În urmă cu 35 de ani, pe 22 decembrie 1989, era înlăturată ultima dictatură est-europeană de sorginte comunistă - cea din România. A fost un moment de mare tensiune socială, dar și un timp marcat de
22 Dec, 2024
De cinci ani pe „şantierul traducerii“ părintelui Stăniloae
Pr. prof. dr. Jean Boboc, unul dintre traducătorii în limba franceză ai operei părintelui Dumitru Stăniloae, ne-a vorbit în interviul de mai jos despre „şantierul de traducere“ şi despre Centrul Ortodox de Studii şi Cercetări „Dumitru Stăniloae“, al cărui decan şi este. Născut din tată român şi mamă franţuzoaică, pr. Jean Boboc este preot la Catedrala ortodoxă română „Sfinţii Arhangheli“ din Paris, doctor în medicină şi în teologie ortodoxă şi profesor de bioetică la Institutul Teologic „Saint Serge“.
Părinte profesor, aţi tradus în limba franceză lucrarea „Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe“ a părintelui Dumitru Stăniloae. Cum a început acest proiect?
Pr. prof. dr. Jean Boboc: Avem un şantier mare de traducere, în care am început cu „Ascetica şi mistica“. Nu eram singur, am lucrat împreună cu domnul Romain Otal, cu care am schimbat multe idei. Se vorbeşte că este o traducere destul de bună şi sunt mulţumit, dar nu pentru mine, ci pentru cei care vor avea acces la spiritualitatea ortodoxă, fiindcă este o carte extraordinară, este o „foaie de drum“, cum se spune în armată, spre îndumnezeire. Dacă citeşti cartea, eşti pe Cale, pentru că este un program, un plan de acţiune spirituală. Pot să vă spun că de la bun început am avut dificultate în traducere, dar după câteva săptămâni, când am intrat pas după pas în limbajul părintelui Stăniloae, mi-a devenit ca o rugăciune şi o meditaţie permanente. De 5 ani sunt pe acest şantier de traducere, lucrez mult, 3-4 ore pe zi numai pe acest subiect. Am crescut cu părintele, şi din când în când nu mai ştiu dacă eu gândesc aşa sau dacă este el cel care m-a influenţat.
Cât de greu este de tradus părintele Stăniloae în franceză?
Dificultate a fost, pentru că părintele Stăniloae are un stil special. Am descoperit că el face nişte repetiţii, care sunt circulare, una după alta, dar este şi o verticalitate dinamică, care face o spirală cu o acceleraţie în ultimul moment şi imediat o perlă teologică. Adică el a vrut cu pedagogie să ne conducă până la acest punct. Dar pentru a face aşa ceva trebuie timp. „Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe“ a fost probabil cea mai mare carte din Ortodoxie scrisă pe acest subiect. Am început cu această carte, care a fost publicată în 2011 la editura CERF, cea mai mare editură de cărţi creştine din Franţa. Apoi am început să lucrez la „Teologia Dogmatică Ortodoxă“. Eu am tradus volumul I, părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard a tradus volumul al II-lea, iar al III-lea a fost tradus de domnul Romain Otal, dar care nu este încă editat.
Ce alte lucrări ale părintelui aţi mai tradus?
Între timp am terminat de tradus şi „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“. Această lucrare este extraordinară, fiindcă este o explicaţie a Sfintei Liturghii. La început am avut impresia că este o versiune modernă a lui Nicolae Cabasila, dar nu, el a citat din Cabasila mergând mai departe, fiindcă la fiecare cuvânt din Liturghie comentat de părintele Stăniloae este un fel de trambulină spre o predică. El dă explicaţia şi depăşeşte, intră într-o disertaţie ortodoxă extraordinară. Va fi pentru cei care sunt ortodocşi o explicaţie de folos. Dar şi pentru catolici, care s-au rupt de misticism, de spiritualitate. Eu sunt cam sever cu ei, pentru că îi cunosc destul de bine, trăiesc într-o ţară unde a fost catolicismul, pentru că la momentul actual Franţa este total decreştinizată, ducând lipsă de mister şi de taină. Şi dacă vă uitaţi la televizor la o Liturghie catolică de duminică, o să vedeţi că este slabă. Simbolul a dispărut, se reduce la o viteză extrem de redusă. Taina nu mai este trăită cu adevărat. Cei care simt nevoia de spiritualitate vor fi interesaţi de explicaţia pe care o dă părintele Stăniloae. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel scrie că atunci când slujea părintele Stăniloaie, „cele mai importante caracteristici ale slujirii lui ca preot erau smerenia şi simplitatea. Însă smerenia sa venea din faptul că se simţea copleşit de prezenţa lui Dumnezeu“. Şi aşa am simţit şi eu traducând „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“.
Povestiţi-ne despre activitatea şi implicarea dumneavoastră la Centrul Ortodox de Studii şi Cercetări „Dumitru Stăniloae“.
Acest centru a apărut în urma hotărârii din iulie 2008 a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale şi a fost inaugurat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în anul 2009. La început a funcţionat într-un mod mai lent, fiindcă a fost nevoie de timp, însă de doi ani este mult mai bine organizat. Are diferite planuri de activitate: culturală, socială, artistică, şi mai ales spirituală. În domeniul spiritual, centrul a venit în întâmpinarea clericilor şi a oamenilor care vor să ajute Biserica, să fie bine formaţi şi instruiţi. S-a creat un grup de profesori, dar cu o metodă modernă, folosind internetul.
Spre exemplu eu mă ocup de antropologie şi de bioetică. În ceea ce priveşte antropologia, eu fac o conferinţă utilizând un laptop, un microfon şi o cameră. Exceptându-i pe cei care participă în direct din sala de conferinţe, marea majoritate asistă şi participă fiind conectaţi pe adresa apostolia.tv. Întrucât transmisia este interactivă, au şi ei posibilitatea de a pune întrebări în direct. Întrucât toate conferinţele sunt arhivate, oricare dintre ele poate fi consultată ulterior, pe aceeaşi adresă: apostolia.tv. Avem o colecţie mare de cursuri, din cinci discipline. Acum predau bioetică şi la Institutul Teologic „Saint Serge“ din Paris şi le spun studenţilor să folosească ca material adiacent şi site-ul nostru, pentru că am acoperit aproape toată materia pentru bioetică. Site-ul poate fi accesat de orice persoană interesată de Ortodoxie. Pot să vă spun că am o bucurie mare că am botezat oameni care erau atei. După ce au ascultat pe Duhul Sfânt şi au accesat site-ul, au fost interesaţi, au venit personal la conferinţă şi după doi ani s-au botezat. Aşa ne răsplăteşte Dumnezeu. Dar scopul general este pentru populaţia română, iar Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale a dorit ca preoţii şi diaconii din diaspora să urmeze aici cursurile pentru obţinerea definitivatului şi a gradelor în preoţie. Însă a fost depăşit acest scop, pentru că avem mulţi auditori liberi.
În ce limbă sunt susţinute cursurile şi cine predă în cadrul centrului?
Cursurile sunt suţinute în limbile română şi franceză. Pr. Patriciu Vlaicu, de la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Bruxelles, a organizat multe discipline în limba română, iar noi în Franţa predăm în limba franceză. Părintele Răzvan Ionescu se ocupă de ştiinţă şi credinţă, pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard de dogmatică, iar pr. Patriciu, de drept canonic. Am invitat şi doi profesori de la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Franţa, care vorbesc despre Filocalie şi despre filosofie.
Ce ne puteţi spune despre finanţarea acestui centru?
Finanţarea este aproape zero. Noi predăm benevol, asta face parte din activitatea diaconală. Prin faptul că nu este vorba de bani, sunt asigurat că nu vom avea probleme de concurenţă. Cursurile sunt gratuite, dar cei care vor un certificat îsi plătesc cursurile (suma fiind derizorie), întrucât avem totuşi nevoie de un minim de bani pentru a acoperi cheltuielile anexe. Nici de la stat nu am cerut până acum subvenţie. Dorim însă să cerem Academiei din Paris să fim agreaţi ca institut de învăţământ superior recunoscut de statul francez, dar liberi din punct de vedere administrativ şi financiar. Încetul cu încetul vom deveni o şcoală recunoscută.
Întrucât trebuia ca acest centru să aibă un decan, consiliul profesoral m-a numit decan, lucru de care sunt foarte onorat şi emoţionat. De fapt, lucrez mult pentru acest centru „noblesse oblige“ (nobleţea obligă).
Poate că nu voi candida pentru următorul mandat, întrucât la vârsta mea cantitatea de lucru, cu traducerile, cu cărţile mele de bioetică şi de antropologie ortodoxă, şi mai ales viaţa pastorală vor „dicta“ prezenţa mea la alegerea viitorului decan.
