„Mesajul Scripturii naşte reprezentări iconografice deosebite“

Arta religioasă este purtătoare de informaţie, dar şi de emoţie sfântă, fiind în acelaşi timp sursă a frumosului şi revărsare a binecuvântării. Arta bisericească înseamnă sacralizarea imaginii, ridicarea ei din apropierea noastră în transcendent, iar prin diversele ei forme de exprimare, este un liant între creştini, într-o societate care desacralizează din ce în ce mai mult vizualul. De asemenea, arta sacră sprijină ideea de comuniune, prin recunoaşterea valorilor autentice, specifice în toată diversitatea lor. Înfiinţată în anul 1993 ca prima specializare de acest fel din ţară, secţia Patrimoniu Cultural a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi a contribuit semnificativ la crearea şi restaurarea patrimoniului religios naţional. Disciplinele tehnice şi ştiinţifice se îmbină cu cele artistice şi teologice, în scopul unei complete pregătiri pentru specialiştii din aceste domenii. În cele ce urmează, prof. univ. dr. Nicoleta Melniciuc-Puică, de la secţia de artă sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne va vorbi despre formarea viitorilor artişti şi restauratori din Moldova.

Care este, pe scurt, istoricul secţiei de artă sacră din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi şi ce are aceasta deosebit faţă de alte secţii similare?

În anul 1993, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, şi-a început activitatea specializarea Patrimoniu Cultural, prima specializare de profil înfiinţată la nivel naţional care pregăteşte viitorii specialişti în restaurarea patrimoniului naţional, care, în foarte mare măsură este de factură religioasă (peste 80%). Astfel, primele cursuri de conservare-restaurare icoană şi carte veche au început în toamna anului 1993, specializarea având un număr de 24 de studenţi. În alcătuirea primelor planuri de învăţământ s-a ţinut cont de faptul că restaurarea obiectelor de artă este un domeniu interdisciplinar, care face apel la specialişti de formaţie artistică, ştiinţifică, tehnică şi teologică. Majoritatea disciplinelor care s-au predat atunci se regăsesc în planurile de învăţământ actuale, ceea ce dovedeşte o viziune corectă a mentorului ei dintru începuturi, părintele consilier lector doctor Mihai Vizitiu. Ulterior, prin reorganizarea planurilor conform legislaţiei actuale şi a declaraţiei de la Bologna, au fost reduse ponderile unor discipline şi au apărut altele noi, care sunt necesare unei solide pregătiri de specialitate a studenţilor.

Din 1999, în cadrul secţiei Patrimoniu Cultural s-a înfiinţat o nouă direcţie de dezvoltare - Pictură bisericească. De atunci şi până acum, cele trei direcţii de dezvoltare ale specializării sunt: Conservare restaurare icoană - lemn policrom, Conservare restaurare carte - document şi Pictură bisericească. Totodată suntem singura specializare de profil din ţară care pregăteşte specialişti în miniatură religioasă. În anul 2002, specializarea noastră a fost acreditată definitiv, iar din 2005, această specializare a primit denumirea „Artă sacră“. De asemenea, linia de studii postuniversitare masterat Patrimoniu cultural este reacreditată din 2009.

În cadrul secţiei se studiază atât o parte ştiinţifică, dar şi o parte practică. Care trebuie să fie relaţia dintre cele două aspecte ale studiului?

Specializările Artă sacră şi Patrimoniu cultural, prin ciclurile de pregătire de licenţă şi respectiv de masterat, urmăresc formarea de conservatori ai bunurilor de patrimoniu, restauratori carte - document şi icoană - lemn policrom, precum şi formarea de pictori bisericeşti (pictură murală şi icoană). Planul de învăţământ la specializarea Artă sacră include modulul pedagogic (DPPD) care conferă absolvenţilor noştri pregătirea necesară pentru predarea disciplinei educaţie artistică plastică (vizuală) în învăţământul gimnazial.

Datorită importanţei relaţiei dintre partea ştiinţifică şi partea practică a pregătirii studenţilor, specializarea Artă sacră din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi nu are alte forme de învăţământ în afara celei la zi, iar conţinutul programului se reînnoieşte permanent prin introducerea de cunoştinţe noi, rezultate din cercetarea ştiinţifică, activitatea de creaţie, schimburile de experienţă şi experienţa didactică. Studenţii care urmează această specializare sunt împărţiţi în grupe mici de lucru, ponderea orelor de lucrări în structura planului de învăţământ ajunge la anul III până la 60% (media anilor de studiu fiind de 47%).

Colaborări cu instituţii prestigioase, expoziţii şi simpozioane internaţionale

Cât de importantă este logistica în acest domeniu şi de ce lucruri au nevoie studenţii pentru a face performanţă?

Atât aparatura, cât şi materialele din domeniul artistic, cu care lucrează studenţii noştri, sunt foarte scumpe. Baza materială proprie a specializării este destul de bine dezvoltată datorită proiectelor unor cadre didactice care au adus în facultatea noastră logistica necesară. În prezent, studenţii specializării Artă sacră au la dispoziţie o bază materială formată, printre altele, din următoarele: camere foto digitale, spectrofotometru, deionizator pentru tratamente umede, depurator pentru aspirare şi filtrare aer, unitate mobilă de desprăfuire prin aspirare, termohigrografe, masă pentru restaurare cu sistem de vidare, stereomicroscoape, microscoape, nişe chimice cu exhaustare, pH-metre, etuve, luxmetre, psihrometre, mese pentru restaurare icoană, mese cu lumină pentru restaurare carte, şevalete, videoproiectoare, proiectoare, calculatoare, imprimante, scanner performant etc.

Începând cu anul 2013, după o întrerupere de câţiva ani, prin eforturile conducerii actuale a facultăţii, s-a obţinut din nou coeficientul de finanţare 3, analog cu cel din domeniul arte plastice, fondurile alocate fiind acum suficiente pentru ca actul didactic să se poată desfăşura în condiţii normale. Acest demers a fost justificat şi prin faptul că 75% dintre disciplinele din planul de învăţământ actual sunt de specialitate şi doar 25% sunt discipline din sfera teologiei, limba străină şi tehnologii informaţionale, în condiţiile în care chiar în învăţământul pur artistic există discipline non-artistice obligatorii (limba modernă, educaţie fizică).

Ce colaborări importante aţi realizat de-a lungul anilor şi ce proiecte vă propuneţi să realizaţi pe viitor în cadrul acestei secţii?

La activitatea de cercetare, fundamentală sau aplicativă iau parte atât cadrele didactice şi studenţii specializării noastre, prin participări la sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane, expoziţii, workshop-uri, tabere de creaţie şi proiecte artistice şi de cercetare. Între performanţele cadrelor didactice şi ale studenţilor secţiei Artă sacră se remarcă organizarea şi participarea la numeroase expoziţii şi simpozioane naţionale şi internaţionale şi organizarea, cu sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a unui atelier internaţional de pictură bisericească la care au participat cadre didactice care predau pictura bisericească în universităţi europene. În acest an vom continua activitatea în cadrul proiectului de cercetare aplicativă intitulat  „Dezvoltarea de materiale neconvenţionale şi a unei tehnici de tratament în plasmă rece pentru soluţii sustenabile în conservarea patrimoniului pe suport de hârtie“ (Paphercon), proiect naţional câştigat în cadrul competiţiei din 2012, care se desfăşoară în parteneriat cu Universitatea Tehnică „Gh. Asachi“, Complexul Muzeal „Moldova“ Iaşi, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ şi Romcatel.

În luna iunie a acestui an, simpozionul organizat de secţia noastră încă din 2006, intitulat „European Symposium on Religious Art Restoration and Conservation“ (ESRARC), aflat acum la cea de-a şasea ediţie, se va desfăşura la Florenţa, rod al colaborării noastre cu instituţii prestigioase din Italia din domeniul conservării şi restaurării. În perspectivă, dorim să extindem colaborările secţiei Artă sacră cu Centrul de Conservare şi Restaurare a Artei „Resurrectio“, prin organizarea de activităţi comune ce includ expoziţii, workshopuri, simpozioane, conferinţe etc. şi cu alte instituţii aflate în subordinea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

„Icoana relevă o viziune sacramentală asupra lumii“

Cu ce se ocupă disciplina „Studiul materialelor pentru restaurare“, pe care o predaţi în cadrul secţiei?

Restaurarea obiectelor de artă a devenit în prezent un reper al chimiei, fizicii şi biologiei aplicate. Ea se desfăşoară astăzi pe baza unor date riguros ştiinţifice ce presupun, între altele, şi studiul materialelor. Această disciplină implică cunoaşterea atât a materialelor utilizate pentru realizarea obiectului de artă, cât şi pentru curăţirea, conservarea şi restaurarea acestuia. În atenţia făuritorilor de obiecte de artă trebuie să stea în permanenţă producerea unor materiale cu performanţe cât mai ridicate, care să aibă durate de viaţă cât mai mari şi care să fie compatibile cu straturile aplicate (în timpul producerii obiectului sau al restaurării acestuia). În ultimii ani, au apărut numeroase produse noi care au fost introduse şi în tehnicile de restaurare. Folosirea lor se face însă cu prudenţă, numărul mare de produse noi îngreunând testarea lor preliminară, preferându-se adesea materialele şi tehnicile tradiţionale.

Cu toate acestea, au existat şi există preocupări susţinute în domeniul materialelor implicate în conservare restaurare, preocupări referitoare la compoziţia, modul de obţinere, proprietăţile, identificarea şi valorificarea lor, precum şi la comportamentul acestora  în timp şi la acţiunea factorilor distructivi, în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii operelor de artă şi a metodelor de conservare şi restaurare. Studiul materialelor este necesar pentru stabilirea relaţiei compoziţie chimică-structură-proprietăţi, deoarece aceasta contribuie la alegerea materialului şi la stabilirea modului de prelucrare în condiţii optime, astfel încât să se obţină acea structură care să poată asigura comportarea corespunzătoare a obiectului în diferite condiţii în timp.

În ce constau diferenţele dintre icoană şi tablou şi care este graniţa dintre acestea?

Icoana este parte a procesului prin care Duhul Sfânt ne călăuzeşte la adevărul lui Hristos, fiind în egală măsură mijlocitoare a descoperirii, ca şi cuvântul scris sau vorbit.  Dincolo de aspectele ei istorice, estetice şi dogmatice, icoana poate fi privită ca o teologie ce se naşte din viaţa spirituală, liturgică a Bisericii. Există o deplină unitate între cuvânt şi imagine, icoana reprezentând o realitate duhovnicească obiectivă, care mărturiseşte pe adevăratul Dumnezeu şi pe adevăratul Om în Persoana lui Hristos.

Icoana este o prezenţă. Adorarea lui Dumnezeu şi venerarea sfinţilor Săi uneşte arta umană a iconografului cu împărtăşirea harului. Deci, singură veneraţia nu se opreşte la forme şi nici la noţiuni, ci se adresează persoanei vii. Această prezenţă a lui Dumnezeu se împlineşte în Liturghie, din care icoana face parte. Rugăciunea Bisericii, a credincioşilor, este dovada prezenţei lui Dumnezeu în icoană, o prezenţă transformatoare şi răscumpărătoare, o putere a transfigurării ce continuă în istorie şi care transformă totodată istoria însăşi. Aşadar icoana relevă o viziune sacramentală asupra lumii, viziunea felului cum materia se oferă să devină locul mântuirii, după cum precizează Florin Caragiu în lucrarea sa Antropologia iconică. Aşadar, icoana devine parte a limbajului ortodox universal al Bisericii.

Soluţiile proprii desenului, compoziţiei icoanei au fost găsite tocmai datorită dimensiunii vitale, liturgice, teologice în cadrul căreia lucra iconograful, iar dogmele au fost chiar mediul care a favorizat elaborarea unui limbaj artistic în deplină concordanţă cu Scriptura şi cultul. Tabloul religios şi icoana aparţin unor lumi diferite, fiecare cu viziunea lor foarte precisă. Separarea în arta Bisericii corespunde unei înţelegeri diferite a rolului imaginii în misiunea Bisericii.

Putem afirma că la această secţie se realizează o „teologie în culori“. Ce responsabilitate poartă absolvenţii secţiei de artă sacră?

Prin înfiinţarea secţiei Patrimoniu cultural la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi, Biserica Ortodoxă şi-a propus în primul rând formarea de specialişti în restaurare şi pictură care să manifeste o mai mare sensibilitate faţă de arta religioasă, având în vedere faptul că mesajul Scripturii conţine imagini vizuale şi naşte reprezentări iconografice deosebite.

Zeci de generaţii au avut grijă să predea urmaşilor, în bună stare, icoanele şi cărţile religioase moştenite - mărturii de secole ale credinţei creştine româneşti - şi să păstreze tradiţia iconografică a picturii bisericeşti. Obiectivul colectivului de cadre didactice al specializării Artă sacră este de a continua, împreună cu noile generaţii, eforturile înaintaşilor şi, în acelaşi timp, de a alinia cunoştinţele ştiinţifice din domeniile conservării şi restaurării patrimoniului cultural la standardele europene. Rezultatele obţinute până în prezent s-au materializat în numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale cu lucrări ale studenţilor. Aceste adevărate opere de artă creştină ne dau nouă, cadrelor didactice, puterea de a continua cu fiecare nouă serie de studenţi, demersul de a îmbogăţi creaţia cu noi sensuri, cu smerenie, spre slava lui Dumnezeu.