Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu Familia românească, între provocări și referendum

Familia românească, între provocări și referendum

Galerie foto (4) Interviu
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 02 Oct, 2018

Este vital să cunoaștem profunzimea tainei căsătoriei și fundamentele sacre ale unei familii, valorile ultime care au stat la baza Europei timp de milenii. S-a scris și s-a vorbit mult despre referen­dum. „Pentru mine, dezba-­ terile radio și cele televizate îmi confirmă o supoziție mai veche: mulți dintre noi trebuie să cunoaș­tem mai mult despre creștinism, spiritualitate şi valori. Suntem încă frecventați de ideile marxiste și de fantasmele unui secula­rism steril, idei ce s-au sedi­mentat în mintea unora pe fondul unei ignoranțe culturale mereu reîmprospă­tată”, afirmă prof. Nicu Gavriluţă. În opinia sa, soluția este şi va fi temeinica educa­ție religioasă, în familie și în școală.

În ultima vreme, societatea românească cunoaşte o schim­bare continuă și rapidă, reflectată şi asupra familiei. Care sunt provocările lumii moderne pentru familia de astăzi?

Familia contemporană este într-o continuă schimbare. To­tuși, familia clasică, întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, rămâne familia de referință. Provocările aduse familiei, în general, sunt diverse, unele chiar surprinzătoare pentru mulți dintre noi. Un exemplu recent din această categorie este cel al „transgenderilor” din Carolina de Nord. În virtutea noului drept al autodefinirii și reconfigurării genului, un bărbat deghizat în haine femeiești poate frecventa nestingherit toaletele publice ale fetelor. Corectitudinea politică americană ne impune să nu-l traumatizăm pe transgender și să-l tratăm ca pe oricare om obiș­nuit. Acest caz este sugestiv pentru că, în timp, transgenderismul poate reconfigura profund structura familiei clasice, bazată pe existența soțului, a soției și a copiilor naturali. Transsexualii și partizanii neomarxiști ai corectitudinii politice reduc genul, precum și familia la un simplu construct social. Redenumirea părin­ților ca măsură a nediscriminării grupurilor sexuale minoritare este o altă provocare. Astfel, în Ontario, Canada, parlamentul local a promulgat o lege prin care termenii de „mamă” și „tată” au fost înlocuiți cu cel de „părinte”. În Franța anului 2017, Primăria din Paris a decis înlocuirea termenilor clasici de „mamă” și „tată” cu „părinte 1” și „părinte 2”. Modificarea este una de natură juridică și apare în documentele oficiale. Nu a contat faptul că, în ianuarie 2013, au ieșit în stradă peste un milion de parizieni, protestând împotriva schimbării. Până la urmă au fost cuantificați părinții clasici, mama și tata, prin numerele 1 și 2. O altă provocare la adresa familiei contemporane are în atenție posibilitatea clonării umane. Dacă clonarea umană se va realiza vreodată, atunci se va pune în discuție problema statutului social și juridic al copiilor creați artificial, prin tehnica clonării.

Care sunt factorii care asigură stabilitatea şi armonia familiei?

Sunt mulți factori: culturali, economici, financiari, sociali etc. Înainte de toate, eu aș pune cre­dința în Dumnezeu. Dacă soții și copiii sunt credincioși și harnici, atunci familia este stabilă și armonioasă. Credința este o condiție necesară, dar nu suficientă. Trebuie să fie însoțită de multă muncă și de un exemplar spirit de sacrificiu. Știu oameni săraci care au pornit la drum, întemeind o familie, de la „lingură și cuțit”, cum spune românul. Au muncit enorm, au pus ban lângă ban, iar apoi și-au cumpărat o casă. Tot timpul au crezut că Dumnezeu este prezent în viața lor în chip tainic și nevăzut, dar foarte eficient.

Ce contribuie cel mai mult la viitorul unui popor, sănătatea morală, stabilitatea familiei sau economia puternică?

Toate au importanța lor. Trebuie să fim realiști și lucizi și să dăm economicului și financiarului importanța cuvenită. Totuși, eu cred că explicația ultimă a crizei economice, sociale și politice din Europa actuală trimite la criza spirituală. Mulți dintre noi suntem obosiți, resemnați și ispitiţi de un pustiu al sufletului și al minții. Liderii politici europeni nu sunt spirite elevate și cu viziune. Evident că nu generalizez. Însă cu cât îmbătrânesc, pricep mai bine că absența „focului sacru” din sufletul nostru și înlocuirea lui Dumnezeu cu fetișuri ne poate ucide. În concluzie, viitorul unui popor depinde în primul rând de sănătatea lui morală.

Ca părinte, ce recomandaţi copilului dumneavoastră în privinţa întemeierii unei familii?

Să urmeze exemplul nostru. Am plecat de la zero. Ne-am căsătorit și am trăit ani de zile într-o modestă cameră de cămin studen­țesc. Apoi, timp de șapte ani, am viețuit într-o garsonieră mică, dar a noastră. Cu timpul ne-am cumpărat o casă de care suntem foarte mulțumiți. Evident, copilul nostru are un alt start în viață și alte deschideri. Cu toate acestea, valorile trebuie să rămână un aspect sacru în viața lui: credința în Dumnezeu, iubirea, munca, spiritul de sacrificiu, deschiderea către alteritate și generozitatea creș­tină. Împreună cu soţia mea îi urăm fiicei noastre să aibă, în primul rând, sănătate, credință în Dumnezeu și norocul cel bun în viață! Pentru a-și întemeia o familie, esențial este să aibă alături de ea un om cu „frică de Dumnezeu” și care să o iubească cu adevărat! Cu credință și iubire vor reuși să facă multe în viață.

Cum discernem în mod corect informaţiile în privinţa referendumului pen­tru definirea căsătoriei, din zilele de 6-7 octombrie 2018?

Pentru a discerne corect in­for­ma­țiile despre referendum și definirea căsătoriei trebuie, mai întâi, să avem bună-cre­dință și să ne informăm corect. Este vital să cunoaștem profunzimea tainei căsătoriei și fundamentele sacre ale unei familii, valorile ultime care au stat la baza Europei timp de milenii. Pe acestea este normal să și le asume orice om: credinciosul, practicantul religios „prin dele­gație”, necredinciosul sau indiferentul religios. Fiecare om trebuie să aibă ceva sfânt în viața lui, cel puțin valorile și prin­cipiile în care crede, dar și propria lui familie. Pentru această familie este invitat să voteze.

Poți fi modern și credincios în același timp?

S-a scris și s-a vorbit mult de­spre referendum. Pentru mine, dezbaterile radio și cele televizate îmi confirmă o supoziție mai veche: mulți dintre noi trebuie să cunoaștem mai mult despre creș­tinism, spiritualitate, valori. Suntem încă frecventați de ideile marxiste și de fantasmele unui secularism steril. Ele s-au sedimentat în mintea unora pe fondul unei ignoranțe culturale mereu reîmprospătată. Neomarxismul devine, tainic și eficient, o „forma mentis”. În timp, soluția este şi va fi profesionista și temeinica educație religioasă practicată în familie și în școală. Este vitală lectura textelor sacre ale umani­tății și, în primul rând, a celor creștine. Sunt multe de spus aici.

Un aspect esențial al dezbaterilor despre referendum, frecvent invocat, a fost cel al așa-zisei „ratări a europenismului” de către români prin menționarea în Cons­tituție a căsătoriei ca „uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Teza neomarxistă prezentă implicit aici este aceea că „a fi european și om modern presupune, automat, a fi un spirit secular, anticlerical și liber cugetător”. Nimic mai fals. De la Peter Berger, Grace Davie, Effie Fokas, Jose Casanova și alți sociologi non­marxiști ai religiilor știm că există în lumea de azi mai multe tipuri de mo­dernități.

Unele sunt compatibile cu religiile lumii, altele nu. Europa Centrală și de Nord, puternic secularizată, confirmă mai curând teza marxistă modernitate egal secularizare. Statele Unite și Europa de Est demon­strează, în continuare, că poți fi modern și credincios în același timp.