În urmă cu 35 de ani, pe 22 decembrie 1989, era înlăturată ultima dictatură est-europeană de sorginte comunistă - cea din România. A fost un moment de mare tensiune socială, dar și un timp marcat de
Biserica, în ochii jurnaliştilor
Presa are un rol hotărâtor în societate. Pe lângă faptul că este cea care controlează informaţia, făcând-o publică, presa este şi cea care creează imagine. Majoritatea oamenilor de rând îşi formează o părere despre anumiţi oameni ori despre anumite instituţii doar din ceea ce văd la televizor, aud la radio sau citesc în ziare. Biserica nu scapă nici ea de ochii vigilenţi ai jurnaliştilor, mai mult sau mai puţin binevoitori. Ceea ce se întâmplă în Biserică constituie, de multe ori, subiectul emisiunilor cu audienţă maximă ori ocupă prima pagină a ziarelor. Despre modul în care mass-media reflectă viaţa Bisericii, despre cât de obiectivi sunt cei care vorbesc despre Biserică, ne-au vorbit oameni întâlniţi pe stradă.
Bogdan, 20 de ani, student: Sincer, nu mă interesează ceea ce se spune în presă despre Biserică. Sunt prea mulţi mincinoşi în presă ca să am încredere în ceea ce spun. Aşa că nu m-ar mira ca şi în cazul acesta să existe anumite lucruri necurate. Eu nu urmăresc nici măcar ştirile de la televizor, pentru că simt cum sunt manipulat, simt cum oamenii de acolo încearcă să-mi inspire ceea ce cred sau ceea ce vor ei să-mi spună. De aceea, nici Biserica nu cred că scapă de aceste manevre. „Interesele au prioritate“ Mihai Lăcătuşu, 71 de ani, pensionar: Consider că, în general, în mass-media, predomină subiectivismul. De aceea, nici Biserica, instituţia cea mai credibilă de la noi, nu scapă de aceste simpatii faţă de anumite persoane şi nici de urmărirea unor interese ascunse de ochii şi urechile noastre. Cred că emisiunile în care se discută despre Biserica Ortodoxă din România sunt făcute după anumite preferinţe personale. Cred că ar trebui ca cei care fac emisiunile de la televizor sau de la radio ori scriu prin ziare să spună lucrurilor pe nume, fără să înflorească. Cu alte cuvinte, trebuie să spună adevărul, mai ales în probleme delicate, cum sunt cele ale Bisericii. Cu toate acestea, se vede că unii dintre jurnalişti mai au un anumit respect pentru feţele bisericeşti şi parcă îşi schimbă puţin atitudinea în prezenţa lor. Dar asta nu-i opreşte, de cele mai multe ori, să inventeze tot felul de lucruri şi să exagereze lucrurile, trăgând concluzii eronate. Lucreţia David, 50 de ani, casnică: Nu pot să mă exprim în această problemă, pentru că nu prea sunt atentă la ceea ce se spune în presă despre Biserică. Nu mă interesează astfel de subiecte, pentru că nu sunt o persoană prea credincioasă. Dar dacă ar fi să mă iau după ceea ce observ, în general, în presă română, cred că interesele au prioritate, chiar dacă este vorba despre Biserică. Constantin Macovei, 60 de ani, pensionar: Din presă eu văd o imagine pozitivă a Bisericii. Şi la asta a contribuit din plin ceea ce am văzut la televizor. Sunt multe emisiuni religioase deosebit de frumoase. Cred că jurnaliştii arată imaginea reală a Bisericii. Am văzut că jurnaliştii adevăraţi, din presa centrală, nu vorbesc din auzite. Merg la faţa locului, cercetează în amănunt şi spun ceea ce au găsit. Am văzut multe reportaje frumoase la diferite mănăstiri din ţară şi mi-au plăcut. Cât despre scandalurile legate de Biserică, nu pot spune decât că sunt răutăcioase şi, de cele mai multe ori, nerealiste. Sunt mulţi care încearcă să ascundă adevărul, care vor să scoată în evidenţă lucrurile negative. Însă, Biserica are o imagine bună, la aceasta contribuind şi presa. Cred că presa ar putea face mai mult. Dacă s-ar face mai multe emisiuni de educaţie religioasă, cred că lumea ar fi mai credincioasă, mai bună. În mulţimea de emisiuni şi de ştiri care nu fac altceva decât să ne zăpăcească, cred că emisiunile de educaţie religioasă ar schimba lucrurile în mai bine. „Scandalurile trebuie tratate cu tenacitate“ Adina Lăcătuşu, 25 de ani, economist: Viaţa Bisericii nu este reflectată în mass-media aşa cum ar trebui. Nu ştiu emisiuni în care să văd activităţile Bisericii, în care să văd ceea ce se întâmplă în comunităţile creştine. În afară de reportajele despre mănăstiri, în care se scoate în evidenţă frumuseţea locurilor şi a lăcaşurilor istorice, nu văd altceva. Există foarte multe biserici în care se întâmplă lucruri frumoase. Dar dacă e rost de un scandal, se umplu ziarele şi se fac zeci de emisiuni de scandal legate de subiecte care nici măcar nu sunt tratate obiectiv. Nu, viaţa Bisericii nu este reflectată în mass-media aşa cum ar trebui. O instituţie aşa de importantă ca Biserica ar trebui să fie tratată cu aceeaşi importanţă şi cu aceeaşi seriozitate ca şi alte instituţii. Presa nu ştie ce efecte benefice au emisiunile religioase. În plus, scandalurile trebuie tratate cu multă tenacitate. Sunt multe lucruri nespuse. Cred că populaţia are dreptul de a şti ce se întâmplă în Biserică. Ionuţ Maroncea, 28 de ani, constructor: Am fost plecat cinci ani din ţară şi nu vă pot spune prea multe. Dar din ce am văzut în ultimul timp, nu cred că este adevărata faţă a Bisericii. În ultimul timp nu s-au făcut decât tot felul de supoziţii legate de viitorul conducător, nu s-a făcut altceva decât să se caute tot felul de scandaluri. Cred că presa ar trebui să lase în pace Biserica, să-şi vadă de treaba ei. Credeţi că rezolvă ceva presa dacă naşte scandaluri peste scandaluri? Şi asta e valabil pentru toate instituţiile. M-a dezgustat ceea ce am văzut în presă recent. Nu ştiu dacă vreo televiziune arată, de exemplu, câţi oameni vin să se închine la mitropolie, aici, la Iaşi, ori câţi preoţi slujesc aici. Să vadă cât de greu se construieşte o biserică, câţi oameni muncesc pentru asta. În schimb, presa n-a făcut altceva decât să caute noduri în papură preoţilor de la conducerea Bisericii. Sunt multe lucruri de spus despre Biserică, iar ei se scaldă în nişte nimicuri de doi lei, dar care prind la români. „Biserica este prezentată incomplet“ Dan, 22 de ani, student: Este o imagine negativă a Bisericii. Nici măcar nu pot spune că mass-media reflectă viaţa Bisericii. N-am văzut în presă emisiuni despre toate categoriile de membri ai Bisericii. Dacă există emisiuni cu preoţii mai cunoscuţi, asta nu înseamnă că aflăm lucruri din viaţa Bisericii. Există şi credincioşi, există şi preoţi de rând. Despre ei nu se scrie şi nici nu se vorbeşte prea mult în presă. Aşa că nu ştiu cum se reflectă viaţa Bisericii. Mulţi jurnalişti confundă reprezentanţii Bisericii cu instituţia însăşi. Şi de aceea fac emisiuni de scandal în care sunt implicaţi preoţii. Există foarte mulţi preoţi cumsecade. Despre ei nu se spune nimic. Dar şi despre creştini, despre popor nu se spun prea multe. Biserica are, deci, o imagine incompletă şi chiar negativă, dacă ne gândim la unele scandaluri. Şi asta mai ales datorită presei. Elena, 46 de ani, muncitoare: În Biserică se întâmplă multe lucruri care nu trebuie să ajungă la public. Sunt multe lucruri care smintesc pe creştini. Dar presa ştie foarte bine lucrurile astea şi de aceea profită de asta, pentru a face emisiuni cât mai spectaculoase. Cred că presa ar trebui să se domolească puţin. Nu ne putem juca cu nişte lucruri atât de serioase cum sunt cele legate de problemele Bisericii. Să facă emisiuni despre biserici, despre activităţile din parohii, dar când vine vorba de anumite lucruri care ţin de preoţi, nu cred că ar trebui să se bage. Strică imaginea Bisericii. Ştiţi, noi suntem conştienţi că şi în Biserică se întâmplă lucruri mai puţin „ortodoxe“, dar singurul lucru care ne-a mai rămas este încrederea în Biserică şi credinţa în Dumnezeu. Dacă le pierdem şi pe astea, nu ştiu ce ne facem. Aşa că mai bine să nu ştim lucrurile negative din Biserică. „Nu cred că trebuie muşamalizate anumite lucruri“ Florentina, 20 de ani, studentă: Din ceea ce aflu din presă nu mi-am făcut o imagine despre Biserică. Nu putem amesteca spiritualitatea cu viaţa cotidiană. Nu cred că presa este cea care trebuie să formeze imaginea Bisericii. Orice instituţie respectabilă se face cunoscută prin alte mijloace, iar în cazul Bisericii prin preoţi. Desigur, presa trebuie să scoată la suprafaţă lucrurile murdare, pentru ca noi să le condamnăm şi să le eliminăm. Cred că ăsta ar fi rolul presei. Nu cred că trebuie muşamalizate anumite lucruri. Dar nici să facem scandaluri din ele. Toţi suntem oameni şi greşim, dar nu trebuie să ascundem ceea ce fac alţii. Constantin, 49 de ani, inginer: Presa face un lucru foarte bun prin emisiunile despre Biserică. Pe noi, muritorii de rând, ne interesează ce se întâmplă acolo sus, în conducerea Bisericii. Ne interesează ce fel de oameni sunt cei care conduc o astfel de instituţie importantă cum este Biserica, din care facem parte şi noi. De aceea, cred că sunt binevenite emisiunile sau articolele în care populaţia este informată despre anumite persoane din fruntea Bisericii. Evident, se scriu şi multe lucruri urâte, neadevărate, dar cred că un om cu mintea deschisă are capacitatea să distingă lucrurile reale de minciuni. Mihaela Poenariu, 22 de ani, studentă: Presa nu trebuie să reflecte viaţa Bisericii. Presa oferă informaţii. De la ştiri eu nu-mi formez o imagine despre ceva anume. Doar mă informez. Cred că Biserica îşi face imaginea prin ceea ce face în societate. Este adevărat că presa poate afecta imaginea ei. Şi asta tocmai pentru că nu arată viaţa ei, ceea ce se întâmplă, bune şi rele, ci numai pe cele rele. Oricum, din mass-media aflăm multe lucruri care ne interesează, dar care nu reflectă în totalitate ceea ce se întâmplă cu adevărat. În cazul Bisericii, cred că această instituţie are mijloacele ei de informare, prin care să arate ceea ce face, prin care să se apere de anumite acuzaţii.