Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
Femeile creștine de azi și modelul mironosițelor
Duminica Mironosițelor ne pune înaintea ochilor minții chipul femeii care Îi urmează lui Hristos. Cum se percep astăzi femeile creștine, care au ca model femeile purtătoare de mir din vremea Mântuitorului? Au răspuns la această întrebare o scriitoare, o profesoară, o actriță și o femeie doctor în biologie.
Ioana Revnic, scriitoare și profesoară la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”, evocă metaforele care le descriu pe mironosițe în imnul acatist dedicat lor: Trâmbițe ale Învierii Domnului, Întărirea celor ce se clatină în nădejdea Învierii, Scântei ale vestirii Adevărului, Oaze de întărire în credință, Propovăduitoare neînfricate ale Învierii lui Hristos, Oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui Dreptății. Ea evidențiază statutul pe care l-au dobândit mironosițele, care au avut privilegiul de a afla primele vestea Învierii, ca să le‑o spună și altora, ceea ce semnifică o restaurare a demnității femeii.
În opinia lect. univ. dr. Oana Moșoiu, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, Duminica Mironosițelor este cheia adevăratei emancipări a femeii: „Cuvântul lui Hristos a fost eliberator, a repus femeia în niște drepturi despre care noi vorbim azi ca despre o cucerire modernă”. Femeile (ca și bărbații, de altfel) au descoperit în Mântuitorul o nouă dimensiune a bărbăției, cea a duhului, a virtuții.
Veronica Grădinariu, doctor în biologie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, crede că „loialitatea, iubirea față de Mântuitorul pe care mironosițele au arătat‑o, este un dar pe care Dumnezeu l‑a pus în inima oricărei femei”.
Scriitoare și ilustratoare de cărți pentru copii, Veronica Iani vede curajul mironosițelor ca pe cea mai profundă autenticitate: „Îl cunoscuseră cu inima. Iisus se născuse deja în inima lor, era inima lor. Poți să îți părăsești inima?”
Noile „mironosițe”, cele din prezent, dau dovadă de același curaj iubitor și jertfelnic ca și cele din vremea Mântuitorului, doar că în alt context, este de părere Oana Moșoiu. În tumultul actual, a‑ți păstra discreția, smerenia, credința și a merge în răspăr cu discursul public dominant este tot un act de mare curaj, susține Oana. Potrivit ei, mironosițele zilelor noastre sunt mamele care au curajul de a naște mulți copii, mamele cu multe identități și roluri sociale, pe care le împlinesc cu succes. Femeii i s‑au adăugat azi mai multe roluri (profesionale, sociale), pe lângă cele tradiționale, de soție și mamă, continuă Oana, mamă a patru copii. „De aceea, femeia‑mironosiță din ziua de azi este, cu ajutorul lui Dumnezeu, o femeie poate mai puternică decât mironosițele de pe vremuri”.
Provocarea de a fi „doar” femeie
Ana Calciu crede că rolul esențial al femeilor creștine de azi rămâne cel de mamă. Ele nasc și cresc „oamenii de nădejde ai zilei de mâine” și sunt „prin viața lor mărturisitoare ale Cuvântului lui Dumnezeu”. Uneori, însă, societatea secularizată, care nu mai privește maternitatea ca pe o virtute, tinde să favorizeze rolurile profesionale și sociale ale femeii. „Se dezbate intens la ora actuală ce este femeia, astfel că ajungem să punem în balanță anumite roluri și să hotărâm ce anume ne definește ca femei în ziua de astăzi. „Cred că astăzi provocarea mai mare pentru noi, ca femei creștine, este că uneori ne este greu să fim pur și simplu femei, reasumând rolurile de mamă și soție, care astăzi ne sunt adesea prezentate ca inferioare”, spune Oana Moșoiu. Părerea ei este că „modelul Maicii Domnului și învățătura Mântuitorului ne furnizează resursele pentru ca noi să ne putem asculta în liniște vocea interioară, care ne spune ce misiune socială ne împlinește cel mai mult; și ca noi să nu ne temem să ne asumăm decizia care vine din această voce interioară autentică”. Oana este convinsă că această voce le spune întotdeauna femeilor că feminitatea lor este cel mai intim legată de rolurile de soție și mamă, pe care ar fi bine să nu și le refuze și să și le asume curajos la vreme potrivită. Iar viața și darul lui Dumnezeu vor demonstra că ele pot apoi împlini și alte roluri, de tip profesional, sau de implicare socială, care le bucură și le împlinesc.