Din vara acestui an, Corul Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iaşi este condus la pupitrul dirijoral de lector univ. dr. Consuela Radu-Ţaga. Sub bagheta sa dirijorală, Corul Filarmonicii va oferi răspunsurile la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi în 14 octombrie, de ziua Sfintei Cuvioase Parascheva. În interviul de mai jos ne vorbeşte despre provocarea de a fi prima femeie la conducerea corului, importanţa muzicii religioase în arta corală, dar şi repertoriul surpriză din stagiunea 2022-2023.
Sunteţi prima femeie dirijor permanent din istoria de 69 de ani a Corului Academic „Gavriil Musicescu“ al Filarmonicii de Stat „Moldova“ din Iaşi. Este prima experienţă de acest fel?
Am fost dirijor de cor şi la Opera din Brașov în stagiunea 2003-2004. Am încercat să-mi găsesc locul acolo, să prind nişte rădăcini, să am continuitate, însă deşi am cunoscut Brașovul din punct de vedere muzical, am dus mereu dorul Iaşiului şi astfel că, după doar un an, am decis să mă întorc acasă. Sigur, am condus şi alte coruri de-a lungul anilor, precum Corul de copii „Angeli”, Corala „Camerata” sau Corul mixt „Prapa Doamna”.
Corul „Gavriil Musicescu” mi-a marcat ultimii 30 de ani din viaţă deoarece în tot acest răstimp am cântat aici în partida mezzosopranelor. Şi nu doar atât, maestrul Doru Morariu, Dumnezeu să-l odihnească, mă lăsa adesea să lucrez cu diferite partide sau cu întreg corul, ceea ce a reprezentat o experienţă benefică pentru mine.
Există totuşi puţine femei aflate la pupitrul dirijoral al unei orchestre şi chiar al unui cor de asemenea anvergură. Care să fie explicaţia?
Se poate întâmpla ca pentru o femeie să fie un traseu mai greu de urmat. Totuși, există femei dirijor şi acestea au fost invitate chiar și la Filarmonica de Stat „Moldova” din Iași. Un exemplu care îmi vine acum în minte este cel al doamnei Silvia Săcrieru, profesoară de dirijat cor de la Universitatea din București. Apoi, la Orchestra Filarmonicii au fost invitate femei-dirijor chiar în stagiunea trecută. De asemenea, la Opera Naţională Română din Iași a existat în anii ‘70 o dirijoare, se numea Cornelia Voinea. În ţările nord-europene, în SUA, ideea de femei dirijor este una foarte acceptată. Probabil că noi am venit un pic mai greu din acest punct de vedere.
Profesorul de dirijat îmi spunea adeseori că dacă vreau să fac meseria asta trebuie să fiu de două ori mai bună decât un bărbat. Nu îmi spunea să renunț, însă lucra foarte mult cu mine, conştient că trebuie să conving, încredinţat de faptul că unei femei îi trebuie câteva atuuri în plus, în afară de feminitate, ca să strălucească: abilităţi şi calități complexe. Trebuie să fii fermă în faţa unui ansamblu, să ai chiar o mână de fier (zâmbeşte, n.r.), dar să ştiţi că acest lucru este valabil şi în cazul bărbaţilor. Ca dirijor trebuie să-ţi susţii cuvântul cu argumente, să fii hotărât şi clar când lucrezi cu artiştii, să-ţi asumi repertoriul.
Urmaţi un anumit model?
Ideea aceasta de a urma un model nu mi se potriveşte. Sigur, privesc cu interes la cine şi unde dirijează, îmi place foarte mult să adun idei folositoare din foarte multe direcții, de la profesori care susţin masterclass-uri, de la profesionişti, şi să trec totul prin filtrul meu. Mă interesează foarte mult ca atunci când spun ceva, acel ceva să îmi aparțină, să facă parte din mine, din mintea mea, din sufletul meu.
În 2008, maestrul Sabin Păutza spunea într-un interviu acordat „Ziarului Lumina“ că la vremea respectivă Corul Filarmonicii din Iaşi era cel mai bun din ţară. A rămas la fel?
Noi, muzicienii, avem tendința de a folosi expresii precum „cel mai bun” (ansamblu), „cel mai virtuoz”, „cel mai puternic” (vibrato, de exemplu), „cea mai frumoasă” (lucrare), „cel mai slab”. Sunt specificuri diferite, vremuri diferite. Au fost în urmă cu 10-15 ani niște experiențe foarte bune, cu turnee și deplasări în ţară şi străinătate, unde Corul „Gavriil Musicescu” din Iași a convins în săli de prestigiu precum Concertgebouw din Amsterdam, iar aceste ieșiri au însemnat foarte mult.
Când maestrul Sabin Păutza spunea despre corul din Iași că este „cel mai bun din România”, se făcuseră niște înregistrări cu Liturghia lui Achim Stoia, Liturghia lui Gavriil Musicescu, dar şi cu lucrări ale maestrului, iar acesta asistase la imprimarea CD-urilor. A văzut cum lucrează corul, cât este de receptiv, iar dacă maestrul Păutza spunea despre corul din Iași că e cel mai bun din țară, atunci trebuie să credem asta.
Sunt foarte legată de Iași, am crescut în lumea muzicală de aici și țin foarte mult ca oraşul sufletului meu să aibă strălucire şi prin activitatea filarmonicii. Dar pentru mine strălucirea nu înseamnă doar partea vizuală, ci mai ales consistenţa fondului. Dorința mea e să nu fie doar o formă fără fond. Sigur, la ora actuală nu ne putem lipsi de imagine, partea vizuală fiind foarte importantă şi în spaţiul cultural, însă, cum spuneam, trebuie să convingem prin consistenţă şi profesionalism. Şi asta dorim să facem, eu împreună cu colegii mei artişti lirici, care sunt profesionişti de înaltă ţinută.
Ce propuneri de repertoriu aveţi pentru actuala stagiune?
Corul Filarmonicii, ca şi orchestra, a susţinut deja câteva concerte în cadrul stagiunii estivale, în Amfiteatrul Palas, un loc accesibil tuturor categoriilor de public. De altfel, aceste evenimente sunt gândite tocmai în ideea de a atrage publicul care poate nu a intrat niciodată într-o sală de concerte, cu un repertoriu accesibil, cunoscut. Oficial, la Filarmonica din Iaşi, stagiunea 2022-2023 se va deschide în data de 7 octombrie cu Simfonia a IX-a de Beethoven, concert inaugural ce va avea loc în Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sub bagheta dirijorală a maestrului Cristian Mandeal. Tot în această stagiune vom oferi publicului, în premieră, o lucrare a lui César Franck - Psyché, un poem simfonic pentru cor şi orchestră. Apoi vor fi Recviemul de Mozart, concertul de Crăciun, în care vom reuni, din nou, orchestra şi corul. Ne dorim şi vor mai exista fără îndoială mai multe concerte vocal-simfonice pentru că, până la urmă, misiunea unui cor de filarmonică este aceea de a fi un partener al orchestrei.
Ce pregătiţi pentru Zilele Iaşiului şi Festivalul Muzicii Româneşti?
În perioada de mare sărbătoare a oraşului nostru se va desfăşura şi Festivalul Muzicii Româneşti, iar contribuţia Corului Academic „Gavriil Musicescu” va fi una cu adevărat înălţătoare, deoarece va da răspunsurile la Sfânta Liturghie chiar în 14 octombrie, de ziua Sfintei Cuvioase Parascheva. Toate lucrările pe care le vom cânta la Catedrala Mitropolitană aparţin compozitorilor români, astfel că ne încadrăm perfect şi în tema festivalului.
Când veţi mai păşi pe scenele naţionale şi internaţionale?
Ceea ce ne dorim noi foarte mult, și sper că se va concretiza cât mai devreme, este participarea noastră la Festivalul Internațional „George Enescu”, un eveniment de mare anvergură pentru muzicieni. E un obiectiv major pe care vreau să-l împlinesc, mai ales că toţi artiştii din cor îşi doresc de foarte mult timp acest lucru. Nu depinde doar de noi, dar ne pregătim.
Conduceţi şi Corul mixt „Prapa Doamna“ al Parohiei „Sfânta Parascheva“ din centrul Iaşiului. Ce influenţă are muzica religioasă în perfecţionarea actului dirijoral?
Muzica religioasă este un segment foarte important al unui cor. Nu există cor care să nu aibă în repertoriu și muzică religioasă, fie ea ortodoxă sau catolică. Inițial a fost curiozitatea mea de a ști, ca muzician, toate răspunsurile care se dau la strană. După ce am învățat tot tipicul slujbei, am căutat şi ce s-a scris în domeniu, câte liturghii sunt și astfel mi-am îmbogățit universul muzical. Mai apoi a făcut să vibreze o coardă sensibilă, o anumită profunzime pe care o poți folosi și în alte lucrări, nu doar în repertoriul religios. În biserică nu se face doar o muzică de virtuozitate, grandioasă, ci și o muzică în culori vocale specifice, în nuanţe mici şi fine, care te ating la suflet.
În final, ce ne puteţi spune despre arta cântului coral astfel încât publicul să fie prezent în număr cât mai mare la concerte?
Cântul coral exprimă o mulțime de stări, de sentimente împletite în cursul vieţii noastre: iubire, credinţă, patriotism, bucurie, durere etc. Revin şi spun că nu este primordial ca totul să fie orbitor, pentru că dacă urmărim doar strălucirea pe dinafară, ne-am îndepărta de anumite valori în care credem şi după care ne ghidăm în viaţă.
Încercăm, aşadar, să fim atenţi şi la sufletul nostru şi al publicului, în slujba căruia ne aflăm pe scenă, la experienţele unice şi la o deschidere către piese diverse. Urmând acest deziderat, cred că publicul va fi mai prezent în sală și va fi mai interesat de ceea ce înseamnă arta corală.
Exponent al școlii ieșene de dirijat și cânt coral
Dublu licenţiată, specializarea dirijat cor academic şi dirijat orchestră, lector univ. dr. Consuela Radu-Țaga este exponentul școlii ieșene de dirijat și cânt coral, o școală valoroasă, cu tradiție îndelungată.
A fost artist liric în Corul Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” din Iași și a continuat cu o activitate intensă, desfășurată pe mai multe paliere, ca dirijor al Corului de copii `Angeli”, dirijor al Corului Operei Brașov, dirijor-profesor la Clasa de operă a Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice din cadrul universităţii ieşene.
Cu doar trei luni în urmă a ocupat prin concurs postul de dirijor permanent al Corului Academic „Gavriil Musicescu”, un ansamblu de prim rang înfiinţat în anul 1953 la inițiativa profesorului George Pascu şi a maestrului Achim Stoia şi format, la ora actuală, din 62 de artişti lirici.
