O moştenire care face ca satul să nu rămână „suspendat în istorie“

Ediţia de Moldova a "Ziarului Lumina" continuă astăzi campania "Bisericile de lemn ale Moldovei", oferindu-vă un interviu cu Vasile Munteanu, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi, despre situaţia actuală a acestor monumente de arhitectură din zona Iaşilor şi despre modul în care ar putea fi conservate şi restaurate.

Câte biserici de lemn mai există azi în judeţul Iaşi?

Noi avem înscrise în lista monumentelor istorice 35 de biserici din lemn, aşadar protejate prin lege şi aflate mereu în atenţia noastră. Legea le protejează în sensul că nu pot fi făcute lucrări neautorizate şi neavizate de către specialiştii în domeniu, care să ducă la schimbarea configuraţiei monumentului sau la deprecierea istorică a acestuia. Din păcate, fiind construite din lemn, un material perisabil, au avut loc multe intervenţii de-a lungul timpului, dictate de diverse împrejurări, făcute, de regulă, cu meseriaşi din sat. Şi fiecare epocă şi-a pus, într-un fel sau altul, amprenta asupra bisericii, dar, în felul acesta, putem observa şi o evoluţie a lucrului în lemn, dacă vrem să luăm şi partea bună. Multe intervenţii au fost făcute după moda locului, după experienţa locului. Ideea de la care pornim este că cele mai multe dintre aceste biserici au fost construite de meşteri ţărani, pentru că ele poartă amprenta artei populare a lemnului, atât prin modelul de construcţie şi de îmbinare a lemnului, cât şi prin expresiile artistice şi culturale pe care le întâlnim de multe ori.

Aparent, bisericile de lemn din zona Iaşilor, fiind o zonă de podiş, nu sunt la fel de spectaculoase ca cele maramureşene sau cele din nordul Moldovei. Spun doar aparent, pentru că în această zonă s-a extins o modă care nu mai lasă privitorul să se bucure de forma iniţială şi de toată splendoarea monumentului, multe fiind acoperite cu scânduri. Un lucru care s-a dovedit util din punctul de vedere al conservării, pentru că în felul acesta grinzile din lemn de stejar au fost protejate. În momentul în care se va ajunge la fiecare dintre biserici şi se va face o restaurare completă, dublată şi de un program de conservare continuă a monumentelor, vom putea dezveli această "cămaşă" care le-a protejat atâta timp şi vom putea avea o altă imagine asupra acestor bisericuţe, aşa cum avem în momentul de faţă la Mirosloveşti, la Păuşeşti sau la Stolniceni Prăjescu.

Cele 35 de biserici constituie inventarul complet al bisericilor de lemn din judeţul Iaşi?

Nu. Acestea sunt doar cele care sunt înscrise pe lista monumentelor istorice. Această listă nu este produsul cuiva într-un anumit moment, ci ea s-a completat pe parcursul mai multor decenii. Dacă ar fi să avem o privire largă asupra tuturor edificiilor de acest gen, am vedea o stare de conservare diferită, pentru că unele dintre ele aproape că nu-şi mai merită statutul de monument istoric, din cauza transformărilor ample pe care le-au suferit. Uneori, ele figurează ca biserici de lemn, dar nu mai au nici măcar o structură sumară din lemn, pentru că inclusiv pereţii au fost, pe rând, înlocuiţi. Asta s-a întâmplat, repet, pe parcursul mai multor decenii, când legea de protecţie a monumentelor funcţiona cum funcţiona, iar în ceea ce priveşte lăcaşurile de cult, nimeni nu putea să aibă o poziţie fermă, mai ales în perioada comunistă, când fiecare îşi primenea biserica aşa cum putea, fără aportul autorităţilor şi cu mare discreţie.

Mai există în prezent, în judeţul Iaşi, alte biserici de lemn care să poată fi clasate ca monumente istorice?

În momentul de faţă nu mai avem astfel de biserici. Din 1990 şi până în 2001, când s-a dat Legea monumentelor istorice, s-au putut face tot felul de samavolnicii asupra patrimoniului. Din 2001, Ministerul Culturii şi direcţiile de specialitate nu mai pot clasa tot felul de monumente, ci doar pe cele aflate în proprietatea statului sau a cultelor religioase. Aşadar, atenţia noastră a fost îndreptată cu precădere asupra acestor categorii de monumente.

Parteneriatele între parohii şi primării, o soluţie pentru salvarea bisericuţelor din lemn

Multe dintre bisericile acestea au suferit tot felul de transformări, au fost conservate necorespunzător. Nu sunt ele protejate, fiind monumente istorice, se poate interveni oricum?

Ba da, dar legea din 2001 aşa le-a apucat: unele erau într-o stare precară, unele vopsite după pigmenţii pe care i-a avut la îndemână un donator sau altul, mobilate în fel şi chip, după puterile satului. Iar protecţia nu înseamnă neapărat intervenţie financiară din partea Ministerului Culturii, de exemplu. Doar în condiţii speciale şi numai în cazul monumentelor de mare importanţă şi care nu mai pot fi susţinute doar de comunitate avem şi o intervenţie a Ministerului Culturii, dar în momentul de faţă avem şi nişte priorităţi, iar ele se îndreaptă înspre Catedrala mitropolitană, înspre Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi", înspre Biserica Nicoriţă, înspre Mănăstirea Bârnova, înspre Mănăstirea Frumoasa, Biserica Aroneanu, Biserica Scânteia. Mă refer doar la câteva finanţări pe care Ministerul Culturii le are în momentul de faţă la biserici de zid, dar biserici voievodale, emblematice pentru istoria noastră.

Spre exemplu, am avut o discuţie cu primarul de la Cepleniţa şi sunt ferm convins că biserica de la Zlodica (comuna Cepleniţa), care nu are proporţii nemaipomenite, poate fi restaurată printr-un parteneriat între parohie, primărie şi noi, Direcţia, inclusiv financiar, din venituri proprii. Asta ar însemna sume modice pentru repararea unor astfel de bisericuţe.

Dar aveţi în proiect, pentru anul acesta, vreuna dintre aceste biserici prinsă pentru o finanţare?

Direcţia pentru Cultură nu este ordonator de credit, deci noi nu putem finanţa, ci doar aviza anumite lucrări.

Mai există şi problema fondurilor europene, în cazul cărora, pentru o biserică de lemn, contribuţia proprie nu ar fi peste puterile comunităţii sau ale primăriei din zonă. Există acel program de dezvoltare regională, avem sediul la Piatra Neamţ pentru Regiunea Nord-Est, iar în cadrul proiectelor pentru dezvoltare turistică monumentele au o componentă importantă şi sunt eligibile. Un exemplu relevant în acest sens este cel al bisericii de lemn de la Dobrovăţ, care, în momentul de faţă, este în curs de restaurare printr-un proiect european.

Eu am avut mari aşteptări de la proiectele pentru dezvoltare rurală care s-au derulat în urmă cu doi ani, acea Măsură 1.1.2, şi m-am aşteptat ca mai mulţi primari să-şi includă în proiectele lor de dezvoltare şi monumentele din zonă, dar n-au făcut-o. Uitând că în momentul în care vrei să reabilitezi un drum comunal, dacă ai inclus pe parcursul acestui drum şi monumentul istoric pe care să-l reabilitezi şi să-l pui în valoare, creşte punctajul.

Majoritatea bisericilor de lemn din judeţul Iaşi necesită lucrări de restaurare

Dintre cele 35 de biserici de lemn din judeţul Iaşi despre care ştiţi că ar necesita de urgenţă lucrări de restaurare?

Multe dintre ele necesită lucrări, dar aici urgenţa nu se manifestă ca în cazul bisericilor de zid, care, în momentul în care au o fisură, ajung chiar să se dărâme. La bisericile de lemn nu s-au înregistrat cazuri de colaps. Dar au multe probleme. În multe cazuri s-a infiltrat apa, au fost atacuri a tot felul de agenţi (de la cari, până la diverse bacterii), s-au făcut intervenţii, dar care sunt reversibile. Toată lumea - şi nu din rea credinţă - a ales ca o soluţie de durată învelitoarea din tablă la un monument care se pretează la o învelitoare din şindrilă, din draniţă. Lucrurile acestea se vor repara. Am credinţa şi convingerea că ele pot, cu o intervenţie nu foarte costisitoare, să-şi recapete o înfăţişare demnă şi chiar foarte atractivă.

Se poate face o estimare a costurilor de restaurare a unei astfel de biserici sau depinde de gradul de degradare?

Cred că în anii de dezvoltare accelerată a României şi mai ales până în urmă cu doi-trei ani, când sectorul construcţiilor atinsese cote nemaivăzute, asemenea intervenţii erau şi inacceptabil de scumpe. Nici o firmă de construcţii nu mai accepta să-şi piardă vremea pentru sume mici, la o bisericuţă din lemn, când erau atâtea tentaţii în a-şi angaja priceperea şi forţa de muncă în ridicarea de cartiere rezidenţiale, ansambluri de afaceri, iar preţurile erau pe măsură.

De aceea, şi acum este imposibil de făcut o estimare. Aceasta se face de la caz la caz. Contează şi pentru ce tip de intervenţii optezi. În multe cazuri, din câte am observat, este suficient să se opteze pentur o curăţare profesională a lemnului, pentru o grunduire şi o hrănire a lui.

Răspunsul nu e la constructorii industriali sau la cei care se ocupă de mari construcţii civile, ci la cei care întreţin monumente foarte vechi în muzeele noastre în aer liber. Cei de la "Astra" Sibiu, spre exemplu, au o reţetă simplă şi tratează periodic exteriorul monumentelor din lemn cu ceară de albine topită în petrol. Şi apoi, pur şi simplu printr-o pensulare, lemnul este hrănit, devine mai puţin perisabil şi este protejat împotriva intemperiilor; se creează acel efect al penei de gâscă, care îndepărtează apa. O asemenea intervenţie nu poate să fie nemaipomenit de costisitoare. Aşa cum nu foarte costisitoare este o intervenţie pentru ignifugarea bisericii.

Am propus, în discuţiile cu diverşi primari (e adevărat că nu s-a concretizat nimic până acum), ca şi draniţa să poată fi pusă pe acoperiş de meşteri ţărani. Şi sunt destul de mulţi meşteri pricepuţi în satele de pe Valea Moldovei. Însă, dacă vrem să păstrăm o biserică de lemn în forma care a consacrat-o, necesită dezmembrare şi tratarea lemnului bucată cu bucată.

Restaurarea - doar în baza unui studiu realizat de un arhitect specializat

Ce presupune un proces serios de restaurare?

Totul e în funcţie de diagnostic. Nici o intervenţie nu se face asupra unui monument fără un studiu făcut de un arhitect atestat de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Iar în Iaşi avem, slavă Domnului, cei mai mulţi specialişti. Suntem într-o situaţie privilegiată, pentru că avem o facultate de arhitectură foarte bună, avem o facultate de construcţii cu ingineri structurişti foarte buni.

Faţă de multe alte locuri, noi, la Iaşi, avem şi o bază de pornire. În urmă cu patru ani, Consiliul Judeţean Iaşi, prin Biroul arhitectului şef, a pus în practică un proiect de monitorizare, dar şi de fişare a acestor monumente. S-au făcut toate releveele şi fişele istorice. Toate acestea sunt un bun punct de pornire pentru restaurarea acestor biserici, însă nu va putea fi posibil niciodată un proiect care să le cuprindă pe toate cele 35 de biserici în acelaşi timp.

Există în Iaşi/Moldova restauratori specializaţi în bisericile de lemn?

Avem la Iaşi, în cadrul Biroului zonal de conservare şi restaurare, specialişti în lemn, dar ei sunt puţini şi sunt prinşi în activităţi care nu se referă doar la monumente. Dar la Suceava, în vecinătatea Cetăţii de Scaun, există un muzeu etnografic în aer liber, unde există specialişti foarte pricepuţi în dezmembrarea şi tratarea pieselor care compun o clădire din lemn.

Bisericuţele de lemn - proporţii reduse şi austeritate

Ce particularităţi prezintă acest tip de construcţii în Moldova, comparativ cu cele din Muntenia sau Ardeal?

Toate au proporţii reduse şi o anumită austeritate, inclusiv în ceea ce priveşte felul în care a fost lucrat lemnul. Întâlnim vechea tehnică de construcţie din bârne orizontale, îmbinate simplu, în căţei sau în cheutori, dar fără un exces de ornamentică. Elemenele de decor sunt fie un simplu brâu, care încinge biserica, situat la înălţimea ochilor, bine meşteşugit, fie elemente solare.

Unele biserici sunt trilobate, altele au formă de navă, unele au turlă, semn că au fost sub oblăduirea Domniei, altele sunt ctitorii boiereşti, altele sunt iniţiativa satelor răzeşeşti. Biserica de la Rădeni - Roşcani este extrem de frumoasă. Aici se vede mâna femeilor bătrâne din sat. Este o biserică din lemn humuită pe deasupra şi apoi văruită şi care, iată, ca o excepţie, are pridvorul în partea de nord.

Biserica schitului de la Brădiceşti, o bisericuţă din lemn extrem de modestă, dar care are trei turle şi seamănă cu bisericile din Piaţa Roşie, de la Moscova. Puţină lume ştie că acolo, în vremuri de restrişte, se refugia întreaga Episcopie a Huşilor.

Unele, cum e şi cea de la Păuşeşti, au fost biserici de sat, dar, la un moment dat, vatra satului s-a mutat, iar ea a rămas undeva în câmp, fiind biserică de cimitir. Acolo meşterii chiar şi-au dat măsura talentului de a sculpta în lemn.

Comunităţile locale să nu facă intervenţii neautorizate

Ce recomandări aţi face comunităţilor locale cu privire la felul în care o biserică de lemn trebuie conservată?

În primul rând, nimeni să nu facă o intervenţie neautorizată. Intervenţiile, chiar pornite din cele mai bune intenţii, asupra unui asemenea monument fragil, mic, nu sunt acceptate şi nu sunt nici în folosul comunităţilor măcar. Monumentele se află inclusiv în grija Direcţiei pentru monumente, dar prima grijă trebuie să fie a celor care le deţin. Ei trebuie să fie interesaţi de istoria şi de spiritualitatea locului. Pentru că aceste bisericuţe, alături de câteva obiecte, de fotografiile vechi şi de crucile din cimitir, toate acestea la un loc, de fapt, fac ca acel sat să nu fie suspendat, cumva, în istorie, ci să-şi găsească rădăcini şi continuitate până în ziua de astăzi.

Ar putea fi creat, în viitor, în judeţul Iaşi un circuit turistic legat de aceste biserici?

Nu cred că ar putea exista un circuit turistic al bisericilor din lemn, paralel cu un circuit al bisericilor din piatră. În Iaşi există circuite turistice pe parcursul cărora ar putea să se afle şi un conac boieresc, şi un sit arheologic, şi o bisericuţă din lemn şi o ctitorie voievodală. Ele trebuie să completeze un circuit turistic deja existent şi care, recunoaştem, nu se află în cea mai bună formă posibilă în momentul de faţă, dar nu se află nici în colaps. E o moştenire grea şi numeroasă, tratată cu dezinteres zeci de ani de-a rândul. În momentul în care a apărut interesul, a apărut şi sărăcia, iar o intervenţie profesionistă presupune şi alocarea de fonduri pe măsură.