Biblioteca Sfântului Sinod deţine o bogată colecţie de patrimoniu, carte veche şi rară, românească şi străină. Fondul de manuscrise conţine exemplare româneşti, slavone, greceşti, latine. Despre conţinutul şi provenienţa acestor colecţii, precum şi despre eforturile şi condiţiile de păstrare a acestor manuscrise aflăm, în interviul ce urmează, de la părintele arhimandrit Policarp Chiţulescu, directorul acestei instituţii de cultură.
Fondul de Manuscrise al Bibliotecii Sfântului Sinod este unul dintre cele mai reprezentative din România. Vorbiţi-ne despre ce conţin colecţiile din acest tezaur în general, dar mai ales despre colecţiile speciale de carte românească veche.
Biblioteca Sfântului Sinod deţine, înainte de toate, un fond bogat de manuscrise şi de carte veche românească şi străină. Colecţiile se compun din fonduri de documente (multe dintre ele cu autograful autorului sau cu ex-librisuri ale unor personalităţi) cu preponderenţă teologică, donate sau achiziţionate din ţară sau străinătate, cuprinzând aproape 100.000 de cărţi tipărite, dintre care câteva mii de exemplare de carte veche şi rară, dar şi periodice vechi româneşti şi străine, toate acestea reprezentând o importantă contribuţie la patrimoniul cultural european. Printre cele mai importante resurse se numără cele peste 500 de manuscrise datând din secolele XIV-XX, iar printre cele moderne fiind cele ale lui Gala Galaction, ale părintelui profesor Dumitru Stăniloae, ale ieroschimonahului Sandu Tudor, ale marilor profesori de la Cernăuţi, Vasile Gheorghiu, Cicerone Iordăchescu, Vasile Loichiţă sau ale impresionantei femei teolog şi artist Olga Greceanu, autoarea frescei care împodobeşte monumentala incintă a bibliotecii.
De unde provin aceste colecţii şi cum au ajuns ele în tezaurul Bibliotecii Sfântului Sinod?
La cercetarea acestora, în vederea alcătuirii unui catalog, s-au descoperit multe exemplare care poartă marca de proprietate a unora dintre cei mai cunoscuţi şi mai pasionaţi colecţionari de carte: stolnicul Constantin Cantacuzino, Nicolae Mavrocordat, mitropolitul Neofit Cretanul, fără a neglija strădaniile de a aduna cărţi ale mitropoliţilor Ţării Româneşti Teodosie şi Antim Ivireanul etc., consemnate pe filele volumelor.
Unele volume din Biblioteca Sfântului Sinod, provenite din vechea bibliotecă a mitropoliei, poartă ex-librisul mitropolitului Neofit, cu afurisirea celor care le-ar înstrăina.
Fondurile Bibliotecii Sfântului Sinod s-au mărit considerabil prin venirea aici, în 1959, a unei părţi din biblioteca reşedinţei Palatului patriarhal, la care s-au adăugat: bibliotecile Mănăstirii Tuturor Sfinţilor (Antim), internatul Facultăţii de Teologie din Bucureşti (format din biblioteca facultăţilor de teologie de la Suceava şi Cernăuţi, bibliotecile Seminarului Central din Bucureşti şi cea a Seminarului Nifon, seminarii care au fost desfiinţate în 1948). Au mai fost strânse aici şi cărţi vechi, de la unele parohii din Bucureşti, care s-au alăturat celor peste 500 de volume de carte veche care aparţinuseră Cancelariei Sfântului Sinod.
O importantă contribuţie la sporirea fondurilor Bibliotecii Sfântului Sinod a avut-o preotul profesor Dumitru Fecioru, traducător reputat din limba greacă veche, care a şi catalogat o parte din manuscrisele româneşti de aici. El a cumpărat, în perioada anilor â60, manuscrise şi cărţi de o valoare inestimabilă, achiziţionând şi cărţi de la G.T. Kirileanu, pr. Gh. Ciuhandu, Vasile Loichiţă etc. Biblioteca a avut şi alţi bibliotecari pricepuţi, unii cu o cultură deosebită, oameni care fuseseră mutilaţi spiritual şi fizic de regimul comunist, cărora patriarhul Justinian le-a întins o mână de ajutor, recuperându-le talentul şi valoarea.
De asemenea, patriarhii României, fiind direct răspunzători de Biblioteca Sfântului Sinod, ca preşedinţi ai Sfântului Sinod, au consolidat poziţia bibliotecii prin finanţare continuă şi donaţii de carte.
Mărturisiţi-ne câte ceva din eforturile şi condiţiile de păstrare a acestor manuscrise, precum şi modul în care ele rămân accesibile pentru teologi, cercetători şi pentru toţi iubitorii de carte.
Un vechi deziderat al bibliotecii - azi împlinit - a fost deschi-derea unui atelier propriu de restaurare carte. Acesta funcţio-nează astăzi în spaţiul biblio-tecii, cu personal atestat în domeniu.
Începând cu anul 2010, au fost restaurate importante volume de patrimoniu: Noul Testament, Basileae, 1545; Sfântul Atanasie cel Mare, Opere complete, Paris, 1625 (exemplar din biblioteca de la Văcăreşti, cu ex-librisul lui Nicolae Mavrocordat); Scutul Catehismului, Alba Iulia, 1656; Acatist, imprimat de Sfântul Antim Ivireanu, Snagov, 1698 - unicat; D. Cantemir, Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, Iaşi, 1698. Acestora li se adaugă manuscrise, documente, fotografii, hărţi, scrisori. Astfel, aceste valori au fost salvate de la degradare şi dispariţie. Au avut loc şi participări din partea bibliotecii la saloane na-ţionale de restaurare, unde aceste lucrări au fost evidenţiate. Fototeca a fost scoasă din uitare şi degradare, astfel încât mii de fotografii cu imagini inedite din viaţa Bisericii noastre sunt disponibile spre valorificare ştiin-ţifică, avându-se în vedere scanarea lor în viitorul apropiat. În urma unui proiect finanţat de Ministerul Culturii au fost digitalizate cele 100 de manuscrise muzicale, în vederea conservării lor. S-a continuat în mod susţinut completarea unor colecţii de referinţă (Sources Chrétiennes, Patrologia Graeca, Patrologia Latina, Dictionnaire de spiritualité etc.), unele lucrări fiind obţinute din străinătate, prin directa implicare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
