În urmă cu 35 de ani, pe 22 decembrie 1989, era înlăturată ultima dictatură est-europeană de sorginte comunistă - cea din România. A fost un moment de mare tensiune socială, dar și un timp marcat de
„Bucuria mea, zâmbetul și bucuria tuturor”
„După atâția ani de studiu și de practică mereu învăț ceva nou. Îmi place foarte mult să lucrez cu copii şi tineri, îmi plac inocenţa și zâmbetul lor. Nu privesc numai la dantură, ci omul în profunzimea lui”, ne-a mărturisit în dialog distinsa doamnă doctor Marinela Bănică, specialist ortodont, care muncește cu timp și fără timp pentru binele și sănătatea celor mici și a celor mari.
Organizează evenimente pentru informarea copiilor în școli, cu convingerea că lucrurile responsabile se fac în echipă, în bună colaborare. Despre bucuriile și greutățile de zi cu zi ale profesiei pe care o practică cu mult zel, despre importanța educației populației în acest domeniu aflăm în interviul ce urmează.
Stimată doamnă doctor Marinela Bănică, cum este perceput de către cei mai mulți dintre pacienți domeniul în care profesați cu dăruire de mulți ani?
Să știți că față de anii trecuți, de vremurile trecute, percepţia s-a schimbat. Înainte oamenii erau stânjeniți dacă erau văzuți cu un aparat dentar. Dacă aveai ochelari sau aparat dentar, erai de multe ori arătat cu degetul. Acum, faptul că ai ochelari sau aparat dentar a devenit ceva foarte chic. Chiar sunt copii care cer aceste lucruri pentru că este la modă.
Cu toate acestea, mai este foarte mult de făcut pe partea de educație şi informare. Nici părinţii nu ştiu prea multe, nici medicii stomatologi nu îi trimit tot timpul la momentul cel mai potrivit. Din păcate, nu există un sistem de asigurări pentru această ramură şi, neexistând obligativitatea unei vizite la 6 luni, lucrurile se desfășoară într-un ritm destul de lent. Din nefericire, în România nu se interesează nimeni de prevenţie şi foarte mulți pacienți vin la orice tip de control când este foarte târziu.
Cum vă desfășurați activitatea în acest cadru socio-medical complex și de ce vin oamenii la cabinetul dumneavoastră?
Medicii nu sunt magicieni. Nu le putem face pe toate, dar încercăm să rezolvăm cât de mult putem cu ajutorul și cooperarea celor care vin la noi. Motivația principală a eforturilor noastre neîncetate este îmbunătăţirea stării de sănătate generale. Sunt multe cauze pentru care ne gândim că un tratament ortodontic ar fi bine-venit. Este adevărat însă că, pentru pacienţi, motivul principal al prezenței la cabinetul meu sau al colegilor mei este cel estetic. Ei văd că au un dinte sau doi mai strâmbi şi asta îi determină să vină la ortodont. Nu se gândesc în ansamblu, practic, se opresc la dinţi şi cam atât. Eu mă uit la mai mult decât atât. De exemplu, dacă nu ai o muşcătură corectă, poţi să ai dureri de cap, migrene şi să nu ştii care este problema…
Cine și când trebuie să apeleze la un specialist ortodont?
Ideal ar fi să vină copiii, iar vârsta la care trebuie făcută evaluarea ortodontică ar fi 3 ani, deoarece la această vârstă poţi preveni. La 6-7 ani, deja anumite probleme pot fi instalate, şi atunci intervine corecţia, ceea ce se numeşte intercepţia anomaliei. Noi facem numai ortodonţie şi prevenţie. Cabinetul acesta este exclusiv pentru ortodonţie, pentru că nu vrem ca copiii să asocieze stomatologia cu ortodonţia.
Luna februarie a fost luna sănătăţii dentare a copiilor şi am serbat-o pentru al patrulea an consecutiv, împrumutând această tradiție de la colegii noştri americani. Cu această ocazie, noi am oferit toată luna consultaţii gratuite, sfaturi gratuite părinţilor, făcând și reduceri substanţiale.
Apoi, în luna octombrie, vom celebra luna ortodonţiei, în care avem campanii masive de informare, deoarece 80-90% dintre pacienţi nu ştiu ce înseamnă ortodonţie. Am înfiinţat o asociație și dorim să facem lucruri măreţe. Organizăm evenimente pentru informarea copiilor în şcoli şi ne dorim să facem cât mai multe evenimente educative. Avem şi o pagină de facebook, unde postăm informaţii utile pentru părinţi şi copii.
Cum ați ajuns aici și care este bucuria de zi cu zi?
Bucuria de zi cu zi a unui medic ortodont este aceea de a-şi face cât mai bine treaba, bucuria de a vedea un părinte informat, deschis explicaţiilor și strădaniei noastre. Medicii au fost mereu arătaţi cu degetul, iar lumea şi-a pierdut puţin încrederea. Muncim mult și ne dorim să convingem lumea, mai ales părinţii, să-şi aducă copiii cât mai din timp la consult. Pentru mine medicina este o decizie pe care am luat-o în copilărie, o pasiune, de fapt. Inițial mi-ar fi plăcut să fac chirurgie, dar am fost foarte sinceră cu mine și mi-am dat seama că este mai potrivit așa. Mama mea a fost cea care m-a îndreptat spre tehnică dentară. Am avut îndemânare şi m-am descurcat. Ca o continuare am ales stomatologia, iar mai apoi am preferat ortodonţia. Este o zonă foarte grea și complexă. După atâția ani de studiu și de practică mereu învăț ceva nou. Îmi place foarte mult să lucrez cu copii şi tineri, îmi plac inocenţa și zâmbetul lor. Nu privesc numai la dantură, ci omul în profunzimea lui. Dinţii reprezintă oglinda fiinţei, capacitatea noastră de a primi idei noi și iubire. Multe din comportamentele noastre pot influenţa inclusiv starea de sănătate, atât generală, cât şi dentară. Multă lume nu crede acest lucru. Ortodonţia ține de fizică, de forţă mecanică, dar nu este doar atât, depinde foarte mult de întregul persoanei. Ajutorul lui Dumnezeu mi-l doresc în viaţa de zi cu zi şi astfel să ajut cât mai mulţi oameni. Îmi doresc ca Bunul Dumnezeu să ne lumineze şi să fim mai buni. Bucuria mea este zâmbetul și bucuria tuturor. Atunci totul decurge mult mai uşor şi mai bine. Stresul și nutriţia neadecvată ne îmbolnăvesc, ne distrug pe dinăuntru. Toate acestea ies la iveală prin diferite boli, inclusiv afecţiuni dentare. Dacă reuşim să fim oameni şi să avem un gram de bunătate, atunci, cu siguranţă, putem face multe. Un ortodont trebuie să iubească copiii, natura, trebuie să creadă în prevenţie, în viitor, trebuie să fie un om răbdător, bun colaborator cu alţii. Nu poţi face nimic singur. De multe ori îi trimit pe pacienţi la alți colegi specialiști în alte domenii, sau chiar la duhovnic. Lucrurile responsabile se fac în echipă, în bună colaborare. (Interviu realizat de diac. Ciprian Bâra şi Mădălin Laboş)