În Biserică descoperim adevăratul sens al existenţei noastre

Sunteţi cântăreaţă de muzică populară, artist cu ani buni de experienţă, dar şi un profesor despre care elevii au o părere foarte bună. De câţi ani cântaţi? Cum aţi descoperit că aveţi acest dar?

 

Cânt de când eram mică, mai exact m-am încris la Clubul Elevilor din Târgu-Jiu, la Secţia de canto-popular. Acest har cu care m-a înzestrat Dumnezeu mi l-a descoperit mai întâi mama mea, care a fost şi ea interpretă a cântecului popular şi angajată a ansamblului profesionist ,,Doina Gorjului“. Tot mama mea a fost cea care s-a ocupat de iniţierea mea în cântul popular. Mi-a plăcut tare mult să cânt de mică, drept care am ales să-mi clădesc o carieră din cântec, şi nu a fost deloc uşor, fiindcă este un drum destul de lung şi nu de puţine ori spinos. 

În ceea ce priveşte experienţa ca artist, ce momente cruciale vă amintiţi? Au fost momente în care v-ar fi plăcut să fiţi născută în altă ţară? Ce simţiţi pentru Gorj?

 

Au fost mai multe momente cruciale, dar îmi amintesc foarte clar cea de a IX-a ediţie a Festivalului Naţional „Maria Lătăreţu“, unde am luat trofeul. A fost una dintre cele mai emoţionante zile din viaţa mea, mai ales că acel festival a fost rampa mea de lansare. Sunt mulţumită de tot ce mi-a dat Dumnezeu, nu aş fi vrut să mă fi născut în altă ţară. Mi-am petrecut o bună parte a copilăriei şi vieţii mele la ţară, în comuna Turburea din judeţul Gorj. Acolo am învăţat să iubesc tot ce mă înconjoară, animalele, păsările, râul Gilort, unde mă scăldam cu drag. Mi-amintesc cu-atâta bucurie de anii copilăriei! Îmi aduc şi acum aminte cum, alături de cei doi fraţi ai mei, mergeam să paştem căpriţele pe dealurile satului, ştiu că îmi luam cu mine lucrul de mână şi coseam. Mă învăţase mama! Tot în anii copilăriei am învăţat pentru prima dată ce înseamnă să munceşti câmpul. Chiar şi acum, ori de câte ori pot, merg la Turburea să îmi ajut părinţii la muncile câmpului. Cu alte cuvinte, ştiu ce înseamnă traiul la ţară, îmi place să mă bucur de întreaga natură, de cântecul păsărelelor, de susurul izvorului, de tot ce mă înconjoară. La ţară găseşti izvorul nesecat al cântecului popular şi de acolo am toată sursa de inspiraţie când îmi creez cântecele sau când le culeg. Am învăţat că lucrurile simple, mărunte sunt cele care mă fac cea mai fericită: să pot merge la ţară, la părinţii mei şi să mă duc în pădure, să mă plimb pe câmp, să culeg flori. Tot ceea ce ne înconjoară este creaţia lui Dumnezeu şi mă face atât de fericită! Ca să vă răspund la întrebarea ce înseamnă pentru mine judeţul Gorj, trebuie să vă îndrum să ascultaţi cântecul „Îmi cânt Gorjul meu iubit“, vă veţi da seama ce înseamnă acest judeţ pentru mine. Îmi iubesc plaiurile pe care am crescut, tot judeţul, sunt norocoasă că m-am născut în Gorj. 

 

Vă compuneţi singură cântecele? Despre ce sunt ele? 

 

Îmi compun şi singură cântecele, dar mă mai ajută şi tatăl meu, care are peste 300 de astfel de creaţii. Din mai toate cântecele mele reiese faptul că îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice şi că mă străduiesc să schimb lumea, să o fac mai bună, să îi fac pe semenii mei să înţeleagă că adevăratele valori ale vieţii nu sunt banii şi distracţia. În zilele noastre, parcă lumea este într-o permanentă goană după bani, parcă diavolul răcneşte ca un leu în cuşcă şi aleargă să acapareze cât mai multe suflete. Tot el îi face pe unii oameni să renunţe la Dumnezeu. 

Ştiu că sunteţi un artist aparte. Pe lângă muzica populară, preferaţi cântările bisericeşti. Aţi imprimat chiar şi un CD. Ce conţine acel disc? 

 

Iubesc muzica populară şi în acelaşi timp la fel de aproape de suflet sau chiar mai aproape am cântările bisericeşti, muzica religioasă. Îl simt aproape pe Dumnezeu mai presus de orice şi atât timp cât îl am mereu cu mine, simt că niciodată nu-mi lipseşte nimic şi că El e hrana mea trupească şi sufletească, singurul meu prieten adevărat. Într-adevăr, am imprimat un CD cu colinde, dar şi cu pricesne culese din biserici sau mănăstiri, considerând astfel că îi aduc slavă lui Dumnezeu prin cântec, prin harul, prin talentul cu care m-a înzestrat. Acesta a fost scopul meu când am imprimat acest album şi cu siguranţă vor mai apărea şi altele.

Vă iubiţi meseria de profesor. De câţi ani o practicaţi şi cum a început totul? Sunteţi şi diriginte. Cum este această experienţă?

 

Îmi iubesc profesia de dăscăl şi o practic cu multă plăcere de aproape 10 ani. În primii ani de şcoală am predat la  Rovinari, iar apoi m-am mutat la Târgu-Jiu. Acum predau la Liceul Teologic „Sfântul Nicodim“ din Târgu-Jiu. Sunt şi diriginte la o clasă de a X-a şi ţin să vă spun că este o experienţă foarte plăcută, dar şi o responsabilitate imensă, purtând pe umeri nişte sarcini foarte mari. Ţin foarte mult la elevii mei şi este reciproc sentimentul. Am încercat să le fiu prietenă, mamă protectoare. Le dau mereu sfaturi utile, încerc să îi îndrum spre credinţă, le explic cât de important este Dumnezeu în viaţa noastră. Despre Dumnezeu le spun că el trebuie să fie totul pentru noi şi că trebuie să-l iubim pe el mai presus de orice. Am încercat să le spun cât de importantă este Spovedania. Încerc să-i îndrum mereu către Biserică. 

Sunteţi cadru didactic într-un liceu cu profil teologic. Cum împletiţi sfaturile şi activitatea muzicală cu învăţăturile şi practica religioasă?

 

Întotdeauna mi-am învăţat elevii să iubească predania Bisericii, pentru că ea este dătătoare de viaţă. Numai în Biserică descoperim adevăratul sens al existenţei noastre, toate celelalte sunt aleatorii şi de prisos fără temelia unei credinţe puternice în Dumnezeu. Dacă Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit pentru păcatele noastre ale tuturor, El fiind fără de păcat, datoria noastră este de a ne răstigni patimile prin post şi rugăciune. Dumnezeu are nevoie să vadă întoarcerea noastră, să vadă că îl iubim mai presus de orice. Lumina sfântă a Învierii înseamnă întâlnirea şi comuniunea iubirii dintre Dumnezeu şi om, înseamnă împlinirea sufletească de care te bucuri atunci când ai scăpat de păcat şi te-ai reîntâlnit cu Hristos, simţi pace şi lumină în suflet, o bucurie imensă! Acestea sunt sfaturile pe care, în limita pregătirii mele, le pun în sufletele ucenicilor mei, rugându-mă totodată pentru luminarea minţii şi pentru mântuirea lor.