În perioada verii, toată lumea caută locuri unde să-şi petreacă concediul sau vacanţa. Agenţiile de turism se întrec în oferte, propunând destinaţii cât mai exotice şi mai interesante. Mulţi dintre noi citim pliante ori accesăm site-uri care ne copleşesc prin imagini şi preţuri atractive. Ne gândim că acolo am putea petrece zilele libere. Cât de mult ne poate ajuta aglomeraţia de la mare ori de la munte în a ne recăpăta forţele şi a ne întoarce la muncă odihniţi? Cine s-a gândit că un loc unde am putea să ne petrecem vacanţa ori concediul poate fi o mănăstire? Iată ce ne-au răspuns trecătorii la ideea pelerinajului la mănăstiri, ca mijloc de petrecere a timpului liber.
Laura, 23 de ani, studentă:
Pentru mine, cele mai frumoase vacanţe sunt cele în care merg la mănăstiri. Anul acesta îmi doresc foarte mult să ajung la Mănăstirea Sihla. Sunt locuri minunate acolo. Poate că mulţi dintre colegii şi prietenii mei preferă să-şi petreacă vacanţa în excursii ori tabere la mare sau la munte, unde spiritul distracţiei domină peisajul. Eu prefer să mă liniştesc în vacanţe, să-mi recapăt forţele şi, la mănăstire, este locul ideal; şi asta nu doar pentru că acolo este linişte sau pentru că te poţi ruga mai mult şi mai bine. Merg în pelerinaje la mănăstiri pentru că de acolo mă întorc plină de viaţă şi de energie. La mare ori la munte nu faci altceva decât să-ţi consumi energia.
Mirela Bălan, 29 de ani, consilier resurse umane:
Din păcate, serviciul nu prea îmi dă posibilitatea să vizitez locurile frumoase din ţară, printre care şi mănăstirile. Ştiu că este foarte uşor de ajuns, pentru că multe biserici organizează excursii, pelerinaje la mănăstiri. Însă trăim într-o societate în care trebuie să munceşti mult pentru a supravieţui şi de aceea nu am avut posibilitatea să merg la mănăstiri. Mi-ar plăcea foarte mult să merg să văd celebrele mănăstiri din nordul Moldovei, despre care am auzit atâtea lucruri. Cu siguranţă, în viitor, îmi voi face timp şi pentru aceasta.
„La mănăstire descoperi lucruri pe care în lume nu le găseşti“
Gabriel Iacobuţă, 38 de ani, agent vamal:
Am fost acum câteva zile la Mănăstirea Rarău, unde am stat o noapte şi m-am şi spovedit. Am simţit că m-am întors un alt om. Am fost în pelerinaj la câteva mănăstiri din Grecia, împreună cu părinţii mei. Mărturisesc că nu m-am simţit la fel de bine ca la mănăstirile noastre. Eu lucrez în străinătate, departe de casă şi de fiecare dată când mă întorc în concediu, pe lângă alte locuri de vacanţă, merg la vreo mănăstire. Prefer să merg la mănăstirile de călugări pentru că mă impresionează slujbele şi obştea lor şi, în plus, au o înţelepciune aparte. Altfel pot discuta cu un călugăr, altfele percep mesajele lui. Pentru mine, ca bărbat, ei sunt nişte modele. Respect maicile şi vizitez mănăstirile de maici, dar mult mai apropiat mă simt de aceşti bărbaţi care au renunţat la toate pentru a se duce acolo. Fiecare om cred că ar trebui să rupă măcar o zi din concediul de la mare şi să treacă pe la o mănăstire. Ar trebui să ne gândim mai întâi la viaţa de după moarte şi după aceea la cea de aici. Iar la mănăstire poţi descoperi multe lucruri pe care în lume nu le găseşti.
Cosmin Alecu, 21 de ani, student:
Un pelerinaj la mănăstiri este cea mai bună metodă de a-ţi petrece vacanţa. Şi asta pentru că acolo mă simt eliberat de o lume tiranizată. Atunci când eşti conştient de importanţa rugăciunii în viaţa omului îţi dai seama că şi un concediu, o vacanţă ar trebui să fie un timp dedicat tot rugăciunii. Iar, la mănăstiri, poţi să te rogi liniştit şi să te relaxezi, fără obligaţiile de la şcoală sau de serviciu. Timpul liber înseamnă, de fapt, mai mult timp dedicat sufletului.
„E mai avantajos la mănăstire decât la soare“
Oana Tiron, 24 de ani, asistent social:
Ador taberele care se organizează la mănăstiri. Simt că evadez din cotidian şi uit de oraş, de lume. Plec de obicei în zona Neamţului. Dar asta nu înseamnă că nu merg şi la alte mănăstiri. Chiar am în plan să merg într-un pelerinaj la Horaiţa, unde vor fi mai mulţi tineri şi vor fi diferite activităţi prin care ne vom petrece timpul liber. Se pot face la mănăstiri multe lucruri frumoase, decente, prin care să umplem timpul şi să ne relaxăm. Cine vrea să se simtă bine în vacanţă, poate meargă la o mănăstire, în pelerinaje organizate.
Lenuţa Frunză, 33 de ani, asistent medical:
Merg foarte des la mănăstiri. Urmăresc tot timpul programul pelerinajelor şi când sunt anumite mănăstiri pe care nu le-am văzut, merg şi eu. În ultimul timp, am mers la unele mănăstiri mai apropiate de Iaşi, împreună cu familia. Ultima mănăstire vizitată a fost Hadâmbu. Este minunat acolo şi ne-am simţit grozav de bine. Cred că vom merge din nou în această vară. Fiind originară din zona Hârlăului, am vizitat câteva schituri de acolo, cum ar fi Lacu, Deleni. Eu consider că e mult mai avantajos să-ţi petreci concediul la o mănăstire. E mult mai ieftin decât la mare. Şi, din multe puncte de vedere, e şi mai plăcut.
„Ador mănăstirile, dar nu las muntele sau marea pentru ele“
Oana Bubu, 29 de ani, medic:
Cu ani în urmă, aveam un obicei de a merge la Mănăstirea Secu. Acum îmi vine greu să mai merg, dar mi-e dor de unele mănăstiri, cum ar fi Secu. Mergeam şi la Agapia foarte des, dar Secu şi Sihăstria au liniştea lor aparte. În concediul de anul acesta voi merge câteva zile, probabil un week-end, la o mănăstire. E foarte linişte şi asta îmi place foarte mult, pentru că poţi să te reculegi. E o altă atmosferă decât într-o staţiune turistică. Cu toate acestea, nu cred că trebuie să ne petrecem concediul la o mănăstire. Te duci acolo, te închini stai o zi, două, dar în nici un caz nu mergi la mănăstire ca într-un un sejur la mare sau la munte. Sunt lucruri diferite. De obicei, în drum spre locul unde îmi petrec concediul, sau la întoarcere, mă opresc să vizitez o mănăstire. În concediu simţi nevoia să mănânci bine, să te distrezi puţin, ori la mănăstire lucrurile acestea nu le poţi face. Ador mănăstirile, dar nu las muntele sau marea pentru ele. Nu cred că ăsta este rolul mănăstirilor. Atunci, ce se întâmplă cu ele? Devin staţiuni?
Iulian Frunză, 60 de ani, consultant artistic:
Nu am mai fost de mult timp la o mănăstire. Am aceeaşi problemă ca majoritatea românilor: sunt presat de timp. Am fost în trecut la Văratec, Agapia, Secu şi m-am simţit foarte bine. Însă niciodată nu am stat mai mult de o săptămână. E prea apăsătoare liniştea şi simţi nevoia să revii în gălăgia de zi cu zi. Apoi simţi că eşti rupt de realitate, ceea ce la un moment dat îţi poate afecta psihicul. Oamenii au nevoie să păstreze legăturile cu lumea, chiar şi în timpul liber. De aceea, nu ştiu cât de bună este această variantă de concediu. Poate că un pelerinaj la mănăstiri nu ar trebui să se facă în concediu. De obicei, în timpul liber prefer să ascult muzică, să beau o bere, ori la mănăstire e mai greu. Dar numai să vizitezi, cred că se poate şi te face să-ţi aduci aminte şi de suflet.
„Nu am răbdare să stau mai mult de o zi printre călugări“
Lucreţia Dăscălescu, 68 de ani, pensionară:
În tinereţe, mergeam la mănăstiri cu copiii. Am considerat că este foarte important ca cei mici să vadă mănăstirile din jurul Sucevei, nu doar pentru frumuseţea lor, dar şi pentru viaţa de acolo. Acolo vezi oameni sfinţi, care te impresionează, te determină să fii mai bun, să te rogi mai mult. Acum e mai greu pentru mine să fac astfel de ieşiri, dar le recomand tinerilor, mai ales elevilor şi studenţilor, să meargă. Ei sunt în formare şi, de aceea, trebuie să cunoască aceste locuri minunate, cu acei oameni sfinţi care vorbesc atât de frumos şi care sunt modele pentru noi.
Nicolae Bărbosu, 60 de ani, pensionar:
Pot să mă laud că am văzut toate mănăstirile Moldovei. Am fost arbitru de fotbal şi mergeam în multe locuri din ţară şi mergeam la mănăstirile din jurul localităţii unde ajungeam. Cele mai frumoase şi atractive sunt cele de călugări. Nu am fost în concediu niciodată la o mănăstire, pentru că nu am răbdare să stau mai mult de o zi printre călugări. Ei au altfel de viaţă. Acum, când sunt mai bătrân, poate că aş avea mai multă răbdare. În tinereţe nu puteam să stau prea mult la mănăstire. Îmi plăcea să merg în concediu la mare ori la munte, ca tot românul. Sunt şi oameni foarte credincioşi, care preferă mănăstirile pentru concediu. Eu am preferat tot timpul locurile unde merg toţi românii.
Ionuţ Stăviţă, 10 ani, elev:
N-am fost niciodată la o mănăstire. Am fost de mai multe ori la Mitropolia din Iaşi, dar la mănăstiri nu am fost. Am auzit că la alte şcoli se fac excursii, dar la noi în şcoală nu se fac. Nici părinţii mei nu merg la mănăstiri. Am mers cu ei la mare, anul trecut în vacanţă. Poate că anul ăsta mergem şi la mănăstiri.
