La începutul secolului al 19-lea, Mary Jones, o tânără galeză de doar 15 ani, a aflat că într-un oraș apropiat există de vânzare, pentru prima oară, Biblia în limba ei maternă. Vreme de șase luni a economisit din puținul familiei sale sărace și a pornit pe jos, cale de 35 de kilometri, peste munți, pentru a-și procura Sfânta Scriptură. Determinarea ei a dus la înființarea Societății Biblice Britanice, organizație ce-și propune și reușește, de mai bine de două secole, să tipărească și să distribuie cuvântul lui Dumnezeu în toată lumea. Am stat de vorbă despre misiunea Societății Biblice pentru răspândirea Bibliei în Anglia și străinătate cu Derek Hill, director de publicații al instituției, aflat în vizită de lucru la Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă din București.
Stimate domnule Derek Hill, cum a luat ființă Societatea Biblică pentru răspândirea Bibliei în Anglia și străinătate, pe scurt Societatea Biblică Britanică?
Societatea Biblică pentru răspândirea Bibliei în Anglia și străinătate a fost înființată în 1804 datorită unei tinere care la vremea aceea avea 15 ani. Ea își dorea să aibă o Biblie proprie, dar fiind din Țara Galilor, nu vorbea engleză, ci galeză. În acea regiune, Bibliile erau foarte puține. Făcea parte dintr-o familie foarte săracă, a făcut economii în măsura în care a putut și a aflat că se vând Biblii într-un oraș la o oarecare distanță. Pentru a cumpăra o Scriptură, a plecat pe jos către acel oraș, cale de 26 de mile prin munți. A parcurs această distanță dus și întors desculță, pe jos. Atât de determinată a fost pentru a avea propria Sfântă Scriptură. Cei care i-au auzit povestea la acea vreme au decis să organizeze o societate care să-i ajute pe oameni să-și procure Biblia. Au format o societate pentru Țara Galilor, au extins-o în Anglia și, treptat, în întreaga lume. Putem spune că acei oameni au avut o viziune importantă: distribuirea Sfintei Scripturi în toată lumea. Datorită efortului unei tinere care a influențat o generație, astăzi avem 147 de societăți biblice naționale în întreaga lume. Societățile Biblice din aceste țări distribuie aproximativ 35 de milioane de Biblii anual. Din visul unei tinere s-a născut un proiect important care deservește întreaga lume.
Ce fel de proiecte desfășoară Societatea Biblică Britanică?
În prezent, desfășurăm sute de proiecte de traducere a Bibliei în întreaga lume. Spre exemplu, în India sunt 1.500 de dialecte; dintre acestea, în câteva sute a fost tradusă o parte din Scriptură; o parte au Noul Testament și doar 50 au Biblia tradusă complet. Aceasta implică o muncă enormă, deoarece este nevoie de pregătirea teologilor pentru activitatea de traducere. Un singur proiect de traducere poate dura între 13 și 30 de ani. Avem inclusiv proiecte de alfabetizare în țări precum Cambodgia, unde oamenii învață să citească pentru prima dată. Avem un program dedicat lor, în cadrul căruia vor ajunge să citească Sfânta Scriptură în propria limbă. Sunt oameni din sate izolate, de pescari. Educația prin citirea Scripturii este foarte importantă pentru viitorul lor.
În Marea Britanie am implementat un proiect pentru oamenii care suferă de dislexie, cărora le oferim o ediție specială a Sfintei Scripturi. Este un proiect foarte important pentru noi, deoarece 10% din populația Marii Britanii suferă de dislexie, iar pentru ei citirea Sfintei Scripturi a fost imposibilă. Modul de aranjare în pagină, pe hârtie crem, cu spații mult mai mari între rânduri și între cuvinte, le este de mare ajutor. Recent, o doamnă ne-a scris cu rugămintea să tipărim mai multe astfel de exemplare, pentru că ginerele său dislexic poate acum să citească pentru prima oară Sfânta Scriptură și își petrece fiecare noapte până la ora două descoperind Sfânta Evanghelie.
Ce ne puteți spune despre parteneriatul cu Biserica Ortodoxă Română?
Avem o colaborare cu Bisericile Ortodoxe din mai multe țări, inclusiv România. Aceste parteneriate constau în distribuirea de Biblii, cum ar fi proiectul recent de distribuire în România a Noului Testament cu Psalmii tipărit cu litere mari. Proiectul de tipărire a Bibliilor cu litere mari este destinat persoanelor vârstnice, care au probleme de vedere. Acestea sunt oferite gratuit, în parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română, în câteva zeci de mii de exemplare. Consider că aceste proiecte sunt foarte importante și utile, deoarece a existat o perioadă când Sfânta Scriptură nu era accesibilă oamenilor în vârstă, cu deficiențe de vedere.
Am vizitat de mai multe ori România, vin aici de două sau trei ori pe an și este încântător, oamenii sunt foarte primitori. Religiozitatea românilor este fascinantă. Am intrat în biserici și am văzut cât de bine sunt îngrijite, am fost impresionat să văd cât de multă lume participă la slujbă într-o zi de sărbătoare. Observ că sentimentul religios în România este foarte puternic, mai puternic decât în alte țări, ceea ce într-un fel mi se pare ciudat având în vedere contextul istoric. Asta înseamnă că Biserica Ortodoxă Română este foarte dinamică, lucru pe care nu îl regăsești în alte țări. Avem o relație foarte bună cu Patriarhia Română și am o deosebită plăcere de fiecare dată când revin în România să vin aici.
Ce proiecte deosebite ați implementat în țara noastră?
Avem un proiect în România intitulat „No law, no bargain” - „Unde-i lege, nu-i tocmeală”. Este important ca tinerii să înțeleagă atât legea seculară, cât și legea morală și felul în care se intersectează. Tinerii trebuie să înțeleagă că Scriptura îi poate călăuzi în propria viață. „Unde-i lege, nu-i tocmeală” conține un manual și un proiect de lucru, precum și un ghid referitor la cele două domenii. Așadar, Biblia este o călăuză permanentă atât pentru tineri, cât și pentru adulți, pentru a ști cum să trăim viața în societate într-un mod civilizat.
