Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
Gheorghe Nichita: „Lupt pentru proiectele mele, în ciuda tuturor criticilor care mi se aduc“
▲ În interviul acordat cotidianului „Lumina“, primarul Iaşului, Gheorghe Nichita, vorbeşte despre ce înseamnă să fii edilul şef al unui oraş cu multe frustrări şi orgolii, care pune multă presiune pe cei care îi conduc destinele ▲ „Sunt momente în care, în orice direcţie ai vrea să mergi, eşti prins la mijloc. Pe de o parte mi se reproşa faptul că investiţiile întârzie, dar, în momentul în care le demaram, eram acuzat că le facem din banii Primăriei, în loc să aşteptăm fondurile structurale“ ▲ „Un primar poate fi atacat din toate unghiurile posibile şi această presiune este, până la un anumit punct, normală. Dincolo, însă, de orgoliile sau nemulţumirile diferitelor grupuri, cel mai important judecător al tău rămâne cetăţeanul. Şi ieşeanul nu te judecă pentru cât de frumos vorbeşti la televizor, ci analizează ce ai făcut pentru ca el să trăiască într-un oraş mai bun“ ▲
Sloganul campaniei dumneavoastră electorale din 2004 a fost „Un oraş mare, un primar puternic“. Cât de puternic mai este primarul Nichita după aceşti peste trei ani de mandat? Când m-am gândit la acest slogan, am plecat de la faptul că Iaşul este un oraş mare, un oraş cu foarte multe probleme, care are nevoie de o persoană puternică în funcţia de primar. Nu a sunat a laudă de sine, ci a fermitate în a rezolva problemele cu care se confruntă Iaşul. Din punctul meu de vedere, a fi un primar puternic înseamnă a conştientiza nevoile oraşului tău, obstacolele cu care te poţi întâlni, faptul că vei fi, de multe ori, criticat, dar să accepţi toate aceste lucruri. Cel mai bun exemplu îl reprezintă proiectele mari pe care încercăm să le derulăm. Unii spun „avem nevoie de aceste proiecte şi este foarte bine că le faceţi“, alţii strigă că „nu sunt bune, nu sunt oportune“. Sunt multe momente în care, în orice direcţie ai vrea să mergi, eşti prins la mijloc. Pe de o parte mi se reproşa faptul că investiţiile întârzie, dar, în momentul în care le demaram, eram acuzat că le facem din banii Primăriei, în loc să aşteptăm fondurile structurale. Uitaţi-vă că ajung acuşi la final de mandat şi fondurile structurale nu mai apar. În astfel de momente, nu trebuie să te descurajezi, ci să crezi în ceea ce vrei să faci şi în ceea ce aşteaptă oamenii de la tine. Şi dincolo de toate aceste complicaţii, cel mai important rămâne faptul că am reuşit să iniţiez o serie de proiecte necesare acestui oraş, pornind de la problemele semnalate de cetăţeni. În clipa de faţă, pot să spun că mă simt mai puternic decât atunci când am preluat responsabilitatea de a fi primar al Iaşului. Ce diferenţă este între actualul primar şi fostul director al RAJAC? Funcţia de primar nu m-a schimbat. Nu am devenit nici populist, nici arogant. La primul meu mandat, am reuşit să devin una dintre vocile importante ale Asociaţiei Municipiilor din România, în condiţiile în care sunt primari cu state vechi de plată, care au 3-4 mandate în fruntea unor oraşe importante ca Timişoara, Constanţa sau Sibiu. Activitatea mea trebuie judecată şi din acest punct de vedere. Împreună cu ceilalţi colegi din alte oraşe, am reuşit să modificăm legi şi să-i convingem pe guvernanţi de importanţa schimbării anumitor lucruri, pentru ca administraţia locală să funcţioneze mai bine. De asemenea, am reuşit să demarăm la Iaşi proiecte pilot în această ţară, cum ar fi Poliţia Comunitară, structură a cărei activitate a crescut simţitor gradul de siguranţă al cetăţenilor. În momentul în care aţi devenit primarul Iaşului, v-aţi asumat responsabilitatea gestionării problemelor unui oraş care pune multă presiune pe edilii săi. Care este lucrul care vă presează cel mai mult în momentul de faţă? Faptul că timpul meu este consumat, tocat de foarte multe ori, de reclamagii de profesie. Aceşti oameni nu fac decât să aducă un minus imaginii oraşului şi să întârzie proiecte foarte importante pentru Iaşi. Timpul acesta pierdut cu explicaţii şi răspunsuri la contestaţii, pentru ca, în final, lucrurile să-şi urmeze calea normală, nu mai poate fi recuperat. Şi mai gândiţi-vă la un aspect. Aş putea să spun oamenilor că vreau să fac un anumit lucru bun pentru oraş, dar nu primesc bani, deoarece partidul pe care îl reprezint (PSD - n.r.) nu este la guvernare. Ar fi o modalitate de a pasa responsabilitatea pe umerii altcuiva şi de a câştiga voturi. Dar prefer să lupt pentru proiectele mele, în ciuda tuturor criticilor care mi se aduc. Sunt proiecte care, pentru a le putea duce la bun sfârşit, necesită un consum de timp, de nervi şi de pricepere foarte mare. Şi în loc să mă pot concentra pe aceste lucruri importante pentru oraş, trebuie să răspund la fel de fel de contestaţii şi reclamaţii. „Dumnezeu mi-a dat o calitate imensă, aceea de a nu fi invidios.“ În mod oarecum paradoxal, Iaşul pare să fie apreciat mai mult de oamenii din afara sa decât de propriii locuitori. Faptul că eu reuşesc să duc la bun sfârşit un proiect folositor ieşenilor nu este un subiect important pentru presă. Nu este considerat un eveniment pentru că, în fond, aceasta este datoria primarului. Dar nu mă deranjează acest aspect, ci faptul că unele publicaţii sunt preocupate să lovească în mod constant în lucrurile bune pe care le facem, pentru a avea audienţă. Cred că nu este o poziţie corectă vis-a-vis de Iaşi, în primul rând, nu de primar. Eu nu mă plâng, dar consider că nu avem voie să ne jucăm cu imaginea Iaşului, prezentându-l într-un mod total nefavorabil, când foarte mulţi din cei care vin în acest oraş - oameni de afaceri străini sau oficialităţi - spun că lucrurile s-au schimbat mult în bine. Şi disputa politică, foarte normală de altfel, a ajuns într-o zonă periculoasă, pentru că nu se mai duce pe bază de argumente, ci doar pe lovituri sub centură. Dumnezeu mi-a dat, însă, o calitate imensă, aceea de a nu fi invidios. Niciodată nu am încercat să blochez un proiect bun pentru oraş şi i-am sprijinit pe cei care l-au iniţiat, indiferent de culoarea sau de preferinţele lor politice. Unul dintre lucrurile care vi s-au reproşat îl reprezintă o aşa-numită „simpatie“ pentru o parte a mediului de afaceri local. Nu ai cum să separi administraţia locală de mediul de afaceri. Sunt foarte multe lucrări cu valoare mare, pe care nu avem voie să le efectuăm în regie proprie. Suntem obligaţi să organizăm licitaţii, câştigate în final de firma care vine cu cea mai bună ofertă. Important este ca aceste lucruri să se facă transparent. Dar, până ce instituţiile statului nu se vor aşeza mai bine şi cadrul legal nu va fi îmbunătăţit, vom avea parte numai de contestaţii la astfel de licitaţii. Întotdeauna cineva va fi nemulţumit de faptul că nu a câştigat el lucrarea. Şi ce mă deranjează cel mai mult în legătură cu acest aspect este faptul că firme ieşene, care au utilajele şi angajaţii aici şi care cunosc foarte bine proiectul pentru care noi organizăm licitaţia, pretind, de multe ori, mai mulţi bani decât cer firmele din alte judeţe sau chiar cele din afara ţării. Asta înseamnă ori că nu eşti un bun manager, ori că vrei să dai un tun pe bani publici. De asemenea, implementarea proiectelor europene va fi mult îngreunată de faptul că actualul cadru legal permite tergiversarea licitaţiei de execuţie a unui proiect până la doi ani. Toţi primarii din ţară, preşedinţii consiliilor judeţene şi chiar miniştri reclamă acelaşi lucru. Aşa că ai banii necesari pentru derularea proiectului, dar nu poţi să-i cheltuieşti până ce nu sunt parcurse toate etapele acestui proces excesiv de birocratic. Şi dincolo de nervii noştri şi de timpul consumat, cel care pierde, în final, este tot cetăţeanul. „Campania mea electorală a început a doua zi după ce am fost ales în această funcţie“ Vi s-a mai reproşat faptul că cele mai vizibile investiţii în infrastructura oraşului le-aţi direcţionat spre finalul mandatului, în apropierea campaniei electorale. Campania mea electorală a început a doua zi după ce am fost ales în această funcţie. Unii definesc acest lucru drept îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de cetăţeni, alţii o numesc campanie electorală. Pe mine mă interesează însă mai puţin acest aspect. Oricum ar fi considerate acţiunile tale, important este ca cetăţeanul să fie mulţumit de ceea ce faci. Faptul că adversarul meu politic reclamă acest lucru, nu mă deranjează, deoarece el va face tot ce-i stă în putinţă pentru a-mi lua locul. Dar se uită totuşi un aspect. Până să poţi demara o campanie de asfaltare, spre exemplu, e nevoie să cauţi finanţare, să faci proiecte, să organizezi licitaţii, să ai avizul Consiliului Local pentru fiecare etapă. Toate aceste lucruri mănâncă foarte mult timp. De asemenea, proiectul modernizării iluminatului public l-am demarat la începutul mandatului şi se va finaliza abia anul viitor, iar proiectul privitor la reabilitarea termică se va întinde probabil până în 2012. Aceste proiecte mari nu pot fi terminate întotdeauna într-un singur mandat. Aţi declarat că veţi candida pentru un al doilea mandat de primar al Iaşului. De ce vă doriţi un nou mandat? Pentru că sunt multe lucruri pe care vreau să le duc la bun sfârşit. Un primar poate fi atacat din toate unghiurile posibile şi această presiune este, până la un anumit punct, normală. Dincolo, însă, de calculele, orgoliile sau nemulţumirile diferitor grupuri, cel mai important judecător al tău rămâne cetăţeanul. Şi ieşeanul nu te judecă pentru cât de frumos vorbeşti la televizor, ci analizează ce ai făcut pentru ca el să trăiască într-un oraş mai bun.