului.
La polul opus sunt părinţii care nu pot face pentru copii ceea ce nu pot face pentru ei înşişi. În această categorie se înscriu părinţii care nu acordă importanţă alimentaţiei, pentru care alimentul este un viciu, fiind perceput din punct de vedere cantitativ şi nu calitativ.
Părintele contemporan este vulnerabil adesea la oferta informaţională cu privire la alimente. El se hrăneşte mai mult cu informaţia strict comercială despre aliment decât cu alimentul în sine.
Problema supraponderabilităţii copiilor este legată atât de factori nutriţionali (abuz, excese, recompense alimentare), cât şi de factori psihologici (de exemplu, alimentaţia pe fond emoţional). Personal, consider că este important triunghiul de legătură: familie-societate-şcoală, în care atenţia trebuie centrată asupra copilului.
Comunitatea nu îşi poate pune amprenta asupra unui copil care are o educaţie conturată în ceea ce priveşte rolul alimentului în organismul uman.
Copilul ajunge în şcoală vulnerabil sau nu, iar şcoala, din dezinteres faţă de educaţia nutriţională, alimentează aceste vicii alimentare, dacă există. Corecţia supraponderabilităţii încă din copilărie reduce riscul instalării bolilor cardiovasculare şi metabolice la adult.
„Părintele contemporan este vulnerabil adesea la oferta informaţională cu privire la alimente“
Cum ar trebui să arate raţia zilnică a unui şcolar? Câte calorii ar trebui să aibă, ce alimente recomandaţi şi în ce cantitate?
Alimentaţia şcolarului trebuie să fie cât mai variată, să includă o paletă cât mai largă de alimente. Aportul de nutrienţi pentru un şcolar trebuie să acopere necesarul pentru creştere şi dezvoltare, fiind mai ridicat, raportându-ne la un adult.
Necesarul energetic se calculează după formula: NE = 1000 + 100 x vârsta (ani).
De exemplu, pentru un copil de 6 ani, aportul caloric trebuie să fie de 1.600 kcal/zi, structurat astfel:
* Cereale integrale: 5 porţii/zi
* Legume: două porţii/zi
* Fructe: două porţii/zi
* Lapte şi produse lactate: două porţii
* Surse de proteină (alimente bogate în proteine, de origine vegetală sau animală): carne, peşte, ouă, minimum o porţie/zi.
Cu toate acestea, eu consider că organismul îşi absoarbe nutrienţii necesari din alimentele consumate, restul se depune sau se elimină. Cel mai important nu este calculul total al caloriilor, al fiecărui mineral în parte, ci modul în care se armonizează fiecare copil în parte cu natura (nivelul de armonie internă creşte sau scade apetitul), de aceea nu este importantă cantitatea de alimente consumate.
Vorbiţi mult despre biochimie. Dacă ar fi să descompunem alimentele în produşi de bază (proteine, glucide, grăsimi), care ar trebui să fie proporţia corectă în fiecare zi?
Când se vorbeşte despre nutriţie, de cele mai multe ori se pune accentul pe macronutrienţi - proteine, glucide, lipide, fibre şi apă. Nutrienţii sunt într-adevăr mesaje în limbaj chimic. Proteinele reprezintă biblioteca informaţională a organismului, lipidele sunt mesaje de tip metabolic destinate schimbărilor de stare - hiperactivitate, apărare, activitate, iar glucidele nu sunt produse de organism, sunt mesaje de ofertă energetică, specifice unor procese.
Aportul alimentar trebuie să asigure un echilibru între nutrienţi şi anume: 15-18% proteine, 25-30% lipide şi 55-60% glucide. Necesarul de lichide este de 80 ml/kgcorp/zi. Dar repet ideea că fiecare copil asimilează în stilul propriu nutrienţii şi nu trebuie să punem presiune pe ei, nu sunt adulţi în miniatură.
Uneori părinţii se confruntă cu refuzuri atunci când vine vorba despre unele alimente. Cum îi învăţam pe cei mici să mănânce într-un mod corect?
Una dintre cele mai frecvente întrebări care-mi sunt adresate de părinţi este cum să facă faţă unor copii mofturoşi. Copiii au o inteligenţă şi o sensibilitate calitativă în ceea ce priveşte hrana, foarte bine dezvoltate până la vârsta de 3 ani şi trebuie să avem încredere în instinctul lor. Scenariul în care intervine copilul mofturos apare de regulă în perioada erupţiei dentare, când, din cauza disconfortului de la nivelul gingiei, copilul refuză anumite alimente. Mama sau persoana care îngrijeşte copilul, de teama de a nu rămâne cel mic flămând, îi oferă un biscuiţel, un fursec, un produs de patiserie, considerând că este o excepţie. De fapt, nu se urmăreşte soluţia pe termen lung, ci rezolvarea situaţiei de moment.
Alegerile sănătoase trebuie făcute indiferent de circumstanţă, iar copilul nu trebuie să înveţe că o masa refuzată se transformă într-un răsfăţ culinar cu produse dulci de obicei, cu încărcătură calorică, dar sărace în nutrienţi.
Copiii mofturoşi trebuie să beneficieze de multă răbdare din partea persoanei care îi hrăneşte, trebuie să primească iubire şi afecţiune în mod necondiţionat. Din păcate sunt persoane care îşi ameninţă copilul că pleacă dacă nu termină toată supa, se supără dacă nu mănâncă tot orezul, şi astfel se instalează teama de abandon.
Cearta, critica referitoare la consumarea întregii cantităţi de mâncare pot crea resentimente faţă de anumite alimente şi apar tulburările de tip alimentar, anorexiile, de exemplu.
„Alimentaţia mamei în timpul sarcinii joacă un rol esenţial“
Sunteţi mamă a trei copii. Cum arată regimul lor alimentar?
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am fost binecuvântaţi cu trei copii sănătoşi (unul de 6 ani, altul de 3 ani şi 10 luni şi mezinul de un an şi 10 luni - n.a.), pe care i-am învăţat încă de mici ce reprezintă echilibrul alimentar, care este diferenţa dintre nevoi şi pofte alimentare. Mă bucur că înţeleg şi chiar transmit mai departe informaţii cu privire la alimentaţia sănătoasă. Atrag atenţia persoanelor care consumă băuturi răcoritoare şi alimente intens procesate, pregătesc experimente interesante pe care le pun în practică la grădiniţă sau şcoală, verifică informaţiile nutriţionale pe etichetele alimentelor. În structurarea meniului copiilor pun accentul pe calitatea alimentelor şi nu pe cantitate. Mâncarea se pregăteşte zilnic în casă astfel încât să avem control asupra conţinutului ingredientelor, precum şi a calităţii lor. Meniul unei zile din viaţa micuţilor poate fi organizat astfel:
* mic dejun: o felie de pâine integrală cu pastă de avocado, măsline şi roşii cherry;
* gustare: un sfert de rodie, două-trei linguriţe de fructe deshidratate cum ar fi goji, merişoare sau stafide;
* prânz: supă de linte şi dovlecel şi peşte la cuptor cu piure de conopidă şi cartof dulce;
* gustare: trei sau patru nuci, o linguriţă de seminţe de in şi susan, un măr;
* cina: tartă de mei, măr copt şi stafide.
Există alimente care ajută performanţele intelectuale? Care sunt şi cum ar trebui introduse în hrana copiilor?
Alimentaţia sănătoasă are un rol deosebit de important în ceea ce priveşte dezvoltarea armonioasă a copilului, dar accentul trebuie pus pe acest aspect înainte de a fi conceput copilul. Alimentaţia mamei în timpul sarcinii joacă un rol esenţial.
Nu putem vorbi despre un aliment-minune deoarece vor fi persoane dezamăgite de întârzierea apariţiei rezultatelor şi vor adopta obiceiuri alimentare nesănătoase.
Pentru o bună dezvoltare a creierului trebuie să consumăm zilnic alimente din toate categoriile şi anume:
Cereale integrale;
Legume (spanac);
Leguminoase (linte, mazăre, năut, fasole);
Fructe (în special fructele de pădure);
Lapte şi produse lactate;
Carne şi produse din carne (în special peştele bogat în omega 3 şi omega 6);
Oleaginoase şi seminţe (nuci, caju, migdale, seminţe de in, seminţe de chia).
În ceea ce priveşte performanţa intelectuală, importantă este şi structura genetică, modul în care este stimulat copilul încă din primele zile.
Îmi doresc să fac această precizare deoarece am întâlnit părinţi care până la vârsta de un an nu au stimulat psiho-motor copilul, deşi puneau accentul pe o alimentaţie sănătoasă. Bineînţeles că rezultatele întârziau să apară.
Ce aliment consideraţi că ar fi indispensabil din meniul zilnic al oricărei persoane, fie copil sau adult?
Afinele pot avea efecte spectaculoase asupra organismului dacă sunt consumate zilnic.
„Lăcomia este cauza tuturor patimilor“
Dacă ar fi să pledaţi pentru introducerea nutriţiei ca materie de studiu şi în şcoli, care ar fi prima lecţie pe care le-aţi oferi-o celor mici?
Educaţia nutriţională va fi adaptată şi personalizată pentru vârsta fiecărui copil. Nu poate fi vorba de o abordare curriculară colectivă, vorba proverbului: Despre gusturi nu se discută.
Înainte de nutriţie se vor aborda principiile educaţiei, acele principii consacrate de sute de ani. Studiind comportamentul uman, este bine să fim familiarizaţi cu patimile şi virtuţile umane. Chiar şi în scrierile multor Părinţi ai Bisericii scrie că lăcomia este cauza tuturor patimilor. Ca primă abordare, indiferent de vârstă, consider că trebuie să introducem copilul în lumea reală a alimentului, în lumea firescului.
De exemplu, în acest an am sărbătorit Ziua Mondială a Sănătăţii în cadrul unei grădiniţe din Bucureşti, unde copiii grupei mijlocii au fost fascinaţi de lumea legumelor şi a fructelor. Le-am pregătit insigne cu fructe şi legume, personalizate cu mesajul „Un copil sănătos este un copil fericit“, pe care le-au extras din cutiuţa sănătăţii. Fiecare insignă avea reprezentat un fruct sau o legumă. Extrăgând insigna, fiecare copil prezenta alimentul pe care îl regăsea în imagine. Cele două grupe de copilaşi, legumele şi fructele, au descoperit în cufărul surprizelor magneţi cu alimente vesele, cu ajutorul cărora şi-au construit piramida alimentară. Astfel am discutat despre frecvenţa cu care consumăm fiecare categorie de alimente şi distracţia a continuat!
Dacă ar fi să vorbim despre un ingredient secret al alimentaţiei, care ar fi acela?
Avem nevoie de mâncare sănătoasă, de suflet şi de bun gust. Din cauza unor experimente ale biochimiei, hrana s-a artificializat. Realizând care sunt proporţiile crizei nutriţiei în rândul copiilor din România, am dezvoltat un concept unic, prin care îmi propun conturarea unei educaţii asupra valenţelor alimentaţiei în sănătatea fizică, emoţională şi intelectuală. Ceea ce mâncăm ne influenţează în mod direct starea noastră de sănătate, dispoziţia, energia, predispoziţia către anumite simptome sau afecţiuni, precum şi capacitatea de concentrare, învăţare, somnul, capacitatea de vindecare.
