Deşi cad foarte repede, dinţii temporari trebuie îngrijiţi cu foarte multă responsabilitate, altfel pot apărea mai multe tipuri de probleme pe termen lung. Despre rolul, igiena, bolile şi tratamentul dinţilor de lapte am vorbit cu medicul stomatolog Oana Liana Crișan de la Clinica HappyMirDent din Bucureşti.
Care este rolul dinţilor de lapte?
Rolurile dinților temporari (de lapte) pot fi împărţite în trei mari categorii. Prima se referă la dezvoltarea corectă și armonioasă a oaselor alveolare – maxilar și mandibular. În al doilea rând au rol în procesul de masticație și vorbire (rol funcțional). Lipsa chiar a unui dinte temporar poate duce la o destabilizare a întregului complex dentar, cu dificultăți în mestecare și chiar în vorbire (rol fonetic). Al treilea rol important este alinierea dinților permanenți. Dinții temporari ajută la menținerea spațiilor corespunzătoare dinților permanenți, a căror secvență eruptivă este stabilită genetic, fiind în strânsă legătură cu secvența de exfoliere a celor temporari.
Când și în ce condiţii este indicat primul consult stomatologic?
Primul consult stomatologic este indicat odată cu apariția primilor dinți. Copilul este examinat în vederea existenței unei dezvoltări armonioase dento-faciale, iar părinților le sunt prezentate toate informațiile referitoare la perioadele de erupție ulterioare, alimentație și îngrijirea orală a celor mici. Aceștia trebuie să igienizeze zilnic cavitatea orală a micuților, fie cu o bucată de tifon umezită ușor în ser fiziologic, atât pe dinți, cât și pe procesele alveolare, fie cu o periuță specială tip degetar, la care se poate adăuga pastă de dinți specifică vârstei. Odată cu începerea diversificării alimentare, în cavitatea orală se produc modificări, apare placă bacteriană aderentă pe dinți, care, neîndepărtată, poate duce la inflamații gingivale și carii dentare.
Caria de biberon, mit sau realitate?
Caria de biberon este o formă particulară și severă de carie precoce a dinților temporari. Primele semne apar la vârste foarte mici, la scurt timp după erupția primilor dinți, și se poate extinde la toți dinții erupți până în acel moment, caracterizându-se printr-o evoluție rapidă în suprafață și profunzime. De obicei se localizează pe suprafețele netede (vestibulare și orale) ale dinților frontali superiori, care în mod normal au risc scăzut de apariție a cariei.
La naștere, cavitatea orală a copilului este sterilă, însă treptat are loc un proces lent de populare cu microorganisme de la mamă, alimente, apă, lapte etc. Inițial aceste microorganisme au capacitatea de aderare la mucoasele cavității orale, în schimb, Streptococcus mutans, principalul microorganism implicat în apariția cariei, are capacitatea de aderare doar la suprafețele dure, astfel, el apare doar după erupția dinților temporari, principala sursă fiind mama. Cum alimentația copilului mic se bazează pe lapte, acesta devine sursă majoră de lactoză, iar sucroza, agentul de îndulcire cel mai frecvent utilizat, îndeplinește un rol-cheie în metabolismul bacterian din cavitatea orală. Laptele este mai puțin cariogen decât alte lichide care conțin zahăr, sau sucurile de fructe, fie ele și naturale. Între obiceiurile incorecte de hrănire a copilului mic amintim hrănirea cu biberonul înainte de culcare, în timpul somnului din cursul zilei, dar mai ales în timpul nopții. Lichidele oferite (lapte, ceai, suc) au o concentrație crescută de glucide fermentabile. În condițiile existenței streptococului, a hidrocarbonatelor fermentabile și a scăderii fluxului salivar din timpul somnului se creează condițiile necesare apariției procesului carios. O altă greșeală este aportul de glucide cu ajutorul suzetelor (miere, gem etc.). În cazul utilizării acestora cu substanțe dulci, cariile vor fi localizate atât pe incisivii superiori, cât și pe cei inferiori. Este recomandată prelungirea suptului la sân.
Când apar primele semne de afectare a dinților şi care sunt cauzele?
În jurul vârstei de 20-22 de luni, la nivelul incisivilor maxilari. Inițial se observă o modificare de culoare, smalțul fiind mai alb opac sau maro închis la nivelul coletului, întinzându-se mai apoi pe întreaga suprafață a dintelui. Necorectarea obiceiului vicios și lipsa igienei orale a copilului duc la avansarea afecțiunii, ajungându-se chiar la măcinarea întregii coroane dentare și cuprinderea unui număr tot mai mare de dinți temporari. De obicei, simptomatologia devine zgomotoasă când apar complicații grave. Din păcate, părinții se prezintă la stomatolog prea târziu, când distrucția coronară este mare, când dinții au devenit resturi radiculare, când apar chiar abcese gingivale, fistule, stări febrile. Infecțiile cronice netratate pot duce la apariția unor procese care pot afecta mugurii dinților permanenți. Alimentația este și ea afectată, cu repercusiuni majore asupra aparatului dento-maxilar, vorbirea și evoluția dinților permanenți putând prezenta modificări.
În ceea ce privește tratamentul cariei de biberon, trebuie să menționăm și modalitățile de prevenire care constau în igiena orală și obiceiuri alimentare corespunzătoare. Tratamentul presupune corectarea obiceiurilor vicioase, tratarea leziunilor carioase, igiena orală zilnică. Tratarea leziunilor variază de la simple aplicări locale de preparate florurate, pentru remineralizarea leziunilor incipiente, la tratarea cariilor superficiale, medii sau complicate, până la extracția resturilor radiculare. În legătură cu menţinătoarele de spațiu, trebuie precizat că ele nu sunt necesare în zona frontală dacă extracția a avut loc după erupția caninilor, totuși se recurge la ele pentru a preveni apariția unor obiceiuri de interpoziție a limbii sau a buzelor.
De ce este necesar să tratăm dinţii de lapte dacă oricum cad?
Din păcate ne confruntăm zilnic cu probleme dentare la copii, apărute în principal din cauza lipsei igienei orale, dar și a alimentației necorespunzătoare. Regulile de bază pentru o dantură sănătoasă se aplică inclusiv dentiției temporare: igienă riguroasă, alimentație corespunzătoare, controale regulate la stomatolog. Cariile dentare sunt cele mai frecvente afecțiuni orale. Caria dentară este un proces cronic distructiv al structurilor dure dentare de natură plurifactorială: placa bacteriană, substratul nutritiv, calitatea structurilor dentare, momentul acțiunii factorilor implicați.
Mulți părinți nu cunosc faptul că dinţii temporari au aceeași structură ca dinții permanenți. Avem coroana (partea care se vede în cavitatea orală) și rădăcina (partea din procesul alveolar-os). În interiorul acestor componente se găsește camera pulpară, care adăpostește organul pulpar (nervul dintelui). Camera pulpară este înconjurată de dentină și de smalţ la nivelul coroanei/exterior, respectiv dentină și cement la nivelul rădăcinii. Orice proces carios apărut la nivelul smalțului poate avansa și determina apariția durerii dentare, la rece, cald, dulce, și se poate complica chiar cu afectarea nervului și apariția leziunilor periapicale (în zona din jurul rădăcinii). Toate aceste complicații duc la apariția disconfortului în timpul alimentației, chiar la formarea de abcese, cu exteriorizare sau tumefacție facială. Unii copii pot prezenta febră sau cefalee (durere de cap). Odată cu apariția infecției periapicale se pot declanșa și alte probleme asupra mugurelui dintelui permanent și a osului înconjurător, de aceea orice leziune carioasă trebuie tratată corespunzător și nu trebuie neglijată, pentru a evita avansarea acesteia. Dinţii temporari au o grosime mică a structurilor dure dentare, strat exterior de smalţ aprismatic, camera pulpară voluminoasă, caracteristici care favorizează avansarea rapidă a cariei, cu apariția durerii și afectării pulpare.
Controalele periodice la stomatolog sunt extrem de importante la copii pentru a putea depista eventualele leziuni carioase incipiente, care nu sunt dureroase și pe care părinții nu le pot observa și, de asemenea, pentru a putea verifica corectitudinea igienei orale (eventuale inflamații gingivale, acumulări de placă bacteriană sau tartru).
