Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti

Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, o premieră pentru spaţiul teologic, academic şi cultural-misionar al Bisericii Ortodoxe Române, ce cuprinde datele fundamentale ale istoriei şi vieţii Bisericii noastre, a fost lansată în cadrul şedinţei anuale a Adunării Naţionale Bisericeşti, desfăşurată sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, marţi 9 februarie a.c., în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Despre temele majore, despre necesitatea de ordin pastoral, misionar şi mediatic a acestei vaste lucrări şi despre procesul de lucru şi echipa de colaboratori ne vorbeşte în interviul ce urmează părintele Mircea Păcurariu, profesor onorar la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu şi membru corespondent al Academiei Române, coordonatorul acestei importante lucrări.

Cine a avut iniţiativa acestei lucrări importante a teologiei româneşti?

Iniţiativa întocmirii şi publicării acestei prime Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti aparţine în exclusivitate Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa m-a contactat telefonic în urmă cu aproape doi ani şi mi-a încredinţat această frumoasă misiune de a coordona activitatea unei echipe pe care am ales-o eu, întrucât Preafericirea Sa mă cunoaşte de exact 40 de ani, de când şi-a început studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Gândul Preafericirii Sale a fost acela de a pune la dispoziţie preoţilor şi credincioşilor Bisericii noastre - în speţă intelectualilor - o lucrare de informare şi în acelaşi timp de instruire cu privire la viaţa şi lucrarea Bisericii româneşti în trecut şi astăzi. Astfel am pornit la elaborarea acestei Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti în luna mai a anului 2008, împreună cu un grup de tineri colaboratori.

„Aveam nevoie de entuziasmul tinerilor”

Cum v-aţi ales colaboratorii şi cine sunt ei?

În general, colaboratorii sunt tineri. Am avut dorinţa şi ambiţia ca ei să fie recrutaţi mai cu seamă din rândul doctorilor în teologie pe care i-am format în specialitatea Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, cei mai mulţi colaboratori la acest vast proiect sunt doctori în teologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, deşi ei provin din diverse zone ale ţării, inclusiv din Moldova de dincolo de Prut. Aş aminti aici ca mulţumire şi recunoştinţă pe toţi şi sper să nu omit pe niciunul: diac. conf. dr. Pavel Cherescu de la Facultatea de Teologie din Oradea; conf. dr. Paul Brusanowski, pr. conf. dr. Constantin Necula şi pr. lect. dr. Sorin Dobre de la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu; profesorul de religie dr. Sebastian Dumitru Cârstea tot de la Sibiu. Apoi diac. lect. dr. Gabriel Basa de la Facultatea de Teologie din Arad; lect. dr. Florin Dobrei de la Secţia de teologie din Caransebeş; pr. lect. dr. Radu Tascovici de la Facultatea de Teologie „Sfânta Filofteia” din Piteşti, pr. lect. dr. Sergiu Popescu de la Facultatea de Teologie din Craiova; pr. lect. dr. Daniel Niţă Danielescu de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi; pr. drd. Bogdan Racu, tot din Iaşi, care lucrează în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei; doi tineri de dincolo de Prut, preoţii lectori dr. Eugen Onicov şi dr. Veaceslav Ciorbă de la Academia Teologică din Chişinău. Toţi aceştia sunt formaţi de mine în cadrul cursurilor de doctorat de la Sibiu. În continuare trebuie să-l amintesc pe părintele Eugen Drăgoi, consilier la Arhiepiscopia Dunării de Jos - Galaţi, pe care eu îl cunosc de multă vreme şi îl apreciez pentru cercetările lui referitoare la trecutul bisericesc al românilor din eparhia Dunării de Jos, din eparhia Tomisului şi din cea a Tulcii. De la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din Bucureşti am cooptat în acest comitet pe doamna arh. dr. Mihaela Gabriela Palade, profesor de istoria artei româneşti, despre care am auzit numai lucruri bune şi care, fiind şi arhitect, şi doctor în teologie, a redactat articole foarte temeinice despre monumentele de artă bisericească din cuprinsul Mitropoliei Ţării Româneşti. Tot de la Bucureşti, am colaborat cu lect. dr. Ionuţ Tudorie. Aceasta a fost echipa cu care am colaborat, iar ca secretar de redacţie am luat un tânăr, tot din cadrul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, masterand acolo, dl Ion-Dragoş Vlădescu, redactor al revistei „Studii Teologice”, care mi-a fost de mare ajutor la strângerea tuturor textelor primite de el de la colaboratorii pe care tocmai i-am amintit şi aşezarea lor în ordine alfabetică în acestă Enciclopedie. I-am ales pe toţi aceştia pe de o parte pentru că aveam încredere în ei din timpul studiilor şi trebuie să mărturisesc că mi-au fost foarte devotaţi. Au întocmit la vreme studiile sau articolele pe care le-am cerut. În acelaşi timp, mi-am dorit să-i formez şi pe ei, să-i fac cunoscuţi. Pe de altă parte, eram convins că tinerii lucrează cu mai mult interes şi cu mult entuziasm. Experienţa mea academică avea nevoie de entuziasmul tinerilor. Vreau să amintesc şi pe doamna Gabriela Săndulescu, care lucrează de peste 30 de ani în cadrul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Este un foarte bun corector şi a îndreptat unele greşeli, a completat unele lacune încât textul să apară într-o formă cât mai corectă şi într-o limbă românescă frumoasă. Pentru forma şi viziunea grafică ne-a fost de mare ajutor, de asemenea, doamna Mihaela Gabriela Palade, care are un simţ deosebit în aceste probleme de artă şi de grafică şi datorită Domniei Sale Enciclopedia a apărut într-o fromă grafică deosebită. Desigur, mulţumesc şi altor ostenitori din cadrul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Enciclopedia arată implicarea Bisericii în promovarea culturii şi a spiritualităţii româneşti

Care sunt temele majore ale acestei Enciclopedii?

În Enciclopedie apar în primul rând personalităţi ale vieţii bisericeşti: sfinţi daco-romani şi români sau sfinţi ale căror moaşte se găsesc şi se cinstesc pe pământ românesc, mari duhovnici din trecut şi din zilele noastre, mari profesori de teologie, teologi cu diverse preocupări în afara cercetării teologice. La toate aceste personalităţi bine cunoscute în cultura românească am adăugat copişti de manuscrise liturgice sau teologice; traducători din literatura patristică şi postpatristică; mari zugravi de biserici din trecut şi pictori bisericeşti din zilele noastre cunoscuţi în cercurile artistice şi teologice de pretutindeni. De asemenea, am adăugat şi figuri de mari dirijori de coruri bisericeşti, compozitori de muzică bisericească şi cărturari din mediul laic, care au avut şi preocupări teologice, iar prin scrisul lor au contribuit la revigorarea vieţii bisericeşti de la noi, mai cu seamă în prima jumătate a secolului al XX-lea. O altă categorie de teme sunt monumentele istorice bisericeşti din ţară, mănăstiri, schituri sau bisericile de mir ctitorite de domni români, de mari boieri, dar şi ctitoriile unor credincioşi ţărani, cum ar fi ctitoriile cnejilor din judeţul Hunedoara, ctitoriile ţăranilor care au ridicat biserici de lemn din diverse părţi ale Transilvaniei, şi nu numai, şi o serie de biserici reprezentative din secolul al XX-lea şi chiar începutul secolului nostru, care sunt în curs de zidire. O altă temă priveşte şi diaspora românească, încât am trecut ierarhii care au păstorit pe credincioşii din afara hotarelor ţării. Am trecut toate eparhiile ţării, cele din trecut şi cele de astăzi, din ţară şi de peste hotare. Am inclus în Enciclopedie în acelaşi timp şi foarte multe aşezăminte bisericeşti ale altor popoare ortodoxe dar care au fost ajutate de Biserica românească, de domnii români, de ierarhii români şi de oameni de bine din ţara noastră (Muntele Athos, mănăstirile de la Meteora, din Sinai, din Balcani etc). Am vrut să scot în evidenţă contribuţia românească la susţinerea acestor popoare şi aşezăminte ortodoxe sub dominaţie otomană. De asemenea, am inclus şi unele instituţii bisericeşti de peste hotare care au avut legături în decursul veacurilor cu Ţările Române: Patriarhia Moscovei, Patriarhia Sârbă, Mitropolia de Karlovitz, Biserica Bulgară şi multe alte instituţii. Am urmărit să fie o Encilopedie cât mai cuprinzătoare din care să rezulte implicarea Bisericii noastre şi în promovarea culturii, a spiritualităţii româneşti, dar şi în sprijinirea altor popoare în lupta lor pentru salvarea Ortodoxiei şi pentru independenţa lor naţională.

„Această Enciclopedie reflectă sufletul românului ortodox”

Vă rugăm să evidenţiaţi necesitatea de ordin pastoral, misionar şi mediatic a acestei vaste lucrări.

Această lucrare era absolut necesară pentru că alte Biserici au asemenea enciclopedii şi era firesc ca Biserica Ortodoxă Română, cu rolul ei bine definit în toată istoria Sud-Estului European, să aibă o asemenea lucrare, pentru ca să punem la dispoziţia preoţilor un instrument de lucru, în care să găsească nume de mari ierarhi, de mari profesori de teologie. Sunt convins că toată această lucrare îi va stimula şi în activitatea lor pastoral-misionară viitoare. De asemenea, slujitorii presei se vor putea folosi de ea pentru că în paginile ziarelor noastre se evidenţiază anumite aniversări sau comemorări, şi în această Enciclopedie există materialul necesar pentru aflarea activităţii unui ierarh, profesor sau mare duhovnic. Această carte este scrisă într-un stil sobru, îngrijit, accesibil şi pentru membri ai Academiei Române, dar şi pentru simpli credincioşi.

Este această Enciclopedie o lucrare de referinţă, o definire a identităţii teologiei româneşti?

Această Enciclopedie reflectă sufletul românului ortodox, reflectă cultura românească ortodoxă, reflectă toate aspiraţiile spre mai bine ale Bisericii Ortodoxe Române. Cred că, după Sfânta Scriptură şi după Scrierile Sfinţilor Părinţi, orice bun fiu al Bisericii noastre - un preot român, un credincios român - are nevoie de o asemenea lucrare. Din câte ştiu, proiectul va continua cu traducerea Enciclopediei în limba engleză pentru a fi cunoscută şi în cercurile teologice de peste hotare.

▲ „Repere spirituale, pentru a păstra identitatea proprie”

Cuvântul-înainte al acestei vaste lucrări poartă semnătura Întâistătătorului Bisericii noastre, care subliniază în deschiderea Enciclopediei că elaborarea şi publicarea unei Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti, menită să cuprindă datele fundamentale ale istoriei şi vieţii Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă o necesitate de ordin pastoral, misionar şi mediatic, având o veche justificare în zona instrumentelor de studiu istoric-teologic, cultural-educaţional şi jurnalistic.

„În contextul epocii prezente, a cărei abundenţă informaţională atinge adesea excesul şi induce uneori confuzia, necesitatea unei definiri a identităţii, nu doar personale, ci şi comunitare, a devenit evidentă. În acest sens, se impunea, pe lângă o prezentare diacronică a Ortodoxiei româneşti, şi una tematică selectivă. Păstrând şi cultivând virtuţile originii sale apostolice, asimilând şi în acelaşi timp influenţând specificul etnic, Ortodoxia românească s-a manifestat concret în plan istoric, păstrând totodată comuniunea de credinţă, cult şi organizare cu Ortodoxia universală”, mărturiseşte PF Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat în cuvântul-înainte că „multe dintre paginile Enciclopediei Ortodoxiei Româneşti sunt consacrate unor personalităţi emblematice ale culturii române inspirate din luminile Ortodoxiei, în spiritul căreia au creat şi au îmbogăţit patrimoniul nostru spiritual şi cultural. Astfel, cititorul poate găsi aici nume reprezentative pentru anumite categorii spirituale: martiri şi mărturisitori ai credinţei creştine, ierarhi cărturari, duhovnici înţelepţi, poeţi şi scriitori talentaţi de inspiraţie creştin-ortodoxă sau renumiţi artişti plastici, creatori de artă bisericească. Toţi aceşti slujitori ai Adevărului de credinţă au contribuit la consolidarea şi transmiterea reperelor fundamentale ale Ortodoxiei româneşti prin care ea a marcat profund istoria poporului român. Înţelegerea corectă şi nuanţată a istoriei şi spiritualităţii româneşti nu se poate realiza făcând abstracţie de contribuţia Bisericii. Vechea cultură românească s-a născut în pridvorul bisericii, întrucât la români cultul era candela culturii: poezia, plastica, muzica şi filosofia populară fiind inspirate şi impregnate de experienţa religioasă creştin-ortodoxă. Azi, în contextul unei secularizări rapide şi al unei mari diaspore româneşti, ca număr de persoane şi ca extindere geografică, este nevoie acută de repere spirituale pentru a păstra identitatea proprie şi a dialoga fără complexe cu alţii, oriunde ne-am afla, ca români credincioşi”.

▲ Enciclopedia a fost lansată în cadrul Adunării Naţionale Bisericeşti

Lansarea Enciclopediei Ortodoxiei Româneşti, tipărită în condiţii grafice de excepţie la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune, fiind o premieră pentru Biserica Ortodoxă Română, a avut loc în cadrul şedinţei anuale de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti, desfăşurate sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, marţi 9 februarie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei.

Cu acest prilej, Părintele Patriarh Daniel a precizat: „Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti poate constitui un instrument de lucru pentru Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, dar şi pentru jurnaliştii din alte eparhii, deoarece conţine date precise, concentrate şi expuse sistematic despre ceea ce este esenţial cu privire la o personalitate, un monument istoric, dar şi despre unele aspecte specifice Ortodoxiei româneşti. Felicităm întreaga echipă şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate şi bucurie”. PF Părinte Daniel a anunţat atunci că spre sfârşitul anului va apărea, sub aceeaşi coordonare a pr. prof. Mircea Păcurariu, un nou volum, intitulat „Istoria monahismului românesc”, care va fi o lucrare comună a Patriarhiei Române şi a Academiei Române.