„Din tinereţe mă preocupa relaţia dintre om şi natură şi relaţia dintre om şi Creator. Am avut discuţii destul de aprinse cu tatăl meu, care era un darwinist convins. Mama mea, în schimb, era foarte religioasă...“ „Medicina noastră tradiţională este holistică, adică tratează şi trupul, şi sufletul.. „Dacă citiţi ultimul Codex alimentarius al UE, vă veţi îngrozi de legislaţia care va intra în vigoare la 31 decembrie 2009 în toate ţările europene. Acesta vrea să înlocuiască toate produsele naturale, cu excepţia a 18, cu produse chimice.“ „Medicii alopaţi din sistemul nostru de învăţământ nu ştiu dacă cunosc 5 sau 10 plante medicinale.“ „Eu recomand tuturor să înceapă dimineaţa cu o scurtă rugăciune: «Mulţumesc, Doamne, că mi-ai mai dat o zi să fac bine celor din jurul meu». Consider că adevăratul sens al vieţii este să dăruieşti cât mai mult şi să pretinzi cât mai puţin de la viaţă.“ Interviu cu profesorul Ovidiu I. Bojor, specialist în fitoterapie, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, preşedintele Patronatului „Planta Romanica“.
Domnule profesor, cum aţi ajuns să studiaţi biologia şi apoi cum aţi ajuns să vă ocupaţi de fitoterapie şi fitotehnie?
Alegerea biologiei a fost influenţată de tatăl meu, care era profesor de ştiinţele naturii. În vacanţe, mă plimbam cu el pe toţi munţii, ca să vin în contact cu natura. Am învăţat plantele şi animalele, am învăţat rocile şi insectele. Am venit în contact cu natura, cu tot ce e viaţă, practic, pe teren. În perioada tinereţei, am avut mai multe pasiuni... M-am ocupat de electrotehnică, în special de fabricarea aparatelor de radio cu galenă, cum era moda pe vremea aceea. Apoi, de fabricarea aparatelor de radio transmiţătoare... Eram în dialog cu cluburile de radio amatori, dar, până la urmă, am optat pentru biologie.
„Ca să scap de armată, în ianuarie 1942, am optat pentru Farmacie“
Care au fost momentele evoluţiei dvs.?
E adevărat, întâmplarea a făcut să mă înscriu la Facultatea de ştiinţele naturii. După aceea, am fost luat la armată, iar armata nu mi-a plăcut deloc. Ca să scap de armată, în ianuarie 1942, s-au ivit 40 de posturi la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti şi am optat pentru Farmacie. Acolo, trei ani de zile, se preda botanică, de către nişte profesori renumiţi, cu studii la Paris, care mi-au format baza intelectuală în acest domeniu. De pe atunci mă preocupa relaţia dintre om şi natură şi relaţia dintre om şi Creator. Am avut discuţii destul de aprinse cu tatăl meu, care era un darwinist convins. Mama mea, în schimb, era foarte religioasă... Îmi aduc aminte că i-am pus tatălui meu nişte întrebări: cum a împărţit Darwin tot ceea ce este viu pe planeta noastră în două regnuri, regnul vegetal şi cel animal? Cum a uitat el de un fapt esenţial: că singura creatură pe acest fir de nisip, care se numeşte Pământ, şi în întregul univers, singura fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este numai omul? Aici era marea contradicţie... A doua contradicţie, care a însemnat şi a doua întrebare, m-a ajutat să dezvolt mai târziu o idee. În darwinism sunt trei principii de bază: câştigarea existenţei, perpetuarea speciei şi selecţia naturală. Şi atunci mi-a venit în minte încă un lucru: acum 200 de ani, nu exista lupta aceasta neloială între oameni. Atunci mi-a venit în gând un termen care azi se foloseşte din ce în ce mai mult: „selecţia artificială“. N-am mai găsit această idee în literatura de specialitate. Vă dau un exemplu de selecţie artificială... Se confruntă doi oameni din care unul, înzestrat cu defecte, cu vicii, ucigaş în serie ş.a.m.d. este mult mai abil decât celălalt înzestrat psihic, intelectual, moral. Şi atunci pistolarul cel rău, dar şi cel mai abil, îl ucide pe cel bun. Rezultatul: cel bun nu va mai da urmaşi, pe când criminalul va da urmaşi tot mai mulţi. Aceasta este selecţia artificială, nu selecţia naturală, dată de Dumnezeu.
Aţi văzut mai multe locuri în lume... Aţi fost, s-ar putea spune, la marginile ei. Care este relaţia dintre români şi natură, relaţie care ar vorbi despre specificul sufletesc?
Românul a fost totdeauna „frate cu codrul“... Românii, trăind majoritatea vieţii lor în mijlocul naturii şi cunoscând legile naturii, începând de la baciul din munţi şi de la ţăranul simplu, au fost mult mai aproape de natură şi în special în vremurile de răstrişte. Câte valuri de năvălitori nu au venit?! Cetatea noastră naturală a fost Carpaţii, acolo ne-am refugiat şi ne-am păstrat limba, neamul, obiceiurile. Omul simplu, cu puritatea lui sufletească, şi omul foarte elevat, gânditorul, ei ne-au ţinut... Întotdeauna trebuie să ai fie un mentor, fie un exemplu... Dacă citeşti cărţile „Vieţile Sfinţilor“, dacă ai avut preoţi care să te îndrume, toate acestea îţi imprimă această concepţie, această tărie de care ai nevoie. Şi nu vei găsi - oricât de bogat ai fi - o satisfacţie mai mare decât pe plan spiritual. Am condus patru expediţii în Munţii Himalaya, am fost în Afganistan, am traversat Africa de la nord la sud şi aşa mai departe... În câteva mănăstiri budiste am găsit americani, multimiliardari, care, gustând din toate plăcerile vieţii, au simţit că le mai lipseşte ceva. Şi atunci s-au retras în aceste mănăstiri. Aceşti miliardari se simţeau fericiţi acolo... La fel ca şi pustnicii, s-au izolat acolo de restul lumii, ca să-şi găsească perfecţiunea şi desăvârşirea în credinţa lor...
„Acest Codex vrea să înlocuiască toate produsele naturale, cu excepţia a 18, cu produse chimice“
Ce tradiţie are fitoterapia în mediul universitar din România?
Există o tradiţie foarte veche, care s-a născut la fel ca toate marile sisteme ale medicinii tradiţionale. Medicina noastră tradiţională este holistică, cum este şi cea tibetană, şi cea budistă, şi cea ayurvedică. Adică tratează şi trupul, şi sufletul. Este un dialog foarte frumos al lui Platon, care spune că nu putem îngriji ochii fără să ţinem seama de cap nu putem îngriji capul fără să ţinem seama de corp şi de toate componentele lui, precum nu putem îngriji omul în totalitatea lui dacă nu îngrijim spiritul, sufletul lui. Aceasta este medicina tradiţională, născută acum 8.000-10.000 de ani, în toate marile civilizaţii, între care şi cea traco-geto-dacă... După aceea, a venit o perioadă a materialismului (nu întotdeauna dialectic sau marxist), în care s-a pus accentul pe relaţia chimică-acţiune terapeutică. De aici înţelegem că omul trebuia să găsească ceva palpabil, material, uitând că o simplă plantă este rezultatul Creaţiei. Plantele au şi ele suflet... S-au făcut experienţe şi s-a văzut că, la o muzică frumoasă, plantele înfloresc mai repede, mai bine... La aer curat, se dezvoltă altfel. Fumul de ţigară le dăunează plantelor la fel ca şi fumătorilor pasivi. Deci, fitoterapia s-a orientat pe această linie. În perioada interbelică, au apărut marile concerne industriale, ca Bayer şi altele. Şi medicii, prin formaţia lor universitară, recomandau plante foarte puţin. De exemplu, în prima farmacopee, care este „biblia“ farmaciei române, existau 170 de medicamente numai din plante. În ediţia a doua, acestea s-au redus la jumătate. În ultima, a zecea farmacopee a noastră, predomină chimicalele. Acest lucru este determinat mai ales de interesele pur comerciale. Dacă citiţi ultimul Codex alimentarius al UE, vă veţi îngrozi de legislaţia care va intra în vigoare la 31 decembrie 2009 în toate ţările europene. Acesta vrea să înlocuiască toate produsele naturale, cu excepţia a 18, cu produse chimice. Până şi laptele de vacă va fi interzis, dacă vaca n-a fost tratată cu hormoni de creştere şi cu antibiotice. Acest Codex Alimentarius, a fost elaborat şi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi de către FAO, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură. Ambele aparţin de Naţiunile Unite şi împreună au elaborat acest cod diabolic. Dar au apărut şi reacţii foarte puternice împotriva lui, chiar în ţara noastră.
Reacţiile vin doar din zona societăţii civile sau şi din zona oamenilor de ştiinţă?
Vin în primul rând din zona societăţii civile. Dar au reacţionat şi foarte mulţi oameni de ştiinţă, cum ar fi Societatea Medicilor din Marea Britanie. De asemenea, acest Codex este combătut şi de SUA, care nu fac parte din Uniunea Europeană. La 25 martie anul acesta a fost publicat un ghid de terapie naturală, care însumează vreo opt sute de pagini. Sunt coautor la acest ghid, împreună cu profesorul Mencinicopschi, pe probleme de alimentaţie, şi cu o colegă de-a noastră, mai tânără, care s-a ocupat de partea de cosmetică naturală. În acest ghid, 99% din ceea ce recomandăm noi sunt produse naturale. Îi informăm astfel şi pe medicii alopaţi, care, în facultate, n-au învăţat acest lucru. Medicii alopaţi din sistemul nostru de învăţământ nu ştiu dacă cunosc 5 sau 10 plante medicinale.
Veţi găsi în ghidul pe care l-am scos noi şapte elemente care ne scurtează viaţa. Afară de pledoaria pentru viaţă lungă, am intercalat trei capitole esenţiale, unde am definit 7 elemente care scurtează viaţa şi 7 elemente care lungesc viaţa, iar ultimul capitol l-am intitulat „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“.
„Invidia este o adevărată boală a vremurilor noastre“
Care sunt deci cele 7 elemente care scurtează viaţa?
Invidia este o adevărată boală a vremurilor noastre, care-i prezentă începând de la intelectuali, până la ţăranul de rând... Invidia îl „roade pe invidios precum rugina roade fierul“. Apoi, lupta neloială pentru existenţă, despre care am mai discutat, fuga după bani şi acumulări materiale cu orice preţ şi prin orice mijloace, schimbarea bruscă a modului de viaţă. Aici aş vrea să fac câteva precizări... Noi ne-am adaptat în sute de mii de ani la viaţa pe care o trăim astăzi. Într-un interval de 20-40 de ani nu avem capacitate suficientă să ne adaptăm ritmului şi condiţiilor de viaţă... Ca să ne adaptăm noilor condiţii de viaţă trebuie s-o facem cu paşi lenţi. Or, noi acum avem o adaptare rapidă, indusă, alertă, stresantă, avem un mediu suprapoluat, peste care se suprapune şi suprapoluarea endogenă (alcool, cafea, tutun, alimentaţie cu o sută de E-uri şi aşa mai departe). Alt lucru, îndepărtarea din ce în ce mai mult de natură. Am fost sute de mii de ani înfrăţiţi cu natura şi acum facem tot posibilul s-o distrugem. În acelaşi ritm evoluează şi poluarea morală, care se accentuează pe zi ce trece. Sub aspect religios, moral şi etic, facem cele mai mari greşeli, care se răsfrâng asupra vieţii noastre.
Treceţi în revistă şi cele 7 elemente care ne prelungesc viaţa.
În primul rând, alimentaţia... Noi suntem ceea ce mâncăm. Părintele medicinii, Hipocrate, spunea, alimentul să fie aliment, iar medicamentul, medicament. Prin urmare, ducând o viaţă sănătoasă şi alegând o alimentaţie corectă nu ne vom îmbolnăvi niciodată. Cultivarea mentalului, iarăşi, este un lucru foarte important. Foarte puţini ştiu să utilizeze mai mult de 20-25% din capacitatea mare a creierului. Nu ştim să utilizăm subconştientul. De exemplu, dacă transmiţi impulsuri pozitive subconştientului, dacă îi dai o problemă cu care te confrunţi şi n-o poţi rezolva, acesta lucrează în timp şi îţi dă soluţia. Cultivarea mentalului este comunicarea cu orizontul infinit, care înseamnă această reculegere pe care trebuie s-o avem mereu în interiorul nostru, care înseamnă apropierea cât mai mult de divinitate. Toate acestea lucruri sunt neglijate. Eu recomand tuturor să înceapă dimineaţa cu o scurtă rugăciune: „Mulţumesc, Doamne, că mi-ai mai dat o zi să fac bine celor din jurul meu“. Eu consider că adevăratul sens la vieţii este să dăruieşti cât mai mult şi să pretinzi cât mai puţin de la viaţă. Apoi, să respectăm timpul de odihnă. Avem nevoie de 8 ore de muncă intensă, 8 ore de odihnă activă şi 8 ore de somn. Nu putem să îndeplinim totdeauna această regulă, dar nu trebuie să facem din nerespectarea celor trei momente o regulă de viaţă. Să încercăm să ne încadrăm în cele 8 ore de odihnă activă şi să facem ce ne place mai mult: să schiem, să mergem cu bicicleta, să ascultăm muzică. Apoi, cultivarea optimismului. Optimismul se transmite faţă de interlocutor. Totdeauna să fim cu zâmbetul pe buze şi să transmitem cât mai multe impulsuri pozitive celor din jurul nostru. Prevenirea poluării, în special, a poluării endogene, adică otrăvirea cu chimicale, cu E-uri, cu băuturi, cum e Coca-Cola, Pepsi-Cola, toate cu E-uri, apoi cu produse gen margarina, despre care foarte puţini ştiu că e cancerigenă. Adică, margarina este un ulei vegetal natural bun, dar e hidrogenat şi transformat în otravă. Ca să vedeţi ce face chimia... Apoi, să ne întărim credinţa, speranţa şi iubirea. Şi cel mai important dintre acestea este iubirea, faţă de Dumenzeu şi faţă de Creaţie. Indiferent că e furnică, e plantă, din moment ce a fost creată de o forţă care ne este superioară, trebuie s-o iubeşti. Prin iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de Creaţie ne vom ferici şi vom intra în nemurire şi în viaţa veşnică. Aceasta este ultima frază din capitolul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“. Cel care trăieşte demn, cel care dăruieşte, cel care face ceva, după puterea lui, pentru cei din jur, va duce cu el, dincolo, aceasta şi se va bucura de viaţă fără moarte. Suntem înzestraţi cu trup şi cu suflet. Sufletul e nemuritor, trupul e trecător. Toţi cei care au trăit o viaţă demnă mor cu zâmbetul pe buze, ştiind că vor trece într-o lume veşnică, unde nu există nici suspin, nici durere, nici întristare.
„Eu nu sunt extremist... Nu voi nega niciodată o serie de medicamente de sinteză“
Ce ne puteţi spune despre medicamentele pe care le folosim şi care sunt tot mai diverse? Sunt bune, sunt rele?
Eu nu sunt extremist... Nu voi nega niciodată o serie întreagă de medicamente de sinteză, create prin inteligenţa umană. Ele trebuie folosite ca prim ajutor, dar nu timp îndelungat. O anestezie bună e absolut necesară în anumite cazuri, şi e chimică, nu? Dar sunt şi categorii din acestea, de medicamente, care se bucură de o reclamă deşănţată pe toate canalele de televiziune şi, în fond, nu au nici un efect. Pentru bolnavii cronici, eu recomand numai produse naturale şi o alimentaţie sănătoasă. Un bolnav cronic îşi duce suferinţa până la sfârşitul vieţii, iar dacă foloseşte chimicale, nu face decât să se intoxice treptat. Pentru mine, criteriul unui produs natural sau de sinteză este ceea ce se numeşte „caietul clinic“ al produsului. Un asemenea caiet poate să atingă 200-300 de pagini şi în el sunt analizate conţinutul purităţii şi conţinutul real al substanţei active. Acesta se experimentează pe animale de laborator, pe voluntari. A fost experimentat clinic. Un medicament serios, la ora actuală, este experimentat în cel puţin 5 clinici diferite, din mai multe ţări. Se adună toate rezultatele şi, în ultimă instanţă, eficienţa îşi spune cuvântul. La noi, din păcate – şi vorbesc acum de fitoterapie – foarte multe unităţi, chiar din patronatul nostru, scot o sută, două sau trei sute de produse, de dragul de a avea cât mai multe. Le spun mereu să ia exemplul marilor companii de produse farmaceutice naturale sau chiar sintetice... Acestea au 10-15 produse foarte bune, care sunt fiecare pe specificul lor. Un singur produs se exportă în 45 de ţări din Europa.
▲
„Trebuie să adoptăm un regim ovo-lacto-vegetarian, pe măsură ce înaintăm în vârstă“
Cum caracterizaţi fructele, legumele venite din afară? Cum le caracterizaţi, sunt controlate? Care sunt mai bune, produsele indigene sau cele străine?
Oamenii trebuie să aibă în vedere mai multe lucruri. De exemplu: lămâile, portocalele sunt tratate cu o substanţă chimică ca să nu se strice. Şi atunci nu trebuie folosită coaja. Mă întrebaţi care sunt mai bune... Dar gândiţi-vă ce ne-am fi făcut fără cartofi, fără porumb, fără vinete, ardei, roşii. Apoi, toate acestea nu existau acum 400 de ani şi au venit la noi din America. Ceea ce este important în alimentaţie este o dietă bine echilibrată. Adică un regim alimentar bine echilibrat între elementele de bază, plus cele secundare, adică, sarea, grăsimile, proteinele şi glucidele. Dacă le foloseşti pe acestea moderat pe kilo/corp, combinate cu vegetale, sunt absolut necesare şi utile. Să nu fim extremişti şi să mâncăm numai vegetarian... Trebuie să adoptăm un regim ovo-lacto-vegetarian, pe măsură ce înaintăm în vârstă. În perioada de creştere, între 2 şi 18 ani, este absolut necesară proteina de origine animală, diferită de proteina din soia, vegetale, are ceva în plus... Şi, să nu uităm de acele microelemente, sărurile minerale, care înseamnă calciu, magneziu, fosfor. Acestea se găsesc în proporţie de cel puţin 50-60% în legume şi fructe. Restul îl putem lua sub formă de produse farmaceutice, la fel ca şi vitaminele. Microelementele, vitaminele şi factorii biotici, care există în natură, sunt absolut necesari pentru o alimentaţie sănătoasă şi corectă. Şi mai e ceva ce trebuie respectat aici: cantitatea să fie pe kilo/corp. Dacă ai 60 de kilograme, dozează-ţi mâncarea pentru greutatea corpului tău, dacă ai 80 de kilograme, la fel. Şi, încă ceva, foarte important: cinci mese pe zi, în loc de două sau trei copioase.
Se ştie că România este o ţară din ce în ce mai îmbătrânită. Ce ar trebui să facă comunitatea astfel încât să îngrijească bine pe vârstnici, care sunt mai vulnerabili?
Majoritatea oamenilor, când ies la pensie, se retrag la televizor şi la stat în casă. Şi asta e cea mai mare greşeală. Eu, la 1 noiembrie 1985, am ieşit la pensie, iar la 2 noiembrie, în acelaşi an, am fost angajat cu carte de muncă. Şi acum sunt angajat cu carte de muncă. Continuarea activităţii după pensionare este benefică. Odată, omul a acumulat o experienţă şi va avea nişte rezultate foarte bune. Nu trebuie să muncească 8 ore, dar 4 ore pe zi măcar ar fi necesar... În al doilea rând, prin rezultatul muncii lui - începând de la plugar şi până la intelectual -, va aduce un aport financiar prin care ar putea să se dezvolte baze de tratament, baze de odihnă pentru vârsta a treia, angrenându-i şi în activităţi plăcute, cum este Clubul Seniorilor, la noi, în sectorul 1. Aşa e şi în străinătate, există campusuri pentru vârsta a treia, unde oamenii se întâlnesc, comunică, şi asta le prelungeşte viaţa cel puţin cu 10 ani. Acest lucru ar putea fi introdus şi la noi. Şi, apoi, mişcarea e foarte importantă...
