Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
„În ochii unui om citeşti viaţa lui“
Se spune că sufletul unui om se oglindeşte pe chipul acestuia. Privirea unei persoane trădează deseori interiorul ei. Este de ajuns să privim în ochii unui copil, pentru a avea o imagine a purităţii, sau în ochii unui criminal, pentru a vedea o mostră a licăririi demonice. Când Iisus Hristos S-a schimbat la faţă pe Muntele Taborului, a arătat ceva din Fiinţa Sa... Nu cumva Iisus şi-a schimbat faţa în lumină şi pentru a ne oferi un model? Noi toţi am putea să ne schimbăm în lumină. La fel de important ar fi efortul nostru de a exterioriza ceea ce avem mai bun şi de a topi ceea ce avem rău. Dacă oamenii se pot „schimba la faţă“, dacă oamenii pot transfigura ceva în spiritul lor, care să determine o înnoire a fiinţei lor, am aflat de la trecători.
Costache Iordăcheanu, 70 de ani, fost funcţionar public: Iubesc Biserica şi credinţa ortodoxă în care m-am născut. Am fost educat în spirit creştin şi, evident, am luat contact cu învăţăturile creştinismului. Ştiu că la un moment dat, Iisus a mers pe un munte cu câţiva dintre ucenici şi a făcut acolo o minune: şi-a schimbat înfăţişarea. Nu sunt un teoretician şi nici nu-mi place să filosofez. De aceea nu ştiu ce semnificaţii are această minune a lui Iisus. Cred că, prin expresia „schimbare la faţă“, Biblia vrea să ne spună că în acel moment Iisus a arătat că este o persoană deosebită de noi toţi. În general toate persoanele deosebite de restul lumii, fie în bine sau în rău, au şi o înfăţişare deosebită. Să ne gândim la faţa unui criminal sau la faţa unui călugăr. Amândoi au avut o schimbare în viaţa lor care le-a determinat şi aspectul exterior. „Învăţătura preoţilor ar putea schimba lumea“ Constantin Tudorăscu, 63 de ani, pensioner: Schimbarea la faţă este o sărbătoare foarte mare, pentru că acum ne aducem aminte de una din cele mai mari minuni ale lui Iisus. Ştiu că s-a suit atunci cu trei dintre cei mai înţelepţi ucenici pe Muntele Tabor şi acolo şi-a arătat dumnezeirea Sa. Şi-a schimbat chipul omenesc şi ucenicii nu au văzut decât o lumină puternică. Apoi s-au arătat Moise şi Ilie, care vorbeau cu el. Din câte ştiu, cei doi au fost mari prooroci şi de aceea ei s-au arătat acum, ca să arate Iisus că El este Mesia, Cel aşteptat de evrei. Apoi un glas din Cer a confirmat acest lucru. Trebuie să fi fost o mare minune, o mare descoperire. Noi nu ne dăm seama de ce s-a petrecut acolo. Cred că dacă am medita puţin ne-am da seama că şi noi avem în noi ceva sfânt care ar trebui scos la suprafaţă. Oricum, în viaţă ne schimbăm în bine sau în rău. Iar dacă acum s-ar putea schimba lumea, numai printr-o mare minune s-ar putea face. Dar o minune la fel de mare ca aceasta de pe munte. Şi cred că doar preoţii mai pot face acest lucru. Ei trebuie să înveţe poporul. Şi dacă poporul îi ascultă, se schimbă faţa lumii. Dar cum mulţi dintre preoţi nu învaţă lumea destul, şi se limitează doar la slujbe, oamenii zac în această neştiinţă. De aici ar pleca schimbarea, de la învăţătura dată de preoţi. Har au toţi preoţii, numai că nu toţi ştiu să educe lumea. Mihaela, 27 de ani, programator: Ştiu că de Schimbarea la Faţă nu trebuie să te uiţi în oglindă. Probabil că această concepţie populară are un suport real. Poate că oamenilor le este frică să se uite prea mult în oglindă. Le este frică de ceea ce descoperă. Sau poate că cele două oglinzi, cea a sufletului şi cea materială, nu se pot suporta. Oricum, ideea este că nu trebuie să ne uităm la faţa noastră în oglindă. Probabil că ar trebuie să ne sondăm interiorul şi să ne analizăm critic. Atunci vom vedea ce ar trebui să schimbăm. Dacă Iisus s-a schimbat la faţă în această zi, este tocmai pentru că a scos în exterior tot ce avea mai bun, mai sfânt, mai divin. Asta cred că este semnificaţia sărbătorii. Iar noi, la fel, ar trebui să scoatem la suprafaţă tot ce avem mai bun în noi. „Numai credinţa îi schimbă pe oameni“ Monica, 57 de ani, fostă muncitoare: Pe Muntele Taborului, Iisus S-a transfigurat, a căzut în extaz şi S-a rugat Tatălui din Cer. Rugăciunea Sa L-a schimbat. Nu vedeţi că oamenii se schimbă când se roagă? Asta de la Iisus vine. El atunci S-a schimbat pentru că s-a rugat mult. Rugăciunea te schimbă, chiar şi la faţă. Dacă eşti un tâlhar, faţa te dă de gol. Dacă te rogi mult, faţa ta se luminează. Aşa eşti în suflet, de fapt, cum eşti la faţă. Am văzut mulţi oameni care s-au schimbat de-a lungul vieţii. Dar numai prin credinţă. Altfel nu văd cum s-ar schimba oamenii în bine. Dacă nu se roagă, nu se schimbă. Există uneori o falsă schimbare, ori de faţa lumii, ori pentru că li se pare acelora că au descoperit ceva miraculos. Dar să ştiţi că doar Dumnezeu te schimbă. Aşa cum L-a schimbat pe Iisus. Şi numai prin rugăciune. Sandu, 51 de ani, sudor: Nu înţeleg prea mult din Schimbarea la Faţă a lui Iisus. Am auzit de sărbătoarea aceasta, o ţin ca toate celelalte sărbători, dar nu ştiu să vă explic ce s-a întâmplat atunci. Ar putea fi vorba despre un moment deosebit din viaţa Lui. Este o schimbare în bine, cred. Poate că atunci a fost momentul decisiv din viaţa lui Iisus. Cred că de acum înainte, altfel a fost viaţa Lui. Şi dacă s-a schimbat deodată, înseamnă că s-a întâmplat ceva. Eu mă schimb la faţă când se întâmplă ceva bun sau ceva rău, când viaţa mea ia o nouă direcţie din cauza unei întâmplări. În rest nu ştiu ce să vă spun. Florin Chiţcu, 57 de ani, operator dezinfecţie: Faţa cuiva este oglinda sufletului. În ea citeşti sufletul omului. Dacă acesta este curat, atunci şi faţa lui este plăcută. Dacă sufletul omului este mizerabil, atunci faţa lui trădează acest lucru. Cred că Hristos, când S-a schimbat la faţă, asta a vrut să ne spună. Ne-a demonstrat că lucrurile interioare ies la suprafaţă. Nimic nu rămâne ascuns. Pentru noi oamenii este mai greu să ne schimbăm sufleteşte. De aceea, faţa noastră nu se prea schimbă. Şi mă refer aici la faţă , nu neapărat fizic, pentru că oricum îmbătrânim toţi, ci mă refer la privire, la ochii omului, care arată gândurile sale. În ochii unui om citeşti viaţa lui. Când aceştia se schimbă în vreun fel, înseamnă că acel om s-a schimbat şi în minte şi în suflet. Şi vă mai spun un lucru. Uitaţi-vă la un copil care primeşte o jucărie în dar. Vedeţi cum i se schimbă privirea. Cred că despre asta este vorba. Despre ceva care îţi schimbă privirea şi obligatoriu figura. Şi cred că la biserică îţi poţi schimba privirea, faţa. De fiecare dată când mergi. Şi asta pentru că este acolo ceva ce nu-ţi poţi explica, ceva care te uimeşte, te năuceşte, dar te schimbă, aşa ca pe Iisus. În rest, e cam greu să te schimbe ceva în bine. „Nu ne putem schimba decât prin atitudine“ Elena Gavrilaş, 20 de ani, studentă la Medicină Veterinară: Cred că sărbătoarea aceasta a fost pusă în calendar pentru a ne îndemna pe toţi să ne schimbăm în bine. Şi nu ne putem schimba decât prin atitudine. Nu putem să ne schimbăm caracterul, spre exemplu. Este foarte greu să schimbi felul de a fi al cuiva. Dar poţi să-l determini să-şi schimbe atitudinea. O atitudine corectă, onestă te face să ai şi o prezenţă plăcută şi evident şi o faţă care să arate ceea ce eşti. Iisus ne-a arătat ceea ce era, adică Fiul lui Dumnezeu. Noi ar trebui prin atitudinea noastră să arătăm ceea ce suntem, adică oameni creaţi de Dumnezeu să ne transformăm, să ne spiritualizăm. Lăcrămioara, 35 ani, confecţioneră: Este una din sărbătorile cu un mesaj către toţi oamenii. Acum ne dăm seama că trebuie să ne schimbăm. Nu ştiu cum am putea noi să ne schimbă acum, pentru că serviciul, viaţa de familie şi restul activităţilor zilnice ne ocupă majoritatea timpului. Nu prea avem noi timp să stăm să ne analizăm, să ne rugăm şi să încercăm să ne schimbăm viaţa. Cu toate acestea, cred că asta vrea să ne arate această sărbătoare. În fiecare an trebuie să devenim mai buni, mai îngăduitori. Trebuie să ne iubim mai mult, să ne ajutăm mai mult. Şi să ştiţi că eu am văzut oameni care reuşesc să facă acest lucru. Şi s-au schimbat la faţă. Chiar dacă au îmbătrânit, au rămas tot tineri. Nu ştiu eu cât reuşesc, dar încerc. „Totul se schimbă“ Ciprian Cioruţa, 28 de ani, agent procesare: Nu prea ştiu despre Schimbarea la Faţă a lui Iisus. Dar dacă este vorba despre schimbare, înseamnă că Biserica vrea să ne arate cum trebuie să fim, ce ar trebui să schimbăm în viaţa noastră. Este greu de înţeles expresia „schimbare la faţă“. Cred că este ceva filosofic aici. Nu ştiu cum am putea să ne schimbăm noi la faţă. Dar cred că este vorba despre schimbare, în general. Foarte multe lucruri se schimbă. Se schimbă oamenii, natura, conducerea ţării. Noi oamenii suntem în schimbare. Chiar şi bolnavii psihic ori puşcăriaşii se schimbă. În mai rău sau în mai bine. Totul se schimbă. Alin, 25 de ani, student: Mântuitorul Şi-a arătat a doua fire, cea dumnezeiască. A arătat că este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru a mântui pe oameni. Nu ştiu cum am putea să ne schimbăm noi la faţă. Hristos a avut ce să arate. Nu ştiu ce am putea arăta noi. Dar cred că un om când devine mai bun, când se schimbă în interior, are o înfăţişare mai plăcută. Un om care este smerit, care are o relaţie stabilă cu Dumnezeu cred că are o înfăţişare plăcută. Şi un om care s-a transformat în ceva rău, se schimbă la faţă puţin. Se vede pe faţa lui viaţa lui păcătoasă. Cred că asta vrea să ne arate sărbătoarea aceasta, că ne putem schimba, adică putem deveni ca Hristos. Cristina, 23 ani, studentă: Deşi toţi ne schimbăm, toţi trecem prin momente care ne determină să fim altfel, să ne purtăm altfel, nu cred că putem să ne schimbăm aşa cum s-a schimbat Iisus. El a fost altfel decât noi, dar ne-a arătat că putem fi şi noi altfel, că putem să ne schimbăm aşa cum El s-a schimbat. Desigur, El s-a schimbat într-un mod miraculos. Nu se poate compara o schimbare a unui om, la vreun necaz, la vreo cumpănă în viaţă, cu schimbarea lui Hristos. Dacă noi ne schimbăm numai datorită unui lucru care ne impresionează, El s-a schimbat pentru că a vrut să arate că este şi Dumnezeu. Nu a fost determinat de nimic. Nu s-a schimbat ca oamenii, adică să devină mai bun. Pur şi simplu a arătat ceea ce este cu adevărat.