Casă modernă pentru tezaurul scris al culturii neamului

Păstrarea, promovarea şi transmiterea generaţiilor de azi şi a celor viitoare a patrimoniului cultural scris românesc reprezintă o datorie de neam. De curând, tezaurul inestimabil al culturii scrise româneşti este păstrat în cele mai bune condiţii într-o nouă casă, modernă, aşezată sub ocrotirea spirituală a Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, monah bibliotecar cu viaţă aleasă. Despre noul sediu, despre misiunea unei biblioteci naţionale şi despre importanţa culturii unui neam am stat de vorbă cu doamna conf. dr. univ. Elena Tîrziman, directorul Bibliotecii Naţionale a României.

Descrieţi în câteva cuvinte procesul dificil care a dus la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naţionale. Ce înseamnă în cifre noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României?

Luni, 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe, am marcat deschiderea către public a noului sediu al Bibliotecii Naţionale a României. A fost un moment aşteptat mai bine de 50 de ani. Începând cu 1955, când s-a reînfiinţat Biblioteca Naţională a României, primul deziderat a fost de a avea o clădire cu destinaţie specială pentru funcţiile şi atribuţiile unei biblioteci naţionale. În anii â60 s-au făcut mai multe studii rezultând o temă de proiectare, în anul 1971, iar până la jumătatea anilor â80 a fost proiectată, reproiectată, reevaluată schiţa arhitecturală pentru această bibliotecă. Proiectul a fost aprobat, iar execuţia a început în 1986. După Revoluţia din 1989, investiţia a fost parţial abandonată. În 2006-2007 s-a reluat proiectarea într-o altă viziune asupra acestei clădiri. La începutul anului 2009 s-a semnat contractul de execuţie, iar finanţarea de la Banca Mondială a făcut ca demersurile să fie foarte riguroase. S-a marcat finalizarea construcţiei în 15 decembrie 2011 şi atunci a început drumul de la clădire la bibliotecă şi astfel am ajuns la acest moment mult-aşteptat.

Această clădire are 12 ha suprafaţă desfăşurată, 12 etaje, fiecare etaj având 1 ha. Această suprafaţă este repartizată în spaţii tehnice. În subsol şi demisol avem zone de depozite, tipografie, zonele de legătorie, atelierele tehnice. Practic, la demisol avem o uzină. Parterul este un spaţiu deschis şi cu destinaţii multifuncţionale, destinaţii culturale, zone expoziţionale, spaţii deschise pentru ateliere creative. Spaţiul de bibliotecă propriu-zisă, bibliotecă clasică, începe din zona de mezanin, unde se află zonele de cataloage şi tot aici este proiectat spaţiul pentru ludotecă. Cele 14 săli de lectură încep de la etajul 1. Sunt săli profesionale cu 30 de locuri, dar avem şi săli tematice până în 80-100 de locuri. În concluzie, am putea spune că cititorii noştri, vizitatorii noştri pot deschide în această bibliotecă aproape 800 de uşi.

Care este misiunea unei biblioteci naţionale şi în special a acestei instituţii pe care o conduceţi?

În mentalul colectiv există confuzia între bibliotecă naţională şi bibliotecă publică. Orizontul de aşteptare este către o bibliotecă publică, dar vreau să precizez foarte clar că o bibliotecă naţională este o instituţie unică la nivelul unei ţări, iar rolul ei este de a constitui, prezerva, prelucra, valorifica şi păstra pentru generaţiile viitoare tot ceea ce a creat intelectual şi a aşezat în formă scrisă un popor. Lucrul acesta îl face Biblioteca Naţională a României pentru neamul românesc. Prin urmare, Biblioteca Naţională are rol patrimonial, păstrând pentru generaţiile ce urmează referenţialul moştenirii culturale scrise. În proporţie de 80-85%, misiunea principală a unei biblioteci naţionale este misiunea patrimonială ce se regăseşte în anumite funcţii. Avem funcţia de anunţare a intenţiilor de publicare de către editori prin serviciile atribuite de numărul unic ISSN, ISBN, CIP, apoi avem funcţia de depozit legat, ştiind că lucrările editate trebuie să rămână martori pentru lucrările ştiinţifice şi pentru toate generaţiile următoare. Astfel se elaborează bibliografiile naţionale care sunt instrumentele de lucru prin care în statisticile internaţionale se consemnează ce a produs intelectual un popor, cantitativ şi calitativ pe domenii, aceasta fiind şi o componentă prin care o bibliotecă naţională este complementară celorlalte biblioteci din sistem. Biblioteca Naţională dezvoltă de asemenea proiecte naţionale şi, mai mult decât atât, are reprezentativitate către spaţiul internaţional, este interfaţa, ambasadorul culturii scrise a unei ţări.

Misiunea Bibliotecii Naţionale este în special aceea de a contribui semnificativ la identitatea culturală şi spirituală a poporului român.

Ce perspectivă asupra culturii aveţi dumneavoastră, ca director al acestei biblioteci ?

Trebuie să ne îndeplinim foarte responsabil misiunea pe care o avem pentru ca poporul român să fie vizibil în întreg spaţiul internaţional prin ceea ce a creat, prin elementele sale reprezentative.

Acum avem o clădire nouă şi modernă, o clădire fotogenică spaţioasă, ce ne ajută să transmitem mai uşor mesajul despre ceea ce înseamnă o bibliotecă naţională modernă, adică funcţii şi servicii actuale. A fi om al culturii vremii înseamnă să fii mereu în pas cu noutatea, înseamnă document pe suport tradiţional, dar şi document pe suport electronic, înseamnă documente digitizate oferite publicului, precum şi multe alte proiecte multiculturale prin care să arătăm că la început a fost cuvântul, iar de la cuvânt au derivat alte forme de manifestare, de expresie artistică. Vă asigur că prin tot ceea ce avem acum la nivelul clădirii, dar şi al colecţiilor, precum şi din perspectiva recunoaşterii de către comunitatea internaţională suntem, cum ar spune bătrânii noştri, "în rând cu lumea", suntem în primele 10-12 biblioteci din lume.

Cât credeţi că mai reuşeşte cartea, slova tipărită, să se mai impună astăzi în faţa provocărilor noii tehnologii din categoria gadget, e-book etc.?

Mie îmi place să spun că autorii Antichităţii s-au citit pe papirus, s-au citit pe pergament, s-au citit pe hârtie, iar astăzi se citesc şi pe suport electronic. Avem o împărţire între suport şi informaţie. Trăim acum o etapă în care suntem asaltaţi de schimbarea suportului informaţional. Este momentul în care considerăm că e critic suportul tipărit. Noile tehnologii oferă facilităţi de lectură şi nu ne mai ţin legaţi de o instituţie, de un loc. De asemenea, merită subliniat faptul că informaţia pe care o găsim gratuit este informaţia de lectură, informaţia uşoară, dar ca oameni dornici de informare avem nevoie de ambele tipuri de informaţie. Pe de altă parte, lectura cărţilor tipărite creează altă stare, îţi oferă acea intimitate între tine şi text. În momentul în care apare o tehnologie, mare parte din acea atmosferă se disipează, iar ideea de a înlocui total cartea cu filmul sau cu altă formă electronică de prezentare este chiar periculoasă pentru că rolul principal al lecturii este de a activa anumite structuri cognitive, de a declanşa anumite procese interioare prin care tu participi ca şi coautor la textul respectiv. De asemenea, cărţile medievale, cărţile primelor veacuri erau sacre dincolo de sacralitatea pe care o dădea dimensiunea lor spirituală şi prin faptul că se realizau foarte greu, cu foarte mare jertfă. Era un respect deosebit pentru cuvântul scris. Cu timpul, cartea s-a ieftinit din punct de vedere al materialului, dar din păcate s-a ieftinit şi din punct de vedere al conţinutului, iar acum trăim o vădită epocă a superficialităţii. Copiii timpului nostru de exemplu au toate mijloacele, au accesul facil la informaţie, dar nu mai citesc foarte mult. Asta pentru că accentul cade pe tehnologie şi nu pe informaţie. Noi trebuie să mutăm accentul pe informaţie şi pe caracterul formativ al informaţiei. Cu toate acestea, nu cred că trebuie să excludem avantajul noilor tehnologii, care facilitează foarte mult comunicarea. Nu trebuie să ignorăm, dar nici să absolutizăm nici o formă informaţională.

Vorbiţi-ne despre colecţiile cele mai importante din patrimoniul acestei biblioteci.

Depozitul legal al Bibliotecii Naţionale este referenţialul culturii române tipărite. Colecţiile bibliotecii cuprind circa 9.000.000 de unităţi bibliografice cu caracter enciclopedic. Serviciul Colecţii Speciale este structurat conform conţinutului specific al fiecărei colecţii, pe şapte compartimente distincte, astfel: Bibliofilie, Manuscrise, Arhiva istorică, Periodice româneşti vechi, Stampe, Fotografii, Cartografie. Acestora li se adaugă Compartimentul audio-video, care are o colecţie de tipărituri muzicale, de înregistrări pe suporturi diverse, de la discuri de patefon până la CD-uri şi DVD-uri.

Avem colecţii speciale depozitate aici, în Bucureşti, precum şi în fondurile de documente ale filialei Batthyaneum din Alba Iulia. La filiala Batthyaneum avem o colecţie de 660 de Biblii, precum şi cel mai vechi codice medieval occidental anluminat din România. Este un fragment de evangheliar latin, scris pe pergament şi pictat cu cerneală de aur şi culori vegetale, în scriptoriul şcolii de curte (Schola Palatina) de la Aachen (Aix la Chapelle), în anul 810, la comanda lui Carol cel Mare. Codex Aureus sau Das Lorscher Evangeliar. I. Theil / Evangheliarul de la Lorsch.Partea I./, cum este recunoscut manuscrisul în literatura de specialitate din Occident, sintetizează într-o manieră superlativă performanţele caligrafice şi artistice ale Renaşterii carolingiene.

În Bucureşti se află un fond arhivistic foarte bogat în care avem acte domneşti, aproximativ 800 de hrisoave. Colecţia de manuscrise din cadrul Bibliotecii Naţionale a României se constituie din aproape 40.000 de unităţi biblioteconomice. Foarte numeroase sunt textele religioase vechi, cel mai timpuriu fiind un evangheliar de secol XIII, multe dintre ele scrise cu alfabet chirilic, dar şi manuscrise religioase copiate relativ recent, precum "Canonul cel Mare", scris de mâna lui Picu Pătruţ, împodobit cu frumoase desene care dovedesc o credinţă naivă, dar sinceră. Fondul cuprinde manuscrise în limba greacă, mai ales de muzică psaltică, şi manuscrise în limba latină, în limbile arabă şi turcă, deosebit fiind un manuscris oriental de secol XIX, găsit în timpul Războiului de Independenţă.

Avem, de asemenea, fondul de carte străină, avem fondul de arhivă istorică, ce structurează în fondurile sale un bogat material documentar provenind din colecţiile fostelor fundaţii şi aşezăminte culturale "Mihail Kogălniceanu", "Ion I. C. Brătianu" şi "Al. Saint-Georges", avem fond de fotografie, stampe, cartografie, precum şi un important fond de periodice româneşti vechi.