Medicul Tudor Ionescu, un dirijor șlefuitor de voci

Corul „Vox Medicalis” a fost în­fiin­țat în anul 2009 și este format din tineri medici și farmaciști, dar şi din alte domenii profesionale. Până în prezent, ansamblul a susținut peste 300 de concerte în țară și străinătate, cele mai multe caritabile. A fost dorința unui student în anul I al Facultății de Medicină din București, care acum și-a mai îndeplinit un vis și este medic ORL, cu supraspecializare în laringologie (probleme de voce), realizată la Manchester, Marea Britanie, urmând numeroase cursuri de perfecționare profesională în țară și peste hotare. „Misiunea noastră este să facem muzică, artă de dragul artei, dar și artă de dragul semenilor”, ne-a spus în acest interviu dr. Tudor Ionescu, președintele Asociației „Vox Medicalis” pentru Excelență în Artă și Medicină, dirijor fondator al corului.

De unde dragostea pentru medicină și muzică? Cum reușiți să le îmbinați?

Am fost crescut mai ales de către bunica mea, medic stomatolog. De atunci eram întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, iar eu răspundeam: doctor. Apoi mi-am descoperit și pasiunea pentru muzică. Nu aș putea spune de unde, dar această pasiune a fost și este o „boală” de care nu vreau să mă vindec. Am avut mai multe pen­dulări, iar în cele din urmă am ales să fac acest „dans pe sârmă” între medicină și muzică. Inclusiv în domeniul medicinei mi-am ales specializarea ORL, în primul rând pentru supraspecializarea care se numește foniatrie, care este clinica vocii. Ulterior, am descoperit și celelalte ramuri ale ORL-ului și au început și acestea să mă pasioneze, ajungând la nivelul din prezent să realizez acest dans de care am amintit. Nu a fost întotdeauna ușor să găsesc echilibrul în viața mea între cele două, dar, totuși, medicina este cea care primează, ca profesie și responsabilitate.

Muzica a început întâi cu pasiunea pentru pian, dar târziu, în adolescență. Apoi, am vrut să cânt în cor. Profesoara de atunci de pian mi-a spus că nu aș avea auz muzical. Mi l-am instruit, antrenat, iar apoi am început să cânt în coruri. Apoi, am fost încurajat încă din liceu să dirijez. Am absolvit un liceu teoretic, cu profilul matematică-informatică, și am început să dirijez corul liceului. Am studiat foarte mult autodidact, am primit ponturi și am cântat în foarte multe coruri de-a lungul timpului, de la coruri de biserică la coruri de amatori, studențești și profesioniste. Am urmat un masterclass de dirijat coral, iar după absolvirea Facultății de Medicină am urmat timp de un an și cursurile Facultății de Muzică din cadrul Universității „Spiru Haret”. Din păcate, deja eram rezident, aveam responsabilități medicale și a trebuit să abandonez această cale a pregătirii muzicale formale. Am luat și lecții de canto, studiind cât s-a putut de mult.

În toată această perioadă de dezvoltare muzicală am avut mai mulți mentori, dar mai ales am învățat prin „furat”. Foarte mult m-au influ­ențat prietenia cu Răzvan Rădos, dirijorul Corului de Copii Radio, precum și regretatul maestru Voicu Enăchescu, care s-a stins din viață acum câteva luni, și care avea o deschidere spre a mă invita la dumnealui în birou și a-mi da ponturi. Mentorat a existat, poate chiar involuntar, ceea ce mi se pare partea cea mai interesantă: a inspira fără neapărat a fi din punct de vedere institu­­țional un mentor.

Sunteți supraspecializat în laringologie în cadrul unui stagiu în clinica și chirurgia vocii efectuat în Anglia, participând, totodată, și la conferințe medicale internaționale dedicate vocii. Ce sfaturi le puteți oferi psalților și membrilor corurilor bisericești și nu numai pentru conservarea vocii?

Laringologia, supraspecializarea mea, este ramura otorinolarin­golo­giei, care vizează mai ales patologia benignă a laringelui, adică problemele de voce, de deglu­ti­ție, adică de înghițire, și de căi aeriene. Bine­înțeles, această ramură poate fi subdivizată mai mult sau mai puțin artificial în foniatrie (clinica vocii) și fonochirurgie (chirurgia vocii).

Trebuie să le spun psalților și cântăreților că nu există sfaturi sau pastile-minune pentru conservarea vocii. Îi pot îndruma la a fi atenți la bun simț cu vocea lor. Toți suntem profesioniști vocali, fie că suntem cântăreți de orice gen, de la scena lirică de operă până la muzică de evenimente, de petrecere, clerul din orice confesiune, cadre didactice. Profesionist vocal este și cel care lucrează în call-center, dar și jurnalistul. Toți aceștia își câștigă pâinea din voce. Există două tipuri de profesioniști vocali: cei care au nativ o voce bună care face față efortului vocal și profesioniști vocali care nu au nativ o voce andurantă. Astfel, să spunem că ajungem într-o profesie în care trebuie să prestezi cu vocea. Trebuie să ne dăm seama dacă sunt probleme. Dacă după ce vorbim sau cântăm mai mult sau mai tare vocea nu merge bine și începe să se degradeze, înseamnă că este o problemă acolo care trebuie investigată. Probabil problema este din punctul de vedere al tehnicii vocale cu care ne proiectăm vocea. Aceasta este regula de bun simț: dacă simțim că avem o problemă, să apelăm la un specialist, pentru că în fazele cât mai precoce sunt tratabile doar cu terapie vocală pentru îmbunătățirea tehnicii vocale.

Ce afecțiuni pot apărea din cauza cântatului fără tehnică vocală sau a suprasolicitării vocale și cum pot fi remediate?

Printr-o tehnică vocală deficitară, ceea ce nu trebuie să sune peiorativ, putem dezvolta o afecțiune care se numește disfonie hiper­func­țională, adică strângem gâtul. Laringele nostru este un organ format din ligamente și mușchi. Să zicem că laringele meu nu este obișnuit cu o poziție în care trebuie să vorbesc opt ore pe zi sau să cânt destul de mult la strană. Atunci, laringele obosește. Obosind grupele musculare pe care le utilizăm în mod normal în producerea de sunet, laringele cooptează alte grupe musculare, care nu ar trebui utilizate fiziologic, astfel încât să compenseze. Acesta este în termeni foarte simpli procesul de „a strânge laringele”. Dacă perseverăm în strângerea laringelui, apar nodulii vocali, care sunt niște procese inflamatorii pe principiul bătăturilor, printr-o lovire mult prea puternică, compensatorie, a corzilor vocale. În acest caz vocea se degradează mai mult și începe să scape aer, scăzând și randamentul. Polipii vocali apar consecutiv unei hemoragii de coardă vocală, sângele rezultat organizându-se sub forma unui polip. Toate afecțiunile pot apărea și în contextul unui stil de viață poate nefericit. Există factori care întrețin aceste probleme: refluxul de la stomac, fumatul, alcoolul, obezitatea, sedentarismul. Toate acestea pot contribui la în­tre­ținerea unei patologii laringiene benigne.

Își poate da seama un psalt sau corist amator că emisia lui este incorectă sau că este posibil ca vocea lui să fie deja afectată înainte să fie prea târziu?

Își va da seama atunci când va începe să obosească. Este la strană și după un anumit interval de timp obosește, adică nu mai poate să susțină, scapă aer, scapă tonul și nu mai poate să aibă o intonație corectă, se degradează timbrul - acel numit „gâjâit” în termeni populari. Poate să apară durerea, care este tocmai o formă de febră musculară a acelor grupe musculare care nu ar trebui să se contracte și pe care totuși laringele le cooptează ca să poată să facă față. Acestea sunt steaguri roșii, semne de atenție asupra faptului că trebuie făcut ceva ca să putem continua cariera și pasiunea.

Îi încurajez pe toți preoții, diaconii, psalții și coriștii și nu numai, ca în măsura în care sesizează că apar probleme de voce, de înghi­țire, să apeleze la un medic ORL-ist, ideal la cineva specializat în probleme de voce, laringologie și foniatrie. Multe probleme se pot rezolva în stadiul precoce. Altele, chiar dacă avansează, pot fi operate și rezultatele sunt foarte bune. Sunt tot felul de variante și proceduri care pot fi executate. Vreau să dau speranță tuturor, întrucât foarte mulți profes­i­o­niști vocali trec prin probleme și nu știu încotro să apuce. Să apeleze la profesioniști pentru că le stăm la dispoziție și există speranță.

Desfășurați o bogată activitate în domeniul muzicii, ca dirijor al Corului „Vox Medicalis“. Care este povestea acestui ansamblu?

Corul „Vox Medicalis” a apărut ca un vis al unui student în anul I de la Universitatea de Medicină a Universității și Farmacie „Carol Davila” din București. Visul s-a concretizat în anul 2009. Este un cor de amatori, în sensul că nu din „Vox Medicalis” trăim, ci avem alte ocupații. Comunitatea cea mai importantă de oameni din cor suntem medici, dar avem și persoane din alte domenii profesionale, iar scopul este acela de a face muzică și bine în societate. De câțiva ani, „Vox Medicalis” a adoptat o politică prin care orice concert organizat de noi într-o sală unde nu ni se cere chirie sau nu sunt obligații de ordin financiar, să fie pentru o cauză caritabilă, o cauză de binefacere. Am reușit să ajutăm nenumărate ONG-uri de multiple facturi să strângă fonduri: ONG-uri mai ales medicale sau care vizează activități de paliație, de recuperare pentru copii cu dizabilități, susținerea de lăcașuri de cult. Misiunea noastră este să facem muzică, artă de dragul artei, dar și artă de dragul semenilor.

Ce proiecte desfășurați în prezent și ce pregătiți în viitor?

Proiectul recent cu care ne mândrim este că am lansat primul nostru album, de muzică universală, atât sacră, cât și laică,  intitulat „I love my Love”, după lucrarea omo­nimă a unui compozitor britanic de secol 19. În anul următor, 2024, alături de colegele mele codirijoare, Tabita Mateiu - artist liric în Corul Academic Radio - și Victoria Cioacă - o tânără dirijoare amatoare extraordinară, la bază fiind inginer geodez -, vom avea un turneu caritabil la Londra în beneficiul „Hospices of Hope”, un ONG cu mai multe ramuri, care a făcut lucruri fenomenale, meritorii în domeniul serviciilor de paliație, al serviciilor de tratare a pacien­ților în faze terminale.

La anul vom sărbători 15 ani de „Vox Medicalis”, în care am sus­ținut aproximativ 300 de concerte, pe toate scenele din Bucu­rești, pe o bună parte din scenele din țară și pe câteva din afară: Bulgaria, Grecia și Franța.