Măsurile cu care sunt apreciate în societatea în care trăim bogăţia şi sărăcia sunt diferite, promovându-se cu timpul o mai accentuată pauperizare a celor săraci şi o mai accelerată acumulare a bogăţiei de către cei bogaţi. Poate tocmai pentru această degradare a nivelului spiritual al societăţii s-a ajuns la criza economică ce chinuie şi domină societatea noastră de ceva vreme, iar predicţiile specialiştilor nu sunt tocmai favorabile nici pentru timpul ce urmează. Despre unele probleme socio-economice care au determinat această situaţie şi despre nevoia unei reorientări a ştiinţei în general, ne vorbeşte în interviul ce urmează profesorul Florin Munteanu.
Ca preşedinte şi fondator al Centrului pentru Studii Complexe şi colaborator în mai multe programe de cercetare în cadrul Institutului de Geodinamică al Academiei Române, vă rugăm să faceţi o miniradiografie a crizei socio-economice actuale şi a implicaţiilor acesteia pentru viaţa oamenilor în general.
De această criză economică ce ne chinuie de ceva vreme s-a ştiut. În foarte multe părţi ale lumii şi chiar în ţara noastră au fost campanii care au semnalat că va urma o criză. Era previzibil că acest stil de viaţă bazat pe consum nu poate fi universal şi cu rezultate bune la infinit. Iar pentru mine, ca om de ştiinţă, vă pot spune că au fost foarte importante discuţiile cu unii părinţi şi mari teologi. Din aceste dialoguri am înţeles că acum suntem obligaţi la o reorientare, că trebuie să ne resfinţim viaţa şi să trăim mai curat, mai adevărat, raportându-ne la cauza existenţei noastre, care este Dumnezeu. Prima soluţie a acestor vremuri pentru rezolvarea găsirii locurilor de muncă pentru mulţi dintre oameni ar fi o redefinire a meseriilor, dar mai ales o schimbare majoră a dimensiunii umane. Pentru mine este clar că am ajuns la acest moment de criză din cauza erorilor economice, dar şi din cauza lipsei de înduhovnicire a lumii. Raza de păsare a omului e prea mică. Ne interesează doar viaţa noastră şi de multe ori ne gândim foarte puţin la ceilalţi, parcă ar fi inexistenţi. Nu mai înţelegem rostul comuniunii, al comunităţii. Este o criză ce se manifestă simultan pe multe paliere: tehnic, economic, financiar, ecologic, cultural, fapt ce pare să "forjeze" o nouă entitate umană. Altfel spus, putem vorbi despre o criză a întregii existenţe umane, a omului însuşi.
Credeţi că suntem chemaţi la o raportare mai cuviincioasă faţă de creaţie, în noul context socio-politic?
Să ştiţi că în noul context socio-politic, dacă nu ne smerim, dacă nu înţelegem mai mult dimensiunea spirituală a acestei creaţii, viitorul omenirii este compromis, fiind intoxicat cu propriile deşeuri. Până acum s-a mers foarte mult pe axa competiţiei, iar competiţia scoate la iveală de cele mai multe ori un singur învingător şi de nenumărate ori foarte mulţi învinşi sau chiar foarte mulţi frustraţi.
S-a dovedit şi ştiinţific că acei care s-au apropiat de Dumnezeu au reuşit asta prin intensă trăire interioară, nu prin cuvinte. S-a dovedit de exemplu prin radiografii şi alte tehnici că emisfera dreaptă a creierului, care este intuitivă, ilogică, poetică, platonică, imaginativă, romantică, mitică şi mai ales religioasă, la sfinţi este mult mai dezvoltată.
O structură organizaţională din lumea aceasta se naşte, îşi aduce contribuţia, şi vedem în această perioadă că vine şi vremea când oricât de puternic ar fi orice sistem omenesc se ofileşte, cedează şi de aceea cred că această perioadă este şi o perioadă de smerire a oamenilor de ştiinţă, a economiştilor, a cercetătorilor etc.
Mecanismul economiei de piaţă generează favorizarea celui care lucrează algoritmic şi astfel oamenii nu mai caută să-şi împlinească fiecare rostul lor. De aceea, această structură omenească îşi împlineşte prost menirea, se dezechilibrează şi ajunge la dezagregare. Cred că trebuie ca toţi, oameni simpli, oameni de ştiinţă şi chiar clerici, să ne lăsăm mai mult în voia lui Dumnezeu, să ne deschidem mintea şi sufletul într-un mod lucrător către Dumnezeu. Trebuie ca toţi specialiştii să înţeleagă că ceea ce avem, ceea ce am primit în lumea aceasta este darul lui Dumnezeu, iar noi nu avem voie să batjocorim într-un fel sau altul darul venit de la Creator. Cel mai frumos ar fi să trezim conştiinţele oamenilor pentru a înţelege că harul lui Dumnezeu străluceşte. Oamenii ar trebui să ajungă la această bucurie, dar fără îndoctrinare.
Ce soluţii avem?
Am înţeles şi cred cu tărie că ne putem folosi şi de ştiinţă şi putem mai ales să primim şi harul lui Dumnezeu pentru ieşirea din orice greutate a timpului acestuia.
Fiecare generaţie are o lecţie de învăţat la nivel uman, la nivel existenţial, lecţia noastră este lecţia discernământului pentru că într-o diversitate extraordinară suntem chemaţi la o asumare liberă a faptei noastre şi a consecinţei acesteia. În acest context, se arată încă o dată că singurul mod de răsturnare, de schimbare a situaţiilor este schimbarea raportării persoanei umane la Natură şi la tot ceea ce înseamnă darurile de Sus.
Pentru că lucraţi foarte mult pentru formarea tinerei generaţii vă rugăm să prezentaţi pe scurt activitatea Centrului pentru Studii Complexe.
Înfiinţat în 1996, Centrul pentru Studii Complexe - centru UNESCO (www.complexity.ro) şi-a asumat misiunea de a difuza în mediul social noua paradigmă a complexităţii. Specialiştii noştri formează un nucleu de interfaţă, un nucleu ce urmăreşte să genereze legătura între dimensiunea academică a cercetării şi aplicaţia pragmatică, utilă, bazată pe principii noi, pe care puţină lume le cunoaşte. Modul de lucru este extrem de divers, de la cercetare fundamentală la conferinţe, mese rotunde, şcoli de sâmbătă şi duminică, şcoli de vară etc. În toate aceste activităţi asigurăm servicii de cazare, masă, întâlniri interculturale. În plus, dorim să structurăm programe de motivare a celor mai buni elevi şi studenţi prin organizarea de expediţii în zone de unicitate ale globului (zone vulcanice, zone carstice de excepţie, zone unde se află aparatură unică precum supertelescoape, acceleratoare de particule etc.). Dorim să îi scoatem pe tineri din lumea virtuală a internetului şi a televiziunii şi să îi "scufundăm" în realitate, pentru a putea înţelege cu adevărat problematica cu care se vor confrunta ca viitori specialişti.
