Părintele Dumitru Stăniloae, părintele Andrei Scrima, arhimandritul Benedict Ghiuş, Nae Ionescu, Constantin Noica, Alexandru Mironescu sunt o seamă de intelectuali creştini pe care regizorul şi producătorul Radu Găină îi aduce în faţa publicului prin intermediul a şase filme-document. Despre aceste mari personalităţi româneşti, modele pentru tânăra generaţie de astăzi, ne-a vorbit regizorul documentarelor, care a trudit la realizarea acestora timp de 8 ani.
Care au fost criteriile care v-au ghidat în alegerea personalităţilor surprinse în documentarele realizate?
Sunt alese de modul în care, în timp, îţi creionezi un program de cunoaştere, de reflecţie, iar semnele cele mai fiitoare pe linia unei bune dovezi ţi le dau marile personalităţi, care, la rându-le, sunt preocupate sau au fost preocupate de semnul creştin. Fiecare generaţie îşi doreşte să aducă un punct de consideraţie ethosului românesc, spiritului românesc, afişajului românesc în lume, şi înotăm în acest corpus extrem de eterogen al existenţei pe diferite planuri, însă cred eu că cele ce sunt ale lui Dumnezeu trebuie date Lui.
Ce ne puteţi spune despre aceşti intelectuali de primă mărime ai culturii și spiritualitătii românești?
E firesc să încep cu părintele Dumitru Stăniloae, cel mai important teolog român, recunoscut de întreaga teologie universală, despre care am realizat un film pornind de la memoria cu valoare de izvor istoric a doamnei Lidia Stăniloae, fiica părintelui.
După care, de la un timp, am fost preocupat de mesajul spiritual al „Rugului Aprins”, al acestei mişcări de excelenţă duhovnicească şi de cunoaştere, pe care Dumnezeu a hărăzit-o şi a dăruit-o neamului românesc, care s-a născut ca gând la Cernăuţi, în vremuri de război, sub binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolit Tit Simedrea, în săptămâna de dinaintea Schimbării la Faţă. Acolo s-au întâlnit intelectuali mireni şi clerici din România anului 1943. Între ei, poetul și jurnalistul Sandu Tudor, omul de știință, jurnalistul si scriitorul Alexandru Mironescu, precum și monahul Benedict Ghiuș, care în anii ‘30 se închinoviase la Mănăstirea Noul Neamț de lângă limanul Nistrului. Sunt trei membri ai „Rugului Aprins” care, iată ce ironie a istoriei, dar ce parte firească până la urmă, se întâlnesc la Mănăstirea Cernica, în anul 1944, cu Ioan cel Străin (Ivan Kulîghin), un monah îmbunătăţit, care traversase experienţa dură a sovietismului. Ivan Kulîghin a formatat „Rugul Aprins”, dar a găsit şi oameni cu capacitatea de a-i prelua acest tip de credinţă.
Părintele Stăniloae a participat la întâlnirile de la Mănăstirea Antim ale acestei mişcări duhovniceşti şi de cunoaştere, nu a fost membru efectiv, dar a păstrat legături spirituale cu părintele Benedict Ghiuş şi cu alţi trăitori în duh. Erau foarte mulţi, în jur de 40-50 de membri.
Aproape toţi membrii „Rugului Aprins” şi alţi intelectuali români au cunoscut experienţa închisorii, care este codată de părintele Nicolae Steinhardt în linia unui „Jurnal al fericirii”. Alexandru Mironescu chiar spune că în închisoare a întâlnit cei mai importanţi oameni din viaţa sa şi a înţeles care sunt datele speciale ale unui tip de solidaritate şi de responsabilitate în faţa istoriei şi a credinţei.
De asemenea, se impunea un film despre eul creştin al lui Constantin Noica, filosof pursânge, care mărturisea fără echivoc: „Nu cunosc alt divin în afara lui Iisus Hristos”. Nu în cele din urmă, l-am adus în centrul atenţiei pe Nae Ionescu, ca profesor al unei generaţii excepţionale.
Peliculele au fost prezentate publicului bucureştean la Muzeul Ţăranului Român. Cum au primit oamenii acest mesaj cultural cu puternică încărcătură spirituală?
Oamenii au nevoie de un asemenea mesaj, în care să fie demonstrată excelenţa spiritului creştin românesc în universalitate. Trebuie să continuăm pe linia aceasta, să cercetăm istoria şi cultura noastră, aşa cum au fost, nu aşa cum ne dorim noi, acum, să fi fost. Să gândim în perspectivă pentru a ne lumina, pentru a ne desluşi, încercând să-i luminăm şi pe alţii. În definitiv, este câte ceva din acel tip de transmisie spirituală, pe care îl moştenim şi care ne vine din vremuri mai vechi şi chiar mai noi.
Suntem datori să ne îngrijim de sufletele noastre şi să ne facem datoria acolo unde e talantul nostru, dăruit de Dumnezeu. Să îl înmulţim. Din punctul meu de vedere, când lucrezi în duh şi simţi sau conştientizezi cele pe care Dumnezeu ţi le-a dăruit, spre împlinirea şi propăşirea ta şi a semenilor, se cheamă că eşti creştin-ortodox prin excelenţă. Lumea e sub semnul gândului Celui Preaînalt şi sub acest semn cred că putem să ne aşezăm şi noi.
Scurtă biografie
Radu Găină (n. 16.06.1965 la Hârlău, Iaşi) este realizator şi producător TVR 2, doctor summa cum laude în Cinematografie şi Media (cu teza „Homo videns versus homo religiosus în spaţiul postcomunist”), membru al Uniunii Cineaştilor din România şi laureat APTR.
A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, în anul 1988. Cinci ani mai târziu, a fost admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, iar din 1994 lucrează la Televiziunea Română, unde realizează emisiuni, docu-drame şi filme documentare cu subiecte inspirate din domenii diverse: istorie, filosofie, religie, literatură, arte plastice. Între acestea: „Dumitru Stăniloae - lumina amintirii din lumina cuvântului”, „Nae Ionescu, teologul”, „Constantin Noica și eul creștin”, „Părintele Benedict”, „Admirabila tăcere - Alexandru Mironescu”, „Andrei Scrima în Liban”. Sunt şase eseuri filmice ce merită a fi vizionate de oricine doreşte să cunoască mărturiile inestimabile ale unor personalităţi care au scris cu propriile vieţi pagini de istorie grăitoare prin fapte de credinţă.
