La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București începe, astăzi, noul an universitar prin săvârșirea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te Deum în Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclis universitar. Întregul corp profesoral întâmpină, apoi, studenții din anul I în Amfiteatrul „I. G. Coman” pentru un curs festiv. Despre provocările cercetării teologiei în universitate ne-a vorbit pr. prof. univ. dr. Ioan Moldoveanu, decanul instituției de învățământ.
Preacucernice părinte decan, o nouă generație de studenți, masteranzi și doctoranzi pornește astăzi la drum, în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București. În prima zi a anului universitar, corpul profesoral clerical și laic își întâmpină studenții în paraclisul universitar. Cât de important este ca drumul unui profesor și al unui student către sala de curs să treacă prin biserică?
Întrebarea e bine-venită. Asta pentru că mulți sunt tentați să perceapă învățământul teologic ca pe unul strict academic, științific, în latura sa pur didactică. Este așa, dar nu doar așa. Pornind de la cuvintele Sfântului Grigorie de Nazianz, care spunea în tratatul său „Despre preoție” că este „artă a artelor și știință a științelor”, evident că avem în vedere o vocație ce trebuie cultivată și dezvoltată. Cu aceasta trebuie să se ocupe învățământul teologic, cu ferma cultivare a sentimentului că preoția nu este o meserie, ci o misiune, dincolo de statutul de funcționar. De aceea, drumul celui care vrea să învețe teologie trebuie să treacă prin biserică. Teologia se trăiește, nu se practică precum o meserie. Îmi amintesc ceea ce spunea Evagrie Ponticul, dar și marele Sfânt Grigorie de Nazianz, nu întâmplător numit „Teologul”, anume că teolog este, mai degrabă, cel care vorbește cu Dumnezeu, nu cel care vorbește despre Dumnezeu. Vedeți că astăzi ni se propune vorbirea despre Dumnezeu printre altele, de unde și clamarea eliminării religiei ca învățare a credinței și introducerea unei Istorii a Religiilor, care nu e nici pe departe o istorie a relației omului cu Dumnezeu, ci mai mult o istorie a conceptelor. Ni se propune azi, în spațiul public, nu o cultură creștin-ortodoxă, ci o cultură general-religioasă, nu o istorie a relației directe a lui Dumnezeu cu omul, ci mai degrabă a conceptelor pe care omul și le-a formulat despre Dumnezeu de-a lungul istoriei. Or, acesta este rostul școlii de teologie, să încerce să-l pună pe om în duh, să-l aducă la părtășie cu Dumnezeu, să-l facă să înțeleagă că suma cunoștințelor dobândite pe cale academică vine sau trebuie să vină în întâmpinarea căutărilor sale duhovnicești.
De aceea, este important pentru noi să-i facem pe cei care aleg această facultate să înțeleagă că știința fără credință nu duce la apropierea de Dumnezeu. Știința și credința la un loc îl pun pe om în dialog cu Dumnezeu. Pentru aceasta, alături de disciplinele care se predau în mod curent, avem un program liturgic la care studenții participă zilnic. Deci, trebuie să facem din teologie credință și știință, deopotrivă. Tot din această pricină, învățământul teologic funcționează și în baza unui protocol încheiat între Biserică și Stat, între Patriarhie și Ministerul Educației, luându-se în considerare faptul că el trebuie să pregătească oameni pentru Biserică. Școlile teologice sunt ale Bisericii și respectă, totodată, legislația în vigoare privitoare la învățământ.
Modelele cu care îi întâmpinați sunt vrednicii de pomenire Patriarhi Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu, comemorați în acest an de Patriarhia Română. Ce reprezintă acești doi ierarhi cărturari, foarte apropiați de învățământul teologic academic românesc, pentru învățăceii și dascălii școlilor noastre de teologie?
Da, sunt două figuri importante ale istoriei recente a Bisericii. Ambii au avut preocupări cărturărești, au fost traducători de texte sfinte. Patriarhul Iustin Moisescu a fost și profesor universitar, a predat și peste hotare, la Atena și la Varșovia. Amândoi au lăsat posterității academice multă cultură teologică. Dacă îmi permiteți, pentru că ați adus în discuție numele celor doi mari ierarhi, nu întâmplător, ci pentru că Biserica noastră îi prăznuiește în chip deosebit anul acesta, aș reaminti cititorilor și în chip special studenților noștri că Biserica a rânduit să-i omagiem și pe dascălii și învățătorii noștri, adică pe marii profesori de teologie. Trebuie să știe aceștia că în facultate vor auzi foarte des pomenindu-se nume precum Dumitru Stăniloae, Teodor M. Popescu, Ioan G. Coman, Dumitru Fecioru, Constantin Erbiceanu, Niculae Șerbănescu și multe altele. Sunt nume grele ale teologiei românești. Îi vom invita să le aprofundeze operele. Aceștia sunt modele și pentru cei care vor îmbrățișa preoția, dar și pentru ceilalți, pe care îi pregătim pentru misiunea didactică, socială și pentru cea de pictor sau restaurator bisericesc ori de restaurator de carte veche.
Ce parteneriate desfășoară Facultatea de Teologie Ortodoxă din București cu centre universitare de peste hotare și cum se materializează acestea?
Actualmente, chiar universitatea din care facem parte se află în consorțiu cu mari universități europene (de la Roma, Atena, Madrid, Salonic, Bruxelles, Stockholm, Tübingen). Aceasta, pe lângă un Consorțiu național care așază Universitatea din București alături de cele din Cluj, Iași, Timișoara, dar și Academia de Studii Economice din București. Noi, ca facultate, avem parteneriate cu diverse facultăți din Europa, prin programele Erasmus. Ne pregătim să încheiem parteneriate cu Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Ludwig Maximilian” din München și cu Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Atena. Pe de altă parte, avem colegi profesori care predau la München și la New York. Dar cel mai important este că deținem o extensie a facultății noastre la Roma pentru românii din diasporă. Aceasta funcționeză deja de trei ani, sub oblăduirea Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, pe baza programei analitice de la București, urmând ca absolvenții acesteia să obțină diplomă din partea Universității din București.
