Deşi este practicat în mai multe religii, în Ortodoxie postul are nişte semnificaţii şi un folos aparte, tocmai datorită motivaţiilor interioare pe care se construieşte acest demers fizic şi totodată duhovnicesc. Acestea au fost explicate în numeroase manuale de teologie, iar cuvintele despre necesitatea şi efectele postului sunt permanent prezente în predicile preoţilor, mai ales în această perioadă. În cele ce urmează, vom afla cum au prins rădăcini aceste cuvinte în sufletele credincioşilor şi cum rodeşte postul în viaţa lor personală.
Enea Frici, inginer, 50 de ani:
Pentru mine, postul reprezintă în primul rând o purificare, o curăţire fizică şi sufletească. Faptul că mă privez de anumite alimente, în special cele de origine animală, mă face să gândesc mai limpede, mă face să mă gândesc mai mult la Dumnezeu şi mă face să uit de tentaţiile pe care mi le dau, de exemplu, carnea şi vinul. Cred, şi simt asta din modul în care mă simt când postesc, că în restul timpului când nu postesc, modul meu de a răspunde la anumite provocări este mai puţin controlat. Faptul că mă gândesc mai mult la Dumnezeu şi mă concentrez mai mult pe cele duhovniceşti, faptul că mă rog mai mult mă ajută să elimin din tendinţa de a oferi, în anumite situaţii, răspunsuri dure sau nelalocul lor. Simt că postul îmi dă o stăpânire de sine, iar asta mă ajută foarte mult, mai ales în relaţiile cu semenii. Am sesizat şi la colegii mei din jur care postesc că dispare această agresivitate care în restul timpului este prezentă, iar în locul agresivităţii îşi fac simţită prezenţa sentimente mult mai profunde: se gândesc mai mult la aspectele esenţiale ale vieţii, la sensul ei, la moarte, la motivul pentru care ne-am născut, la motivul pentru care trăim în comunitate, care sunt valorile fundamentale pentru care trăim. În perioada aceasta de post, mă gândesc mai mult la aceste valori, chiar dacă este mai greu să le aplici pe toate, dar în momentul în care mă gândesc mai mult la ele încep să le şi aplic. Nu doar că le văd mai limpede, dar am şi altă putere de a le aplica. Odată purificată mintea, nu mai apar rezonanţele negative care îmi întunecă gândirea. Am o altă putere de a gândi şi, ca atare, altă putere de a făptui. Sunt multe fapte bune care pot face din postul nostru un post desăvârşit, dar foarte importante mi se par faptele de ordin sufletesc: o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrăţişare caldă, efortul de a asculta pe cel în nevoie şi răbdarea de a asculta necazul lui.
În afară de acestea, cred că ceea ce împlineşte postul este Sfânta Împărtăşanie, care este un fel de încoronare a tuturor eforturilor pe care le-am făcut în perioada aceasta. Mă împărtăşesc în fiecare post cu gândul că mă unesc cu Hristos. Nu întotdeauna am simţit această comuniune, dar, de câteva ori, după ce m-am împărtăşit, am simţit ca nişte străfulgerări în suflet, ca o deschidere a întregului suflet, o stare care m-a marcat zile în şir, o stare foarte frumoasă şi foarte înaltă. Evident, după aceea, m-a furat iarăşi cotidianul, dar a rămas amintirea acelor străfulgerări care îmi provoacă tot timpul un dor după Sfânta Împărtăşanie şi asta este ceea ce mă face să intru mai des în biserică, să mă rog mai des, este ca o căutare permanentă a stării respective.
Mihaela Mituleasa, studentă, 27 de ani:
Postul este vast şi aduce mult folos în viaţa creştinului. În primul rând, depăşeşti orice în viaţă apropiindu-te de Dumnezeu, prin rugăciune şi post. Făcând ascultare prin post, eşti mult mai aproape de El. Sunt foarte multe persoane care fac disociere între postul trupesc şi cel sufletesc, însă acestea ar trebui să meargă în permanentă comuniune. Doar aşa postul iese de sub riscul de a fi un simplu regim alimentar, lipsit de folos duhovnicesc. În timpul postului, mă simt mult mai liberă şi mult mai curată spiritual. Postul în sine este abstinenţa de la orice ne face plăcere în mod obişnuit, prin exersarea voinţei libere pe care ne-a dat-o Dumnezeu, iar faptul că mă abţin de la ceea ce îmi place de obicei nu îmi creează nici un disconfort, pentru că am conştiinţa că e alegerea mea, iar faptul că eu am ales să postesc mă face să mă simt mult mai liberă şi mai eliberată de orice putere negativă. Mai mult decât atât, postul înseamnă pentru mine mai multă rugăciune şi mai multe fapte bune, prin care să îmi dovedesc că sunt mult mai mult decât cunosc.
Cătălin George Edes, arhitect, 33 de ani:
Postul e un lucru chiar necesar deoarece este o perioadă de reînnoire. Aşa cum se reînnoieşte şi natura în fiecare primăvară, aşa ne reînnoim şi noi trupeşte şi sufleteşte. Simt, într-adevăr, că organismul se purifică, iar prin rugăciune sufletul se înalţă. Postesc împreună cu soţia şi simţim cum lucrul acesta ne face să trecem mult mai uşor peste greutăţi. Simt că sunt mai uşor, iar unele lucruri se înlesnesc mai bine. Inevitabil, mai întâlnim şi unele încercări dar, cu harul Domnului, le depăşim. Despre folosul postului, am învăţat de la bunica. Ea m-a dus de mână, de mic copil, la biserică, deşi la şcoală învăţam ateism. Era foarte credincioasă, ţinea toate posturile, şi chiar îmi amintesc că odată a intrat în spital, unde trebuia să i se amputeze piciorul, şi nu a renunţat la post nici pe patul de spital; ba chiar a ţinut şi post negru la un moment dat. Au rămas şi doctorii uimiţi de voinţa pe care a avut-o şi de binele pe care i l-a făcut postul, pentru că a scăpat-o de unele afecţiuni. Ea m-a învăţat să ţin postul şi m-a învăţat şi cum să îl ţin. În post, putem face multe fapte de milostenie cu cei mai nevoiaşi din jurul nostru, dar e bine să ne îngrijim şi de cei adormiţi. E bine să participăm în cursul celor 40 de zile la cele şase Liturghii de sâmbătă pentru pomenirea morţilor. Astfel, faptele noastre depăşesc lumea în care trăim, iar milostenia noastră ajunge până la cei de dincolo, ca o alinare.
Mihai Cotârgăşanu, 18 ani:
Postul mă ajută foarte mult. Când postesc, mă simt mult mai bine. Eu am fost bolnav de autism şi cu ajutorul lui Dumnezeu m-am vindecat. La o mănăstire, a postit un părinte pentru mine, s-a rugat pentru mine şi cred că m-am vindecat şi datorită postului pe care l-a ţinut pentru mine. Din cauza bolii pe care am avut-o, eu nu am prieteni şi sunt mai mult singur, dar pentru că postesc şi mă rog, Dumnezeu este aproape de mine şi mă ajută, mă face să mă simt mai bine.
Maria Enăchescu, pensionară, 52 de ani:
Eu, din păcate, nu pot să ţin tot postul din cauza unor probleme de sănătate, dar miercurea şi vinerea fac tot posibilul să postesc. Am multe probleme şi am credinţa că postul mă ajută să trec astfel peste ele, iar lucrul acesta l-am observat şi la cei din jur. Am văzut că lumea este mai bună când posteşte. La bloc, de exemplu, ne ajutăm mai mult cu vecinele în timpul postului. Deşi în timpul anului apar diferite probleme între noi, acum văd că există o comunicare mult mai frumoasă.
