Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
Cât de sumară ori de detaliată poate fi Spovedania? De ce depinde acest aspect?
Pr. Vasile Gavrilă, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae“ din Bucureşti:
Înainte de a merge la Spovedanie trebuie să ne facem un examen al conştiinţei noastre, să facem o „radiografie“ a sufletului. Şi primul lucru pe care trebuie să-l depistăm este, din punct de vedere al patimilor, dominanta sufletească, spirituală, păcatul care ne dă cel mai mult de lucru. După aceea, să încercăm să nu omitem cu bună ştiinţă nimic din cele ce zicem noi că sunt importante, fiind conştienţi că niciodată nu putem face o mărturisire absolut completă. Sfântul Nicodim Aghioritul, chiar dacă el este foarte scrupulos şi foarte exigent, mărturiseşte că „o Spovedanie scrupuloasă riscă să piardă esenţialul“. Sunt persoane care fac din Spovedanie o literatură aproape, povestesc, discută mult, simt nevoia de a vorbi. În cazul acesta se pot realiza discuţii duhovniceşti, distincte de Taina Spovedaniei, pentru că altfel Spovedania se pierde şi nu se mai accentuează sau nu se mai prinde esenţialul, ceea ce spunea de fapt Mântuitorul Hristos că „strecurăm ţânţarul şi înghiţim cămila“ (Matei 23, 24).