Interes asiatic pentru religia creştină

Creştinismul a început să fie mai bine cunoscut în ultimul timp şi în părţi ale lumii dominate de alte credinţe. În Hong Kong, de aproape 20 de ani există un Institut de Studii Sino-Creştine, neafiliat vreunei Biserici, dar care promovează în mediul academic chinez studierea literaturii creştine în limba autohtonă, de aici şi termenul de „sino-creştin“. Am discutat despre activităţile acestei instituţii şi despre creştinismul din China cu profesorul Daniel Young, fondatorul şi directorul Institutului de Studii Sino-Creştine din Hong Kong, prezent la Sibiu la încheierea unui protocol cu Facultatea de Teologie Ortodoxă de aici.

Domnule director, conduceţi un prestigios institut de studii creştine din China. Care este rolul acestei instituţii în mediul academic din ţara dumneavoastră?

Institutul nostru are o misiune foarte specială. Ne place să spunem despre institutul nostru că este promotorul studiilor sino-creştine în China, pentru că obiectivul acestui institut este de a promova studiile creştine în mediul academic. Colaborăm cu profesori, cercetători şi oameni de ştiinţă din China, majoritatea fiind necreştini şi fără nici o apartenenţă la vreo Biserică. Sunt profesori de filosofie, de istorie sau de literatură şi sunt foarte interesaţi de ceea ce noi numim resursele intelectuale occidentale. Există destul de puţini cercetători chinezi interesaţi de creştinism, iar cei care studiază această religie o fac din pur interes intelectual, fără vreo urmă de trăire spirituală.

Cum aţi început activitatea?

Am fondat acest institut în 1995, chiar dacă am început să avem proiecte de cercetare în mediul academic încă din 1993. Am colaborat cu diferiţi cercetători în proiecte de cercetare şi le-am facilitat accesul la literatura creştină clasică pentru studiul personal şi am înlesnit legăturile cu profesori din străinătate. Aşa s-a născut acest institut. Scopul nostru este să promovăm studiile creştine şi să pregătim mai bine societatea chineză pentru modernismul provenit din Occident. Credem că aceste elemente de cultură şi credinţă occidentală pot să întărească cultura chineză.

Ce tipuri de activităţi academice desfăşuraţi?

Pentru a promova literatura creştină avem mai multe programe. Unul dintre acestea este traducerea de cărţi. Trebuie să le oferim oamenilor surse, de la Sfinţii Părinţi până la scriitorii zilelor noastre, din diferite limbi. Programul de traducere se numeşte „Biblioteca Academică Chineză a Gândirii Creştine“, şi până acum am reuşit să traducem mai mult de 1.400 de titluri, din diferite limbi în chineză, devenind o puternică resursă de literatură creştină. Avem propria revistă academică, fiind cea mai de prestigiu publicaţie teologică din China, indexată la cel mai înalt nivel în Asia. Un alt program mare este cel de scriere teologică, pentru că nu este de ajuns doar să traducem, ci trebui şi să scriem despre literatura studiată. Un alt program mare al institutului nostru este cel de burse. Când traducem atât de mult, trebuie să avem generaţia nouă alături de noi în această mişcare academică. Cooperăm în acest sens cu peste 20 de universităţi din China. Avem contracte cu aceste universităţi şi le permitem gratuit accesul la sursele noastre, pentru a-i ajuta să aibă o bibliotecă cu literatură creştină. Apoi, trimitem profesorii noştri invitaţi pentru a ţine cursuri în aceste universităţi şi pentru a selecta cei mai buni studenţi. Aceştia vor primi burse şi vor locui în campusul nostru pentru un semestru. Aici ei iau parte la cursuri despre creştinism. Un alt program este cel de studiu şi de cercetare. Apoi, în fiecare an invităm cercetători din întreaga lume pentru a veni în campusul nostru şi pentru a face aici cercetare. Îi ajutăm să ţină cursuri în cele nouă universităţi din Hong Kong, unde sunt peste 20 de programe de studii creştine. Am avut de la început şi până acum aproximativ 150 de cercetători invitaţi în programele noastre. Aşadar, cei care doresc să vină în China şi să predea creştinismul trebuie să ne contacteze pe noi pentru a le facilita accesul în universităţi. Avem seminarii şi conferinţe, dar trebuie menţionat că nu suntem o universitate. Avem însă legături puternice cu universităţile din lume. Facem parte din reţelele de universităţi din Germania, Anglia, Ţările Nordice şi din Statele Unite ale Americii. Acestea ne ajută să facilităm şi legăturile cu universităţile din China. Am avut până acum profesori invitaţi precum K.G. Hammar, de la Universitatea Lund din Suedia, Knud Jorgensen, de la Universitatea MF din Norvegia, Leo Perdue, de la Brite Divinity School din SUA, şi mulţi alţii.

China se află la un moment de cotitură şi de aceea avem şi studii despre teologia politică. Mulţi dintre cercetători se întreabă ce model de conducere politică trebuie să avem: american, englez, scandinav? Noi credem că trebuie să avem un model propriu. Avem, de asemenea, preocupări de etici sociale, de bioetică sau de ecologie. Un alt subiect amplu de studiu în institutul nostru este iconologia şi spiritualitatea ortodoxă, ceea ce este nou pentru mediul nostru academic. Din păcate, nu se ştiu foarte multe despre literatura teologică din România, ci mai mult despre cea rusă.

Literatură ortodoxă în limba chineză

Cât de preocupaţi sunt intelectualii chinezi de studierea Ortodoxiei?

Pentru că studiile sino-creştine nu sunt promovate de vreo anumită Biserică, universităţile înscrise în proiectele noastre au diferite subiecte religioase. Spre exemplu, Universitatea din Sun Dong este preocupată în mod deosebit de studiul iudaismului, iar alte universităţi de catolicism sau de ortodoxie. Există o preocupare deosebită faţă de creştinismul ortodox datorită influenţelor pe care le-a avut Uniunea Sovietică în China. Pornind de la influenţele în economie şi până la cele de nivel academic, s-a stabilit o legătură puternică cu Rusia. Mulţi dintre cercetătorii chinezi cunosc limba rusă, literatura şi gândirea poporului rus. Nu cunosc foarte bine însă teologia ortodoxă. Atunci când am început să traducem la institutul nostru şi să le oferim literatură ortodoxă, mulţi dintre intelectualii chinezi au fost impresionaţi, pentru că au înţeles mai bine mentalitatea rusă, influenţată de Ortodoxie. În prezent suntem preocupaţi să traducem foarte multă filosofie ortodoxă din secolul al XIX-lea. Dar am observat în ultima vreme că intelectualii chinezi nu sunt mulţumiţi doar cu literatura ortodoxă rusă, ci vor să cunoască mai multe şi despre grecii, românii, sârbii ortodocşi. Avem relaţii foarte bune cu Patriarhia Ecumenică, cu Patriarhia Moscovei, cu Biserica Ortodoxă a Ucrainei.

Aţi asistat la convertiri în toţi aceşti ani?

Targetul nostru nu sunt oamenii obişnuiţi, ci elita intelectuală, profesorii, studenţii. Nu mergem în rândul oamenilor, şi de aceea ne permitem să traducem Grigorie Palama sau alţi Părinţi, pentru că oamenii de rând nu citesc asemenea cărţi. Când citesc literatura creştină, oamenii sunt ghidaţi de propria formare, iar noi nu facem evanghelizare. Prezentăm o imagine a tuturor tradiţiilor creştine şi îi lăsăm pe ei înşişi să studieze, să perceapă ideile. Când citesc aceste surse, unii devin catolici, alţii ortodocşi. Dar nu este treaba noastră să convertim, ci să le oferim o imagine completă a creştinismului. Este o abordare interdisciplinară, pentru că intelectualii chinezi primesc ideile creştine prin intermediul propriilor setări culturale. Este singurul mod onest de a prezenta creştinismul, doar indisciplinar. Ei integrează creştinismul în propriul sistem de gândire. Singura preocupare a institutului nostru este de a spera ca într-o zi să avem o colaborare, o cooperare mai rodnică şi să avem mai mult respect unul faţă de celălalt, nu să fim împotriva vreunei misiuni a Bisericii.

Înţeleg de aici că nu sunteţi o instituţie misionară...

În zilele noastre, China este foarte sensibilă la aceste lucruri. Dacă institutul nostru este identificat ca fiind unul misionar, imediat ar fi închis. Trebuie să spunem clar că nu suntem o societate misionară. Consecinţa muncii noastre poate să fie şi convertirea unora. Împărtăşim uneori credinţele personale în discuţii private, dar niciodată nu facem mărturisiri de credinţă publice. Este interzis în China. În plus, avem o apropiere ecumenică faţă de creştinism, deci nu suntem părtinitori, deşi fiecare facem parte dintr-o anumită confesiune creştină. Dacă cineva este interesat mai mult de o anumită confesiune, îl rog pe preotul sau pastorul respectiv să continue activitatea ce ar duce la convertire.

China, rezerve faţă de creştinism

Cum aţi descrie creştinismul din China?

Creştinismul a pătruns în China în trei valuri. Foarte devreme, acum 1.300 de ani, creştinismul a pătruns în China în timpul dinastiei Tang. Această misiune a durat 200 de ani, dar au fost alungaţi pentru că dinastia a crezut că misionarii ar putea distruge impactul ideilor budiste în societatea chineză. A doua oară, creştinismul a pătruns în secolul al XVI-lea, printr-o misiune a Bisericii Catolice, condusă de faimosul misionar Matteo Ricci. A durat această misiune aproape 200 de ani, dar a fost izgonită şi acuzată că nu au ştiut nimic din cultura chineză şi că au încercat să interzică cultul strămoşilor, lucru inacceptabil la acea vreme. Al treilea val de pătrundere a creştinismului s-a petrecut în secolul al XVIII-lea, prin intermediul protestanţilor. Aceştia nu au adus doar creştinismul în China, din păcate, ci şi interesele economice europene. Aceste evenimente din istorie au lăsat urme adânci în societatea chineză. Intelectualii, în mod special, au anumite rezerve faţă de creştinism, în special faţă de protestantism. Avem o puternică tradiţie culturală legată de confucianism, taoism şi budism. De fiecare dată când creştinismul a venit în China în cele trei valuri amintite, a întâmpinat o puternică opoziţie, în special din partea intelectualilor, care nu au acceptat aceste noi idei, zguduitoare pentru tradiţia culturală chineză. Mai mult decât atât, aşa cum şi în România s-a experimentat acest lucru radical, în 1949, când comunismul a cuprins China, s-a promovat ateismul în rândul oamenilor. Religia a fost suprimată, iar intelectualii care au dorit să studieze religiile au fost forţaţi să se folosească de perspectiva marxistă, pentru a critica în mod special creştinismul. Lucrurile s-au schimbat din 1979, când China a adoptat politica uşilor deschise. La acel moment, intelectualii chinezi au reînceput să studieze cultura occidentală şi au redescoperit creştinismul ca fiind dincolo de această civilizaţie. Din acest motiv, au studiat tot ceea ce înseamnă literatura, muzica, arta creştină. Eu însumi am descoperit creştinismul ca fiind un fenomen extraordinar. De data aceasta, au dorit să studieze creştinismul fără nici o urmă de sentiment negativ.

Câţi creştini trăiesc astăzi în China?

Este dificil să spun exact. Există în China mai multe Biserici şi numeroase mişcări evanghelice. Am estima numărul creştinilor din China undeva la 100 de milioane. Printre aceştia există şi foarte puţini ortodocşi, în special la graniţa cu Rusia, undeva la 10.000 de oameni. După cum vedeţi, creştinismul este o minoritate, dar semnificativă.

De unde provin fondurile pentru susţinerea activităţilor dumneavoastră?

Este foarte dificil să facem faţă cheltuielilor, mai ales că avem profesori angajaţi full-time şi personal auxiliar. Avem propria fundaţie, care strânge bani pentru această activitate. Cam 70% din cheltuieli provin de la această fundaţie, iar de restul cheltuielilor mă ocup personal, tot prin strângere de fonduri.

Cum v-aţi simţit la Sibiu şi în România?

A fost o onoare pentru mine să vizitez Sibiul şi Facultatea de Teologie Ortodoxă de aici, o instituţie cu o asemenea istorie şi un prestigiu internaţional. Sincer vorbind, înainte să vin în România, nu ştiam prea multe despre Sibiu şi despre Facultatea de Teologie de aici. Auzisem că la această instituţie există teologi de marcă. Din experienţa mea cu familiile ortodoxe, m-am simţit foarte bine, foarte optimist.