Odoare de preţ la Biblioteca Sfântului Sinod

Biblioteca Sfântului Sinod deţine o bogată colecţie de patrimoniu, carte veche şi rară, românească şi străină. Fondul de manuscrise conţine exemplare româneşti, slavone, greceşti, latine. Despre conţinutul şi provenienţa acestor colecţii, precum şi despre eforturile şi condiţiile de păstrare a acestor manuscrise aflăm, în interviul ce urmează, de la părintele arhimandrit Policarp Chiţulescu, directorul acestei instituţii de cultură.

Fondul de Manuscrise al Bibliotecii Sfân­tu­lui Sinod este unul dintre cele mai re­pre­z­entative din România. Vor­biţi-ne despre ce conţin colecţiile din acest tezaur în general, dar mai ales despre colecţiile speciale de carte românească veche.

Biblioteca Sfântului Sinod deţine, înainte de toate, un fond bogat de manuscrise şi de carte veche românească şi străină. Colecţiile se compun din fonduri de documente (multe dintre ele cu autograful autorului sau cu ex-librisuri ale unor persona­lităţi) cu preponderenţă teologică, donate sau achiziţionate din ţară sau străinătate, cu­prin­zând aproape 100.000 de cărţi tipărite, dintre care câteva mii de exemplare de carte veche şi ra­ră, dar şi periodice vechi ro­mâ­neşti şi străine, toate acestea reprezentând o importantă contribuţie la patrimoniul cultural european. Printre cele mai importante resurse se numără cele peste 500 de manuscrise datând din secolele XIV-XX, iar printre cele moderne fiind cele ale lui Gala Galaction, ale părintelui profesor Dumitru Stăniloae, ale ieroschimonahului Sandu Tu­dor, ale marilor profesori de la Cer­năuţi, Vasile Gheorghiu, Ci­ce­rone Iordăchescu, Vasile Loi­chi­ţă sau ale impresionantei femei teolog şi artist Olga Gre­cea­nu, autoarea frescei care îm­po­do­beşte monumentala incintă a bibliotecii.

De unde provin aceste co­lec­ţii şi cum au ajuns ele în te­za­urul Bibliotecii Sfântului Sinod?

La cercetarea acestora, în vederea alcătuirii unui catalog, s-au descoperit multe exem­plare care poartă marca de proprietate a unora dintre cei mai cunoscuţi şi mai pasionaţi colecţionari de carte: stolnicul Constantin Canta­cu­zino, Ni­colae Mavrocordat, mi­tropolitul Neofit Cretanul, fără a neglija strădaniile de a aduna cărţi ale mitropoliţilor Ţării Româneşti Teodosie şi Antim Ivireanul etc., consemnate pe filele volumelor.

Unele volume din Biblioteca Sfântului Sinod, provenite din vechea bibliotecă a mitropoliei, poartă ex-librisul mitropolitului Neofit, cu afurisirea celor care le-ar înstrăina.

Fondurile Bibliotecii Sfân­tu­lui Sinod s-au mărit consi­derabil prin venirea aici, în 1959, a unei părţi din bibli­o­teca reşedinţei Palatului patriarhal, la care s-au adăugat: bibliotecile Mă­năs­ti­rii Tuturor Sfinţilor (Antim), in­ter­natul Facultăţii de Te­o­lo­gie din Bu­cureşti (format din bi­blio­te­ca facultăţilor de teologie de la Suceava şi Cernăuţi, bibliotecile Seminarului Central din Bucureşti şi cea a Se­mi­na­ru­lui Nifon, seminarii care au fost desfiinţate în 1948). Au mai fost strânse aici şi cărţi vechi, de la unele parohii din Bucu­reşti, care s-au alăturat celor peste 500 de volume de carte veche care aparţinuseră Can­ce­­lariei Sfân­tu­lui Sinod.

O importantă contribuţie la sporirea fondurilor Bibliotecii Sfântului Sinod a avut-o preotul profesor Dumitru Fecioru, traducător reputat din limba greacă veche, care a şi catalogat o parte din manuscrisele ro­mâ­neşti de aici. El a cumpărat, în perioada anilor â60, manuscrise şi cărţi de o valoare inestimabilă, achiziţionând şi cărţi de la G.T. Kirileanu, pr. Gh. Ciu­han­du, Vasile Loichiţă etc. Bi­bli­o­te­ca a avut şi alţi bibliotecari pricepuţi, unii cu o cultură de­o­se­bită, oameni care fuseseră mu­tilaţi spiritual şi fizic de regimul comunist, cărora patriarhul Justinian le-a întins o mână de ajutor, recuperându-le talentul şi valoarea.

De asemenea, patriarhii României, fiind direct răs­pun­ză­tori de Biblioteca Sfântului Si­nod, ca preşedinţi ai Sfântului Sinod, au consolidat poziţia bi­bli­­otecii prin finanţare continuă şi donaţii de carte.

Mărturisiţi-ne câte ceva din eforturile şi condiţiile de păstrare a acestor manuscrise, precum şi modul în care ele rămân accesibile pentru teologi, cercetători şi pentru toţi iubitorii de carte.

Un vechi deziderat al bibli­o­tecii - azi împlinit - a fost des­chi-derea unui atelier propriu de restaurare carte. Acesta funcţ­io-nează astăzi în spaţiul biblio-tecii, cu personal atestat în do­meniu.

Începând cu anul 2010, au fost restaurate importante volu­me de patrimoniu: Noul Tes­ta­ment, Basileae, 1545; Sfântul Atanasie cel Mare, Opere complete, Paris, 1625 (exemplar din biblioteca de la Văcăreşti, cu ex-librisul lui Nicolae Ma­vro­cor­dat); Scutul Catehismului, Alba Iulia, 1656; Acatist, imprimat de Sfântul Antim Ivireanu, Sna­gov, 1698 - unicat; D. Cantemir, Di­va­nul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, Iaşi, 1698. Aces­to­ra li se adaugă manuscrise, documente, fotografii, hărţi, scri­sori. Astfel, aceste valori au fost salvate de la degradare şi dispa­ri­ţie. Au avut loc şi participări din partea bibliotecii la saloane na-ţio­nale de restaurare, unde aces­te lucrări au fost evi­den­ţiate. Fo­toteca a fost scoasă din uitare şi de­gra­da­re, astfel încât mii de fotografii cu imagini inedite din via­ţa Bi­se­ricii noastre sunt dis­po­nibile spre valorificare ştiin-ţi­fi­că, avân­du-se în vedere scana­rea lor în viitorul apropiat. În ur­ma unui proiect finanţat de Mi­ni­s­te­rul Culturii au fost digitalizate cele 100 de manuscrise muzicale, în vederea conservării lor. S-a continuat în mod sus­ţi­nut com­pletarea unor colecţii de re­fe­rinţă (Sources Chrétiennes, Pa­trologia Graeca, Patrologia La­tina, Dictionnaire de spiritua­lité etc.), unele lucrări fiind ob­ţi­nu­te din străinătate, prin direc­ta implicare a Preafericitului Pă­rinte Patriarh Daniel.