Au trecut aproape 30 de ani de când granițele României s-au deschis și de atunci oricine dorește să plece în străinătate să muncească sau chiar să se stabilească acolo o poate face fără probleme. Odată cu liberalizarea condițiilor de circulație a persoanelor în Uniunea Europeană a avut loc un exod mai ales pe segmentul populației tinere, apte de muncă, așa-numita forță de muncă activă, afirmă academicianul Lucian-Liviu Albu, directorul Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române, într-un interviu. Duminica trecută a fost dedicată de Patriarhia Română migranților, fiind un bun prilej de a reflecta asupra fenomenului imigrației românești.
Domnule academician, suntem țara cu cea mai mare creștere economică din Europa, dar în același timp cu cel mai mare exod imigraționist de pe bătrânul continent, cum comentați acest paradox?
România în ultimii ani a înregistrat un ritm al creșterii Produsului Intern Brut (PIB) dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. În același timp nu trebuie să uităm că România a pornit de la nivelul cel mai scăzut al creșterii economice ca stat comparabil cu celelalte țări europene. PIB indică nivelul de dezvoltare al unei țări. În anul 2000, ca să vă dau un exemplu, eram sub nivelul Bulgariei, codașa Europei, economic vorbind. Ulterior am depășit această țară, iar conform ultimelor date statistice publicate pentru anul 2017, am întrecut Croația ca PIB. Cu toate acestea, exodul populației continuă. România a avut cel mai mare număr de locuitori în anul 1990, când a atins 23 de milioane. De atunci mergem constant în scădere. Prognozele ne arată că, în anul 2050, în țara noastră vor mai trăi 15-16 milioane de români.
Ce îi determină pe români să-și părăsească părinții, copiii și să aleagă drumul străinătății?
Imigrația românească, mai ales primul val al acesteia petrecut după 1990, a fost de natură familială mai mult. Apoi, odată cu liberalizarea condițiilor de circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, exodul a privit mai ales segmentul populației tinere, apte de muncă, așa-numita forță de muncă activă. După anul 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, peste 3,4 milioane de români au emigrat. Dramatic este faptul că această cifră ne plasează ca exod al populației autohtone pe locul doi în lume, după Siria. În Siria, exodul a fost provocat de războiul care se derulează acolo de câțiva ani. România nu a avut parte de așa ceva și cu toate acestea imigrația este foarte mare.
Imigrația românilor în Occident a bulversat structural România, și așa în declin din cauza sporului negativ al populației. Cifra de 3,4 milioane de locuitori reprezintă 17% din totalul populației României, iar dacă este s-o raportăm la populația aptă de muncă existentă la acea vreme în țara noastră, procentul este mult mai mare. Un alt aspect îngrijorător îl reprezintă faptul că segmentul de populație cuprinsă între 15 şi 29 de ani a scăzut cu 28% după 2007. Acest procent reprezintă numeric 5 milioane de locuitori.
Dacă privim comparativ la celelalte țări din zonă, descreșterile de populație din Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria au fost mai mici. În Polonia, plecarea tinerilor s-a ridicat la 21%, în Cehia, la 19%, iar în Ungaria, la 14%.
Plecarea tinerilor care reprezintă forța de muncă activă din România are un impact deosebit de negativ, odată asupra structurii, asupra piramidei pe vârste a populației, care s-a deteriorat, coroborat cu fenomenul îmbunătățirii și creșterii venitului pe cap de locuitor, care a dus la creșterea ponderii populației în vârstă la totalul locuitorilor țării noastre. Probleme deosebite din punct de vedere economic vor apărea în curând. Guvernele care vor veni se vor confrunta cu ele și vor trebui să găsească soluții. După cum știm, forța de muncă activă este cea care alimentează fondurile sociale, fondurile de pensii, bugetul țării. Deja s-a ajuns la o situație în care contribuțiile plătite de persoanele aflate în câmpul muncii acoperă din ce în ce mai greu cuantumul pensiilor, al asigurărilor sociale și celelalte cheltuieli care se fac de la buget.
Care ar fi procentul de populație românească dornică să muncească în Occident?
Din sondajele pe care le fac instituțiile specializate putem trage o concluzie alarmantă: 50% din populația tânără a României are deja planificat să emigreze în Occident. Principala cauză a acestui fenomen o constituie posibilitatea de a avea venituri mai mari în țările de destinație și condiții de viață mai bune. La început, fluxurile migratorii din România s-au îndreptat în principal spre Italia și Spania. Conform datelor oficiale, aici lucrează 2 milioane de români, dar destinații atrăgătoare sunt și alte țări: Germania, Franța, Anglia. Spre aceste țări se orientează în primul rând persoanele calificate.
România nu are la ora actuală o politică clară de evaluare a necesarului forței de muncă pe ramuri și pe profesii. Dimensiunea imigrației străine, care ar trebui să compenseze, la fel cum se întâmplă în țările vestice, lipsa populației active, în România depășește cu puțin 100.000 de oameni, care lucrează astăzi în țara noastră. Comparați această cifră cu 3,4 milioane și observați discrepanța care reflectă criza pe piața forței de muncă de la noi. Această criză se va acutiza. Și deteriorarea structurii populației se va accelera.
Credeți că la ora actuală românii pleacă din țară doar pentru a câștiga bani mai mulți?
Nu doar pentru bani fac asta. E vorba de alte condiții de viață și de viitorul familiilor lor. Primul val de imigranți români a plecat pentru a munci necalificat în Europa. E cunoscut exodul căpșunarilor plecați în Spania care nu-și luau familiile cu ei pentru că reveneau în țară regulat. Acum însă problema întoarcerii acasă nu se mai pune. Persoanele înalt calificate, atunci când pleacă, își iau familia, copiii și muncesc pentru a se stabili pe o perioadă foarte lungă, dacă nu definitiv în țara de adopție.
Ce ar trebui să facă decidenții politici pentru a diminua efectele negative ale imigrației?
Să fim bine înțeleși. A stopa imigrația este acum imposibil pentru că există o lege naturală care funcționează indiferent de voința noastră. Ea spune că întotdeauna forța de muncă și capitalul se mută acolo unde eficiența economică este cea mai mare, unde productivitatea e superioară altor zone încă nedezvoltate. Statul român ar trebui să aibă o strategie de stimulare a activității economice, să elaboreze o serie de măsuri care să le permită celor din diasporă deschiderea unor afaceri în România. De asemenea, creșterea salariilor în sistemul bugetar e o măsură care reduce imigrația. Exemplul medicilor care nu mai doresc atât de mult să plece în străinătate e concludent. Mai sunt câteva domenii, cercetarea științifică și IT-ul, care au un program de lucru flexibil (oricum, în Occident există astăzi tendința de a se trece pe lucrul acasă, prezența fizică la birou nemaifiind obligatorie), iar cei care muncesc în această branșă, angajați de companii străine, rămân totuși în țară.
Avantajele de care se bucură cei plecați la muncă în Occident sunt multe, există însă și inconveniente? Care ar fi acestea?
Plecarea din țară a tinerilor, părăsirea părinților sau a copiilor reprezintă, orice am spune, o traumă, o ruptură care aduce suferință. De multe ori, atunci când unul dintre soți pleacă în străinătate lăsând copilul și consoarta acasă, s-au produs multe tragedii, familii destrămate, copii lăsați în grija bunicilor. De aceea statul trebuie să fie atent și, prin măsurile de îmbunătățire a condițiilor de trai în țară, să încerce atragerea populației înapoi în România.
Ce împiedică funcționarea normală a unei țări, economic vorbind?
Sunt multe lucruri care trebuie îndreptate în România. Dar să începem cu ceva de necesitate maximă: infrastructura rutieră. E lucrul care lasă cel mai mult de dorit în România. Lipsa acestei infrastructuri afectează, în primul rând, investițiile străine în țara noastră. Revenind la imigranți, vreau să spun că aceștia trimit în țară anual între 3 și 5 miliarde de euro. Suma cea mai mare a fost înregistrată în anii 2007-2008. Ea s-a ridicat la 8 miliarde de euro, adică mai mult decât au trimis imigranții polonezi, cehi și unguri la un loc în acea vreme. A constituit un lucru spectaculos atunci. Muncitorii români, prin sumele trimise în țară, devin primii și cei mai importanți investitori din România. Nici o altă țară străină, din Occident sau din altă parte, nu se poate lăuda că ar fi cel mai mare investitor în România. Banii românilor care muncesc în afară și pe care îi trimit în țară sunt importanți în balanța de plăți a României, în echilibrarea contului curent, au impact pe variabilele macroeconomice, pe dinamica lor.
