"Mântuirea se poate obţine atât de uşor în ziua de astăzi", "Dumnezeu ne-a creat ca să ne facă împăraţi", spune cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea Sfânta Maria Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc. Toate acestea se pot dobândi însă prin practicarea virtuţilor credinţei, pocăinţei şi iertării aproapelui. În interviul ce urmează, părintele Arsenie ne desluşeşte câte ceva din tainele duhovniciei.
Părinte Arsenie, ce înseamnă pocăinţa?
Ce înseamnă foamea? Mănânci că ţi-e foame. Poate să te întrebe copilul tău ce-i aia nevoinţă? Ce i-ai răspunde? Închină-te tată, roagă-te că ne-a creat Dumnezeu; şi ne cere să recunoaştem lucrul ăsta; nu cere nimic. Crezi mata că numai filosofii sau deştepţii se mântuiesc? Nu dragul meu, ci oaia care dă din picior. Când eram mic, la ţară, am văzut o oaie care a dat din picior şi s-a culcat. Nu m-am sesizat, dar am văzut o altă oaie care a făcut la fel. Şi i-am spus mamei: mămică, de ce a dat? Se închină, mamă, se închină, mi-a zis mama mea. Atâta mi-a trebuit. Vasăzică oaia se închină şi eu să nu mă închin?
Simplu de tot.
O sancta simplicitas! O sfântă simplitate!
Cum trebuie să se realizeze ascultarea în lume? În mănăstire se face ascultare de un stareţ; în lume, de cine trebuie să ascultăm?
Este un consiliu de familie, o discuţie cu soţia sau cu superiorii tăi, sau cu copiii tăi. N-a spus Dumnezeu, n-a dat exemplu numai pentru o perioadă, cât voi fi în lume, ci în vecii vecilor. Toate, fără discuţie şi fără rezerve, le-a spus Dumnezeu ca să se poată împlini: şi nu ne-a lăsat pe noi singuri. Nu poţi să spui: n-am ştiut, Doamne. Ce n-ai ştiut? N-ai ştiut că bate clopotul. La o conferinţă am fost întrebat: ce melodie îmi place? Nu mă aşteptam să mă întrebe. Eu, călugăr, nu ştiam ce să răspund. Nu ştiam ce vrea ăla. Era şi episcopul de faţă. Şi mi-a venit în minte. Bă, zic, bătaia clopotelor îmi place. Care pe latineşte înseamnă:
vivos voco, mortuas plango şi flumina flango. Cheamă viii, plânge morţii şi împrăştie viforele. Şi la propriu, şi la figurat. Daţi-mi şi voi o melodie cu semnificaţii pozitive şi de viaţă. Dacă nu trăieşti toate momentele următoare, chiar nu-i o trăire normală, e anormală, interesată, e egoistă. Trăieşte fiecare moment pentru toată veşnicia şi pentru toată ticăloşia trecutului.
"Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea…"
În condiţiile în care lumea face pentru om, pentru familie foarte puţin, pe ce să ne mai sprijinim, pe ce să ne mai bazăm? De unde să vină ajutorul?
Sunt foarte convins că de întrebarea asta ne lovim toţi. Şi o să fie o întrebare cu afront. De ce nu M-aţi chemat pe Mine?, zice Mântuitorul. Cu Mine puteţi rezolva orice! De ce nu M-aţi chemat? Ce-aţi crezut? Ăsta-i răspunsul. Îl chemi pe Mântuitorul în încurcăturile vieţii. Dacă suntem într-o situaţie, într-un oraş sau te miri unde şi nu cunoşti strada, întrebi: domnule, care-i strada cutare? Nu e cazul, pentru că suntem botezaţi. Ştim ce avem de făcut; să zicem. Şi atunci faci apel la înţelepciunea din tine. Dar Mântuitorul intervine: de ce nu M-aţi întrebat pe Mine? De ce Mă consideraţi numai un moment istoric şi atâta tot? Eu sunt cu voi în toate zilele, în toate clipele; suflarea şi răsuflarea sunt darul lui Dumnezeu. Că zice, ca să fiu acoperit în ceea ce vă spun: nu se mişcă fir de păr fără voia Mea. Şi asta-i poziţia ortodoxă. Fără de Mine nu puteţi face nimic! Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea! Mare greşeală să părăsim poziţia mântuitoare. N-am încredere în alţii decât în ortodox; care înţelege lucrurile şi, dacă vreţi, înţelege şi slăbiciunile noastre, ortodoxe.
V-aţi grăbit cu o întrebare fără să înghiţiţi ceea ce v-am spus. Nu se poate să te saturi dacă mănâncă altul în numele tău. Te saturi dacă mănânci tu; mesteci cu dinţii tăi, cu gura ta. Şi n-aş vrea să fie întâlnirea noastră o întâlnire raţională. Asta-i buba: un copil care-ţi rupe inima de drag are şi el o bubiţă şi zice: buba, buba, buba, buba; eu am buba! Te face praf! Şi pe copilul ăsta îl laşi să-l mănânce urşii, să-l mănânce vulpile, dihorii; că n-ai fost în stare să-ţi păzeşti copilul care eşti chiar tu.
"Lupta cu diavolul e, de fapt, lupta cu tine"
După cum vedeţi, se poate răspunde la orice întrebare. Dar nu după răspunsuri se ia, ci după întrebarea care se pune; ar putea să fie folosul. Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea. Suntem guvernaţi de El. El ne pune nota cea mai bună sau cea mai rea. El şi numai El! Dragii mei, ce înseamnă lipsa asta? De ce zici: drace, drace, şi nu zici: Doamne, Doamne? Ei, cât e de greu? Dar vedeţi că e o forţă falsă care te ţine să zici ca el. Deci lupta cu diavolul e lupta care e de fapt lupta cu tine; şi care te înţelepţeşte; şi după care poţi să răspunzi la orice întrebare care ţi se pune. Eu şi eu! Eu sunt Cel ce sunt! Ce zice Mântuitorul? Fără de Mine nu puteţi face nimic! Eu am verificat lucrul ăsta. Dacă îndrăzniţi să spuneţi că puteţi face, faceţi pe cont propriu. Nu mă asociez cu poziţii din astea între şi între. Aşa sau aşa! Eu i-am spus o stare de veselie şi de încredere în putinţa de a ne mântui; dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Că dacă nu se mişcă fir de păr fără voia Lui, vă închipuiţi. Fir de păr, nu zice fir de nasture, sau de altceva, de haină; fir de păr faţă de care nu este nimic mai subţire altceva pe care-l purtăm cu noi. Toată ziua bate vântul. Ce te opreşte să vezi că Dumnezeu ştie că bate vântul, mişcă barba. Că nu se mişcă fir de păr fără voia Lui! Omu-i gata să speculeze orice, numai să se liniştească că face bine ceea ce face şi de fapt e foarte rău ce face; la orice clipă. Eu mă gândeam/uitam când eram mai mic de/la nişte lipoveni, care la orice lingură îşi făceau cruce când mâncau. Noi care ne închinăm într-o formă normală, la fiecare lingură să mă închin? E o exagerare obositoare şi culpabilă. Te închini normal şi faci masa normal. Cine îndrăzneşte să acuze ortodoxia că învaţă exagerat? Fac numai venind în mine! Eu eram în Braşov, în maşină, în parcare, lângă trotuar. Un om care fuma avea în faţa lui un câine. Eu eram în maşină. Câinele îi urmărea mâna; nu ştia că fumează. Când lăsa mâna în jos, se gândea că-i dă şi lui; şi repede se uita. Eu trăiam starea asta a câinelui. Fără discuţie, în situaţia asta suntem mereu. Câţi n-au ce mânca sau au problemele lor? De ce îl judeci? De ce nu-l înţelegi că el nu poate altfel? Dar vine contraînţelegerea ta: ei, nu poate; nu vrea, lua-l-ar dracul să-l ia. De ce te grăbeşti? Pentru că în situaţia lui poţi să fii şi tu; şi Dumnezeu nu ţi-a dat să-l vezi decât ca tu să te foloseşti de un frate al tău, nu de un duşman al tău. Din momentul în care îl judeci, devii şi tu necredincios sau exact mai rău decât el. El nu ştie decât atât. Tu ştii mai multe dacă l-ai judecat. Dar e şi înţelegerea iubirii: de ce n-ai iubit? Răspunsul e simplu: pentru că am urât! După faptele tale! Nu mai poate să fie înţelegere la moarte; înţelegerea e acum. Nu putem să cerem atunci ajutor, când suntem acum valizi. Când ne roagă: chemaţi-Mă pe Mine şi nu vă las! Dar aşteptaţi prepeliţe fripte de sus, fără nici un efort, fără nici un fel de înţelegere? Atunci când Dumnezeu a dat evreilor prepeliţe de sus patruzeci de ani, unul în prima zi a ascuns o prepeliţă friptă sub pernă ca să aibă pe a doua zi. Şi s-a stricat. Mâine sunt tot Eu! Am şi mâine grijă de tine, dacă nu te-am lăsat. Ăsta-i omul: îşi bagă sub pernă sau la chimir, sau sub saltea, mai de-a dreptul, ce are şi el pentru mâine. Credinţă ţi se cere mereu. Mereu să nu înjuri. Mereu să iubeşti, mereu să apreciezi valorile. Altfel eşti un dobitoc care dai cu piciorul, ori dai cu cornul.
"Dumnezeu ne-a creat să ne împărăţească"
Ce poate face un tânăr care cade din nou în nişte patimi, păcate săvârşite în trecut?
Dragă, e limpede: dacă ai intrat în apă fără să ştii că este apă, ieşi din apă. Ţi s-a spus: nu te duce mai încolo, că-i adâncă. Deci, nu te duci mai încolo, că-i adâncă. Dar tu zici: am să înot. Da, dar dacă ţi se pune un cârcel? Dar dacă n-ai să poţi înota? Când eşti pe pământ, stăpâneşti văzduhul, stăpâneşti şi apa, şi uscatul. Dar când eşti în apă, nu stăpâneşti decât apa. De ce te bagi la mai mult decât poţi? Mai mult decât pot forţele tale fiziologice sau raţionale? Eu, să ştiţi, v-am răspuns; răspundeţi de întrebări. Mai corect, răspundeţi de răspunsuri!
Dragă, când e apă, ştii că-i apă şi ieşi din apă. Dacă e o chestie delicată, întrebi Biserica, întrebi preotul, întrebi pe cel care poate răspunde, verifica. Dar problema se pune că întrebi, ţi-a răspuns, te-ai convins şi tot nu faci. Că nu-i vorba că nu ştii. Oaia aia nu ştia? Instinctul a îndemnat-o. Chiar nimic, nimic? Ce ne-ai adus, tată, de la târg?, o să zică copilul tău. Nu ţi-am adus nimic, pentru că nu eşti cuminte. Înseamnă că nu-ţi iubeşti copilul. Lasă că-ţi dau mâine. Dar mi-e foame astăzi, tată! Faci ce faci şi păcăleşti foamea copilului.
Dacă aţi şti cât de uşor te poţi mântui! Vă repet: de ce zici drace, drace, când poţi să zici Doamne, Doamne? De ce lipsa asta de prezenţă, sălbăticia asta? Nu trebuie să te grăbeşti: uite, ăla-i şchiop; poţi să fii şi tu şchiop. Sau chiar eşti şchiop: n-ai o ureche, n-ai mirosul cum trebuie, nu sufli, nu mergi normal. Şi dacă nu se mişcă fir de păr, sau orice facem, numai, şi numai, şi numai, şi numai cu puterea lui Dumnezeu. De asta ne-a creat Dumnezeu: să ne împărăţească! Şi repet. Ne-a creat numai pentru El, nu pentru satana sau pentru altceva. Ce-a fost rău din răspunsurile mele? Gândiţi-vă: ce-a fost rău? Iar dacă a fost bine, ce mai staţi? Rămâneţi în Lumină!
