O sinteză a satului românesc în Capitală

Despre istoria și monumentele de arhitectură tradiţională regăsite la Muzeul Satului din București, despre valoarea acestui tezaur de arhitectură vernaculară alcătuit din construcţii de mare originalitate şi unicitate, dar și despre importanța transmiterii acestor valori de patrimoniu generațiilor viitoare ne-a vorbit doamna dr. Aurelia Cosma, cercetător etnolog la această prestigioasă instituție muzeală. Un veritabil tezaur de viaţă tradiţională românească, marcă identitară inconfundabilă, o sinteză a tot ceea ce înseamnă spirit românesc. Este o pagină de istorie de peste trei secole, scrisă în lemn, piatră sau pământ, care ilustrează evoluţia tipului de locuinţă, a celor economice, a ocupaţiilor şi meşteşugurilor. Descoperi aici ştiinţa şi ingeniozitatea ţăranului din Maramureş sau Dobrogea, din Bucovina sau Banat, din Vrancea sau Gorj, de a folosi resursele naturale şi de a se adapta la mediul înconjurător. Istoria muzeului începută în 1936 continuă. 

Muzeul Satului are, în prezent, o zestre bogată, un patrimoniu cu aproape 60.000 de obiecte. Este cel mai vizitat muzeu din România, spune doamna Aurelia Cosma, cu 900.000 de vizitatori în anul 2018. Avem datoria de a păstra cu sfinţenie acest tezaur de cultură şi civilizaţie românească, de a-l promova în toată complexitatea reprezentării sale, pentru ca, astfel, cei care vin după noi să aibă posibilitatea de a descoperi adevăratele valori de patrimoniu, adunate în acest sat zis muzeu, după cum afirmă cercetătorul etnolog. 

Cum sunt întreținute, păstrate și valorificate monumentele regăsite la Muzeul Satului din Bucureşti?

Cele șapte campanii de cercetări sociologice, începute în 1925 și terminate cu înființarea Muzeului Satului, în 1936, au dat posibilitatea lui Dimitrie Gusti şi echipelor sale de cercetători, dar şi celor care au urmat, să bată cu piciorul pământul acestui neam din vârful cel mai înalt și până la câmpie, de la nord la sud, de la est la vest, realizând astfel o sinteză a tot ceea ce înseamnă spirit românesc. 

Această sinteză a satului românesc nu s-a oprit în 1936. De la 4.000 de obiecte și 10.000 de vizitatori, în 1936, astăzi Muzeul Satului are aproape 60.000 de obiecte şi, aşa cum aminteam, 900.000 de vizitatori. Mai avem puțin și ne apropiem de 1.000.000 de vizitatori, ceea ce chiar cred că este o performanță. 

Managerul de astăzi, doamna dr. Paula Popoiu, în spiritul rigorilor științifice adoptate de Dimitrie Gusti şi Şcola Sociologică de la Bucureşti, duce mai departe acest demers de păstrare pentru viitorime a imaginii satului românesc. A apărut un Sat Nou, rod al cercetărilor de peste zece ani, în care specialişti de azi şi de ieri, sub directa coordonare a doamnei Popoiu, au contribuit la îmbogăţirea patrimoniului de arhitectură vernaculară. Sunt monumente autentice de o valoare inestimabilă, construcții extraordinare (ex. cantonul de drum, casa silvicultorului, sala de dans). Sunt case și gospodării organizate pe ulița meșteșugarilor, unde descoperim atelierul de fierărie, de ceramică, de prelucrare a lemnului şi a altor meșteșuguri. Aici descoperim etniile cu care ţăranul român a fost dintotdeauna într-o simbioză de conviețuire fantastică, unde fiecare și-a manifestat starea de spirit și în același timp personalitatea etnică fără nici o opreliște. Întâlnim aici casa de lipoveni, casa de secui, casa germană, casa tătărească, casa huţulă. În perspectivă se vor ridica o școală, monument reprezentativ al centrului satului de altădată, încă o biserică din Argeș, ce se va adăuga casei parohiale din Sălaj. Totul este reflectat în acest patrimoniu extraordinar. 

Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti este o veritabilă școală de instruire şi formare, de susținere a altor muzee, care ne-au solicitat sprijinul în organizarea unor expoziții permanente sau temporare. A fost sursă de inspirație și pentru organizarea unor muzee de profil, peste hotare. 

Ca dovadă a recunoașterii valorii extraordinare a acestei școli de muzeologie şi etnologie, Muzeul Satului este membru în organisme internaționale de prestigiu, cum este Organizația Europeană a Muzeelor în Aer Liber (AEOM), directorul general al muzeului, doamna Paula Popoiu, făcând parte chiar din bordul acestei organizații. De asemenea, Muzeul Satului face parte din Organizația Mondială pentru Protejarea Monumentelor (ICOMOS), este afiliat la UNESCO, unde au fost promovate în categoria patrimoniului mondial cămașa românească (ia), scoarţa, doina, călușul, ceramica de Horezu. În zilele noastre, în laboratorul de restaurare-conservare, specialiști de marcă ai muzeului asigură profilaxia, întreţinerea şi tratarea patrimoniului, activităţi deosebit de importante şi necesare pentru un muzeu care, la cei 83 de ani cât a împlinit anul acesta, cu monumente care datează de peste 300 de ani, are nevoie de grijă şi tratament deosebit. 

De asemenea, există un program foarte bogat de valorificare a acestui patrimoniu, de educație a tinerei generații - vizitatorii de mâine - care trebuie să rămână în memorie cu aceste sentimente de patriotism adevărat şi de frumos pe care le descoperă aici. 

Sunt programe care au în vedere apropierea de aceste valori prin joacă, cel mai serios atribut al copilăriei. Există un eveniment deosebit, tabăra de creație „Vara pe uliță”, pe care l-am iniţiat acum 26 de ani. Sunt mai mult decât fericită că Muzeul Satului are un program care este, totodată, și brand și atrage, anual, peste 1.000 de copii din Bucureşti, țară şi străinătate. Mulţi vin din diasporă. Aici, la Muzeul Satului, își pot aduce cel mai bine aminte de bunica. Pe ulițele muzeului se întâlnesc țărani și copii îmbrăcați încă în costume tradiționale, ­populare,  care sunt prezenți la diverse ateliere de creaţie, la spectacole folclorice sau de datini şi obiceiuri. Într-un cuvânt, se încearcă păstrarea vie și dinamică a comu­nității.

Emoția pe care o trăim toți în acest muzeu este cu atât mai mare cu cât el nu se limitează doar la patrimoniul românesc. Aici își dau întâlnire culturi și civilizații din toate colţurile lumii, într-un fervent dialog al creativității și al formelor de manifestare. 

Vă rugăm să ne împăr­tășiți câte ceva din modul de viaţă şi personalitatea ţăranului român oglindit în casele și gospodăriile aflate în muzeu.

Fiecare casă are o poveste, are personalitatea sa. Casa de la Ostrov este o casă de viticultori, având multe obiecte ce ilustrează această străveche ocupaţie. La fel şi casa de la Curteni, unde descoperim crama cu inventarul specific viticulturii. Casa de la Câmpu lui Neag, cu tot inventarul bogat și variat specific vieţii pastorale, ilustrează străvechea ocupație a creşterii animalelor. Bineînțeles că erau și specializări, centre de cojocari, de olari, de fierari. La început funcționa foarte bine trocul, care a dat șansa schimbului de produse, dar și de valori culturale. Nedeile, rugile, bâlciurile, iarmaroacele, târgurile erau, dincolo de locul schimbului de produse, şi locul extraordinar al comunicării. Oamenii își descopereau portul, graiul locului, datinile şi obiceiurile specifice. Într-un cuvânt, acolo era locul de schimb, de comunicare, acolo se aflau valorile economice, culturale, estetice, se făceau înțelegeri pentru căsătorie. 

Vorbiți-ne despre dimensiunea de tezaur păstrător al valorilor tradiționale, națio­nale, precum și despre impor­tanța transmiterii acestora generațiilor viitoare. 

Am putea spune că patrimoniul Muzeului Satului este un tezaur aflat într-un sipet al acestei națiuni, păstrat cu sfințenie de cei care l-au creat, dar şi de cei care lucrează astăzi aici. Sunt foarte mulți specialiști care, cu rigoare științifică și responsabilitate, se îngrijesc de păstrarea întru spirit, cum spunea Noica, a tot ce a fost valoros în trecut, a tradițiilor și valorilor care au dat emblema acestui neam. Transmiterea mai departe este o sarcină ce revine instituțiilor muzeale și Muzeului Satului în mod particular. Avem datoria de a oferi posibilitatea celor care vin după noi să descopere, să cunoască, să păstreze şi să transmită mai departe aceste inestimabile valori de patrimoniu. 

Dacă la început, în 1936, a fost poate o curiozitatea să vezi la șosea „un sat ciudat”, cum îl numea Gusti, acum Muzeul Satului este o destinaţie vie, un teritoriu al memoriei unde sunt adunate atâta timp şi atâta spaţiu, atâta istorie şi geografie, o pagină valoroasă de cultură şi civilizaţie rurală. Oricine pătrunde în Muzeul Satului se simte acasă. Este o proiecție în timp, dar și o perspectivă, pentru că, văzând trecutul, poți să-ți faci planurile pentru viitor. Pe ulițele muzeului se aud toate limbile pământului. Aici vin vizitatori de pretutindeni, de pe toate continentele. Este locul celui mai viu dialog al sensibilităţii umane, al frumosului şi al bunului gust.