„O ţară fără cercetare devine doar un cumpărător de know-how“

Faţă de celelalte ţări europene care au mărit fondurile pentru cercetare pe timpul crizei economice, doar România, alături de Bulgaria, a redus fondurile pentru cercetare la aproape jumătate faţă de anul trecut, a spus Gerard Jităreanu, preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică. „O ţară fără cercetare, indiferent cât de mare sau de mică este, pe termen lung nu are decât de pierdut, devine numai un cumpărător de know-how şi nu produce nimic, nici nu utilizează, nici nu vinde, iar dependenţa economică şi de natură tehnologică devine tot mai mare.“ „Cercetarea să stea cu mâna întinsă? Cercetarea ar trebui să fie regina bugetului, i-aş trimite pe alţii să facă bani“, a spus Gerard Jităreanu, care a adăugat că lumea îl întreabă de ce a tăiat fondurile cercetării.

Ce presupune funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică?

Important este ce faci acolo. Sincer să fiu, atunci când am acceptat propunerea m-am gândit că este mai simplu, cercetare am făcut dintotdeauna, am lucrat într-un institut de cercetare, apoi la universitate, însă lucrurile stau un pic diferit. Nu este cercetare propriu-zisă, ci este managementul cercetării, iar lucrurile sunt foarte diferite. În afara de cercetarea pe programele pe care le cunoaştem din universităţi, sunt multiple alte probleme ridicate de institutele de cercetare, de profilul lor. Trebu-ie să dicutăm problema reactorului nuclear de la Măgurele, trebuie rezolvată problema conbustibilului care a rămas în Rusia şi transformarea lui pentru stocare. Mai discutăm despre laserul cu extremă putere, este proiectul ELI - the Extreme Light Infrastructure, în care România vrea, împreună cu Franţa, să deţină cel mai puternic laser din lume, să dezvolte infrastructuri în jur de 400 de milioane de euro. Alte teme de discuţie sunt uraniul îmbogăţit şi apa grea, teme din fizică.

De ce în România cercetătorii solicită bani doar de la buget şi nu se întâmplă ca în alte ţări, să primească bani şi din sectorul privat?

Adevărul este undeva la mijloc, fiecare expune partea care îl avantajează mai mult. În majoritatea ţărilor, statul susţine cercetarea. Există cercetarea fundamentală care este susţinută de stat şi este şi cercetarea aplicativă, care se face în firme cu scopul de a aduce profit. Acolo unde investeşte, firma scoate şi profit. Deocamdată, în România, investiţiile în cercetare din domeniul privat sunt la început. Legislaţia nu împiedică acest tip de investiţie. La noi, investiţiile din zona afacerilor sunt reduse şi, având în vedere numărul cercetătorilor, în jur de 30.000 de persoane care lucrează în cercetare cu diverse grade ştiinţifice, trebuie să li se asigure un loc de muncă. Un cercetător se formează în timp, iar dacă nu ai grijă de el, pleacă. O ţară fără cercetare, indiferent cât de mare sau de mică este, pe termen lung nu are decât de pierdut, devine numai un cumpărător de know-how şi nu produce nimic, nici nu utilizează, nici nu vinde, iar dependenţa economică şi de natură tehnologică devine tot mai mare.

Fondurile structurale, până în acest an, nu au fost accesate suficient

Cum staţi cu finanţarea în acest an?

Anul acesta sunt schimbări importante în buget, faţă de anul trecut, care a fost destul de bun, bugetul cercetării a ajuns la aproximativ 0,5% din PIB. Au fost lansate programe noi, unele cu finanţare din acest an pentru că nu s-a gândit nimeni, nu a analizat de unde vor fi luaţi aceşti bani, pentru că este uşor să lansezi o competiţie de proiecte noi care vor fi finanţate „la anul“. A apărut şi schimbarea (de guvern) iar cineva trebuia să găsească banii. Suma contractată pentru 2009 faţă de ce s-a executat pe 2008 este mai mare cu 35%, iar anul trecut a fost o creştere substanţială, cu 50% mai mare faţă de 2007. Trebuia anul acesta să fie un buget de 1% din PIB pentru ca să se acopere toate aceste contracte şi cereri. Deocamdată ne situăm în jurul a 0,3% din PIB, astfel că toate sumele care erau alocate şi prevăzute în contracte şi semnate au fost reduse proporţional cu sumele care s-au alocat. Nu s-au făcut decât mici excepţii. Am ajuns în situaţia în care unele proiecte au fost oprite pentru că nu erau rezultate deloc.

În România mai sunt şi alte surse de finanţare pentru cercetare în afară de cele de la buget?

Sunt fondurile structurale care până în acest an nu au fost accesate suficient, iar România este departe de a echilibra balanţa în ceea ce priveşte sumele pe care le plăteşte în Uniunea Europeană şi cele pe care le absoarbe. Deocamdată, noi mai mult plătim decât absorbim, dăm pentru alţii.

Până acum au fost bani la buget şi a fost mai uşor să se obţină bani de la buget decât prin fondurile structurale, de la Uniunea Europeană, proiectele sunt mai uşor de făcut. Iar dacă au fost bani, lumea s-a orientat spre locul de unde erau mai uşor de obţinut. Partea bună, dacă putem să spunem aşa, dacă poate exista şi o parte bună la acest deficit bugetar pentru cercetare, este că va creşte absorbţia de fonduri europene, va creşte numărul de proiecte depuse. Oamenii se vor învăţa să depună aceste proiecte şi să acceseze fondurile.

„Totdeauna va fi ceva de descoperit, de rezolvat o problema tehnică“

Cum vedeţi viitorul cercetării?

Cercetarea are viitor, după părerea mea nu se poate fără cercetare, totdeauna va fi ceva de descoperit, totdeauna va trebui rezolvată o problemă tehnică, economică. Cred că va fi întodeauna o împletire între fondurile bugetare, statul va aloca fonduri, trebuie să susţină cercetarea. Sunt domenii prioritare care interesează economia naţională, iar în cadrul domeniului sunt teme mari, direcţii pentru care trebuie să se aloce bani de la stat, astfel că se vor aloca şi fonduri pentru cei care lucrează în cercetare, sunt tineri care se formează în ţară şi în străinătate. Printre aceste domenii prioritare este energia, mediul, sănătatea, securitatea şi siguranţa alimentară, dacă ar fi să amintesc cele mai des menţionate în ultimul timp.

Este posibil ca cercetarea să aducă bani, în loc să consume?

Cercetarea nu consumă bani. Aşa se poate spune că şi sănătatea consumă bani şi educaţia consumă bani; ele nu consumă, activităţile trebuie să fie plătite. Asta nu înseamnă că cercetarea nu produce nimic, produce foarte multe, sunt foarte multe rezultate care nu sunt folosite. Munca cercetătorului este de concepţie, el dezvoltă un domeniu, în cadrul domeniului, pe o fâşie îngustă descoperă ceva, are un rezultat. Dacă ne aşteptăm de la el să facă şi marketingul produsului, să îl şi pună în fabricaţie, să îl şi vândă după aceea înseamnă că este multilateral dezvoltat şi ştie tot. Fiecare este cu segmentul lui. Noi trebuie, după părerea mea, să dezvoltăm firme care să preia aceste rezultate, să le prezinte investitorilor, mediului economic, IMM-urilor, iar din ele să se aleagă unele linii de producţie care să fie dezvoltate. Din păcate, sunt multe rezultate care nu sunt folosite, astfel că încercăm să strângem legăturile cu mediul economic, reprezentanţii IMM-urilor să ne spună ce ar dori, ce îi interesează; de asemenea, încercăm să promovăm rezultatele cercetării. O să facem caravana cercetării, prezentări, vom dezvolta site-uri, vom trimite CD-uri. De asemenea, trebuie să mai avem grijă şi de respectarea proprietăţii intelectuale.

„Cercetarea să stea cu mâna întinsă? Cercetarea ar trebui să fie regina bugetului“

Dacă ar fi banii, care ar fi direcţiile, proiectele mai importante de cercetare pe care le-aţi susţine?

Dacă ar fi bani suficienţi, aş continua toate proiectele care sunt fezabile, fie că sunt în cercetarea fundamentală, fie că sunt în cercetarea aplicativă. Cercetarea trebuie să primească bani şi în domeniul fundamental. Sunt cercetări în domenii fundamentale care au adus foarte multe aplicaţii practice, casnice. Mai întâi este domeniul fundamental, apoi vine cineva şi investeşte într-o chestiune aplicativă, de masă.

Nu ar trebui făcută mai vizibilă această legătură între cercetare şi economie?

Ne străduim foarte mult să îi arătăm şi ministrului de Finanţe. L-am invitat să îi arătăm institute, i-am arătat. „Foarte interesant, nu mă aşteptam“, a spus. Ar trebui să vizitaţi, pentru că sunt foarte multe astfel de exemple, numai că mă tem că o să descoperiţi la sfârşitul mandatului, iar până atunci o să îi ţineţi pe toţi în foame, iar cei buni pleacă, nu stau flămânzi. Sunt instituţii care au contracte, angajate în cheltuieli. Sigur, este criză, toată lumea înţelege, dar, pe de altă parte... este criză, dar toate celelalte ţări au mărit bugetul de cercetare, numai noi l-am redus. Cum vine asta? Ce să răspunzi? Alţii îmi trimit mail-uri şi mă întreabă cum mă lasă inima să tai bugetul cercetării? Ce am făcut cu el? Cui i l-am dat? Dar ce am făcut, îl ţin în sertar?! Au mai dat, din sertar, prim-ministrul, Camera Deputaţilor. Dar, probabil că bugetul nu e împărţit bine dacă ei mai dau de la ei. Cercetarea să stea cu mâna întinsă? Cercetarea ar trebui să fie regina bugetului, i-aş trimite pe ceilalţi să facă bani.