Cum se poate manifesta un creştin ortodox autentic în societatea pariziană? Care este specificul Ortodoxiei într-o ţară complet secularizată cum este Franţa? În ce constă misiunea episcopilor Bisericii Ortodoxe Române în ţara care l-a dat lumii pe Blaise Pascal? La toate aceste întrebări ne-a răspuns PS Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.
Preasfinţia Voastră, vorbiţi-ne despre prezenţa Ortodoxiei în spaţiul francez.
Este adevărat că există o specificitate a Ortodoxiei în Franţa, căci numeroase etnii sau naţiuni sunt reprezentate aici, fără să-i uităm pe francezi, care sunt ortodocşi fie de la naştere, fie au decis ei înşişi să devină ortodocşi. Deci este vorba despre un chip foarte special al Ortodoxiei, pe care nu-l întâlnim neapărat în celelalte ţări ale Europei Occidentale.
Primul lucru pe care trebuie să-l ştim este faptul că episcopii noştri se întâlnesc în fiecare lună în cadrul Adunării episcopilor ortodocşi din Franţa pentru a-şi împărtăşi reciproc greutăţile sau bucuriile ce animă viaţa ortodoxă cotidiană şi să vadă împreună ceea ce se poate face pentru a soluţiona problemele care pot apărea.
Pe de altă parte, fiecare episcopie ortodoxă prezentă în Franţa are specificitatea ei, iar viaţa mitropoliei noastre este foarte bogată şi recunoscută ca fiind astfel. În ceea ce priveşte viaţa noastră religioasă la Paris, într-adevăr este vorba despre ceva cu totul aparte, mai precis, cum în acelaşi oraş sunt mai multe episcopii, asta face ca în acelaşi oraş să avem mai multe catedrale, şi astfel veţi avea -, să începem mai întâi cu noi,- Catedrala românească, dar şi Catedrala ortodoxă grecească, Catedrala rusă, Catedrala sârbească, precum şi cea care se află pe „Rue Daru“ şi este Catedrala episcopiei de tradiţie rusă din sânul Patriarhiei Ecumenice. După cum vedeţi, există o prezenţă de proporţii ce se manifestă sub diverse feluri. Astfel, pe lângă viaţa parohială, ce constituie un aspect foarte important, în ceea ce priveşte în special mitropolia noastră din Franţa există cu aproximaţie 80 de locuri de cult în Franţa: 65-70 de parohii şi filii, şi mai mult de 10 mănăstiri. Aşadar, există o viaţă liturgică foarte bogată. Apoi, avem diferite asociaţii, şi aş vrea să subliniez în mod special o creaţie relativ recentă, dar care are deja multe roade duhovniceşti, este vorba de Institutul „Dumitru Stăniloae“, care este un institut atât de cercetare, cât şi de studiu ortodox care propune cursuri pe internet şi care are un succes şi o amploare deosebită. Acesta este un lucru foarte important în ceea ce priveşte misiunea. Căci fără îndoială, ceea ce trebuie să facem şi noi, pastoraţia noastră este puţin mai complexă şi mult diferită de ceea ce am putea găsi în România. Trebuie să facem fără îndoială o misiune internă, adică în parohiile noastre - este mare nevoie atât pentru adulţi, cât şi pentru copii şi adolescenţi -, dar şi o misiune în exterior, adică să descoperim altora Ortodoxia şi s-o facem cunoscută. Nu putem să ne mulţumim a rămâne închişi între zidurile bisericilor noastre, să rămânem doar între noi. Trebuie să descoperim Ortodoxia altora şi să o facem cunoscută. Este un lucru care s-a făcut de mult timp în Franţa şi a fost început de către ruşi după revoluţia din 1917; emigraţia rusească a avut un rol extrem de important pentru răspândirea Ortodoxiei în această ţară. Acum este rândul nostru să avem un rol în a face cunoscută frumuseţea Ortodoxiei poporului francez şi lumii Europei Occidentale în general.
Cât de importantă este Biserica pentru românii stabiliţi în Franţa? În ce măsură îi aduce laolaltă pe aceştia?
Două lucruri sunt de remarcat aici. Mai întâi, este vorba despre o importanţă socială. Românilor le place să se regăsească între ei şi să găsească o Biserică ce le aminteşte de ţara lor. Este firesc şi de la sine înţeles. Este vorba de un fel al românilor de a vedea lucrurile şi de a se solidariza cu ceilalţi, dar şi de a beneficia de un ajutor social. Acesta este primul aspect.
Pe de altă parte, există câteodată un fenomen surprinzător, oamenii redescoperă, nu pentru că n-ar fi cunoscut Biserica Ortodoxă, căci s-au născut ortodocşi şi viaţa ortodoxă în România este extrem de bogată -, repet, ei descoperă poate aici, în contact cu alte persoane ortodoxe de diverse origini şi venind din diferite ţări, un fel de a se ruga, o apropiere de Dumnezeu, de care ei poate, subliniez cuvântul poate, se dezobişnuiseră înainte. Căci… deşi nu voiam să amintesc aceasta mai înainte… una dintre caracteristicile Ortodoxiei de aici este faptul că, exceptând câteva parohii importante din regiunea pariziană care sunt foarte omogene din punct de vedere etnic, majoritatea parohiilor noastre, şi nu numai cele din mitropolia noastră, nu sunt formate doar dintr-o singură naţionalitate. De exemplu, în mitropolia noastră din Franţa, există parohii, în special în regiunea Provence, care sunt formate din români, la care se adaugă bineînţeles şi francezi, cum şi persoane care sunt de origine arabă, libanezi sau sirieni, care din cauza tristelor evenimente recente sunt forţaţi să-şi părăsească ţara, care sunt primiţi aici, rusofoni, precum şi mulţi georgieni. Credincioşii care se adună acolo sunt obligaţi să părăsească, aş spune, un anumit confort duhovnicesc. Ei găsesc ceea ce au cunoscut acasă, dar găsesc sau descoperă altceva. Cu alte cuvinte, slujba nu va fi exclusiv în limba română sau exclusiv în franceză, ci, în limita posibilului, vom spune câteva ectenii în slavonă, dacă este posibil, cel puţin rugăciunea „Tatăl nostru“ în diferite limbi ale persoanelor care sunt prezente. Eu cred că acest lucru este foarte important şi fructuos din punct de vedere spiritual.
Care este relaţia cu instituţiile statului francez?
Legăturile cu statul francez sunt foarte bune. Ştiţi că Franţa are un regim cu totul aparte, o separare a Bisericii de Stat şi Statul nu ajută în special diferitele culte, dar există culte care sunt recunoscute şi noi nu primim un ajutor direct din partea statului, dar relaţiile sunt bune. Episcopii ortodocşi sunt primiţi în fiecare an de către preşedintele republicii, de către primul-ministru, avem adesea întrevederi ocazionale fie cu ministrul justiţiei, ministră în acest moment, fie cu ministrul de interne, există o cooperare care se desfăşoară la diferite niveluri. Vom vorbi imediat despre un lucru cu totul deosebit, este vorba despre Asociaţia naţională ortodoxă a penitenciarelor („L'aumônerie nationale orthodoxe des prisons“), creată la cererea Ministerului Internelor. Dacă vreţi, laicitatea înţeleasă în acest fel este fără doar şi poate bună. Nu avem de ce să ne plângem, aş zice, de o atitudine care ar putea să fie ostilă sau indiferentă. Pentru a împrumuta o expresie cunoscută aici, în mod global este pozitiv.
Sunteţi responsabil din partea Adunării episcopilor ortodocşi din Franţa pe partea de închisori. Cum se desfăşoară misiunea Bisericii în penitenciarele franceze?
Mai întâi, trebuie să vă spun că această asociaţie (aumônerie) a fost fondată acum patru ani. Înainte, fiecare episcopie ortodoxă prezentă în Franţa făcea propriile ei demersuri necesare pentru a obţine certificarea preoţilor care urmau să devină preoţi de penitenciar (este nevoie de o certificare din partea Ministerului Justiţiei). Acest minister ne-a cerut acum patru ani să organizăm acest lucru. Am fost deci numit de Adunarea episcopilor ortodocşi din Franţa şîn calitatea deţ aumonier naţional al penitenciarelor, iar rolul meu a fost mai întâi să măresc numărul preoţilor de penitenciar. Aceasta pentru că din păcate numărul persoanelor ortodoxe deţinute este destul de mare, incluzând toate naţionalităţile. Toate naţionalităţile ortodoxe prezente în Franţa au şi câţiva credincioşi care se află în penitenciare. Sunt consideraţi poate drept o anexă a parohiilor noastre. Este nevoie deci de preoţi. Există aproximativ 190 de centre de detenţie în Franţa şi este evident faptul că nu avem câte un preot în fiecare dintre aceste instituţii. Cu atât mai mult cu cât, pentru a face acest lucru bine, ar trebui să avem preoţi de penitenciar români, ruşi (să vorbească deci rusa), georgieni, bulgari, sârbi, greci. După cum vedeţi, acest lucru este cam complicat. Suntem din păcate mult prea puţini pentru această sarcină. Actualmente, sunt în jur de 40 de clerici ortodocşi de penitenciar care sunt până la ora actuală toţi preoţi. Aşadar, preoţii de penitenciar au dreptul de a intra în locurile de detenţie, de a intra în celulele deţinuţilor pentru a putea să-i spovedească. Putem de asemenea săvârşi Sfinte Liturghii. Administraţia penitenciarelor ne ajută şi doreşte prezenţa noastră. Dificultatea noastră, cum v-am spus, este faptul că suntem prea puţin numeroşi şi că preoţii noştri au deja îndatoriri de parohie, îndatoriri de familie, şi ceea ce le cerem, această pastoraţie în închisori, este ceva ce le cerem în plus, deci este un lucru un pic cam complicat, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşim. (Interviu realizat de diac. Cornel Enache, traducere Ionuţ Marinescu)
