„Este dureros pentru copiii noştri, care încep şcoala, că nu se mai face sport“

▲ Multipla campioană mondială şi olimpică, Elisabeta Lipă, originară din comuna Cândeşti, judeţul Botoşani, participantă la 6 olimpiade, câştigătoare a şase medalii olimpice, declarată, în anul 2000, cea mai bună canotoare a lumii, a fost prezentă recent la Botoşani, în cadrul campaniei derulate de Agenţia Naţională Antidoping ▲ Cu acest prilej, fosta campioană le-a spus elevilor de la Liceul Sportiv Botoşani cât de important este să obţină performanţe fără a recurge la substanţe dopante, care au efecte secundare asupra organismului ▲ Elisabeta Lipă este unul dintre cei 11 mari campioni mondiali şi olimpici retraşi din activitatea sportivă şi antrenaţi în campania antidoping ▲

Doamnă Elisabeta Lipă, după doi ani, de când aţi fost învestită cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani, reveniţi pe meleagurile natale? Care este prilejul?

Revin la Botoşani cu prilejul unei campanii a Agenţiei Naţionale Antidoping „Sport curat!”. O campanie în care stăm de vorbă cu tinerii pentru că unii dintre ei care vor să facă sport de performanţă au tendinţa să creadă că folosind nişte metode neortodoxe reuşesc să atingă mai repede marea performanţă, ceea ce este total greşit. Toate aceste acţiuni ale agenţiei vor să demonstreze că substanţele dopante nu sunt bune, nu sunt adevărate şi că folosindu-le nu reuşeşti să atingi marea performanţă, doar, ştiu eu, o dată, să zici că eşti norocos, că a doua oară nu mai reuşeşti.

Are repercusiuni asupra unui sportiv faptul că foloseşte substanţe dopante în activitatea sa?

Poate pe moment îţi fac bine, dar luând în cantitate mare sau pe o perioadă mai îndelungată şi mai mult, nu. Acum, eu nu le-am folosit niciodată şi nu pot preciza cum este când le iei sau cum este când nu le iei. Dar din ce am citit şi am văzut, nu e bine. Vedem la televizor mari campioni care se bucură de medalie şi după o lună auzi că au ieşit pozitiv la test.

Cred că durere mai mare nu există decât să ai medalia la gât, să auzi imnul cântându-se şi după o perioadă să n-o mai ai. Nu ştiu, nu cunosc sentimentul acesta şi nici nu mi l-am dorit. De aceea mă bucur şi sunt mândră că am reuşit să fac 24 de ani de sport, cu mici pauze, fără să folosesc, nici măcar o singură dată, de curiozitate, o substanţă dopantă.

Am reuşit pe propria mea piele, numai prin muncă cinstită. Nu mai spun că folosirea substanţelor dopante are efecte negative şi asupra sănătăţii. Ajungi la o vârstă când nu te mai poţi bucura de medalii fiindcă nu ai sănătate. Sincer vă spun, m-am cutremurat când am aflat cât de nocive sunt aceste substanţe asupra organismului. Practic, folosindu-le, nu mai eşti om toată viaţa. Şi, să mă ierte Dumnezeu, facem sport, dar trebuie să ne mai bucurăm şi de viaţă. Eu ultimul titlu de campioană olimpică l-am câştigat la 40 de ani, la o probă de foarte mare rezistenţă. Mă simt şi acum foarte sănătoasă. Sunt un unicat în istoria canotajului, ceea ce doresc şi altora.

Este o vârstă anume pentru a te dedica în totalitate sportului?

Cred că nu există o vârstă anume să te apuci de sport. Este bine să faci de mic, să faci înot, mişcare în general. Fiindcă nu toţi ajung să facă performanţă, dar în primul rând trebuie să înţelegem că fără mişcare nu putem să nu ne plângem de dureri de picioare, genunchi, de spate. Asta este, am ajuns să fim sedentari. Ceea ce este mai dureros, pentru copiii noştri care încep şcoala, e că nu se mai face sport. Nu mai vorbesc de performanţă, sport pentru mişcare. Ne confruntăm nu numai cu lipsa de educaţie fizică în şcoli, ci şi cu problema părinţilor care nu-şi lasă copiii să facă sport de performanţă. Au impresia că sportul nu ştiu ce le face. Nu realizează că propriul copil dacă nu face şi sport nu are unde să-şi consume energia şi nu poate să dea randament la şcoală. Sunt nişte lucruri care se leagă. Noi trebuie să-i facem prima dată pe părinţi să înţeleagă că trebuie să-şi dea copilul să facă sport.

Copilul dumneavoastră are înclinaţii spre sport?

Pe copilul meu, la nici trei ani, l-am pus pe schiuri şi schiază foarte bine. L-am dat la înot, a făcut şi fotbal, fiindcă toţi copiii vor să facă fotbal. Acum a descoperit karate şi îi place foarte mult. Sunt convinsă că ceva, ceva se va alege. Este prea mic, are doar 10 ani, ca să spun că are înclinaţii către vreun sport. Eu îmi doresc ca el să ajungă să facă performanţă, de aceea îi ofer posibilitatea de a alege. Unde se va opri va fi doar opţiunea lui.

Face ca mama…

Bineînţeles. Încearcă mai multe şi undeva se va opri, când va ajunge la maturitate.

Nu vă interesează o carieră didactică, o şcoală de formare a noilor canotori?

Îmi este greu să mă pronunţ, fiindcă după terminarea jocurilor olimpice de la Atena am devenit general chestor în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, director general adjunct la Direcţia Informare şi Relaţii Publice. Îmi place ceea ce fac. Unul din motivele pentru care am revenit pentru jocurile olimpice de la Atena a fost şi motivul acesta, de a obţine funcţia de chestor. Mi-am dorit să fiu general în Ministerul de Interne. Ştiam că este foarte greu, bariera se oprea la gradul de colonel, comisar şef actual. Ştiam că nu este imposibil, dar îmi va fi foarte greu. Mi-am spus că doar dacă reuşesc să ies campioană olimpică probabil voi sensibiliza pe cei care sunt în măsură să acorde acest grad. Şi aşa a fost. Cu ajutorul preşedintelui de la vremea respectivă, Ion Iliescu, şi a fostului premier, Adrian Năstase, am reuşit să obţin acest grad. Decât să fiu antrenoare, eu cred că mai degrabă mi-aş pune mintea şi ambiţia să mă duc din nou ca sportivă. Pentru că, să fii antrenor de canotaj înseamnă să fii plecat de acasă. Stând în cantonament, nu plecat de acasă cu mintea. Nu aş da cariera de sportivă pe cea de antrenor. Apoi, copilul meu acum a crescut mare şi o doreşte pe mama lui doar pentru el.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Botoşaniul?

Pentru mine înseamnă acasă. Este din ce în ce mai frumos. Îmi place că se construieşte, că se renovează, că este multă verdeaţă, faţă de Bucureşti unde este o mare lipsă. Îmi place că poţi să te plimbi pe jos, să faci mişcare într-un aer curat.

▲ Elisabeta Lipă s-a născut în 1964. Este absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică, Universitatea Ecologică, a început să practice canotajul în anul 1980.

Legitimată la Olimpia, apoi la Dinamo Bucureşti, a fost de 25 ori campioană a României. În cei peste 20 de ani dedicaţi canotajului de înaltă performanţă a participat la 13 Campionate Mondiale şi la 6 ediţii ale Jocurilor Olimpice, egalând astfel recordul de participări al Liei Manoliu. A debutat la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, California. De 5 ori campioană olimpică, la Los Angeles 1984, Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000 şi Atena 2004. Maestră emerită a sportului.

În anul 2000, a fost declarată cea mai bună canotoare din lume de către Federaţia Internaţională de Canotaj. Tot în anul 2000, s-a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de comandor.

Cu ocazia aniversării împlinirii vârstei de 42 de ani, fosta campioană nu a exclus posibilitatea revenirii pentru a concura la Beijing 2008.