„Până în 1955, Penicilina era greu de procurat”

Construită la mijlocul anilor '50 ai secolului trecut, Antibiotice Iaşi este fabrica în care s-a produs, în premieră în sud-estul Europei, Penicilina - medicamentul ce avea să ajute la eradicarea a numeroase boli infecţioase, până atunci netratabile. Un interviu despre începuturile companiei ce a marcat decisiv industria farmaceutică românească, de la a cărei înfiinţare se împlinesc anul acesta şase decenii, cu ec. Ioan Nani, directorul general Antibiotice SA.

Fabrica Antibiotice a luat fiinţă în 1955, la Iaşi, fiind atunci prima care producea Pe­nicilină din sud-estul Eu­ro­pei. De ce a decis re­gi­mul comunist înfiinţarea fabricii chiar la Iaşi şi nu în altă parte?

Această fabrică are o istorie aparte. Schiţele Fabricii Anti­biotice  - care iniţial a purtat numele de Fabrica Chimică nr. 2 - au fost realizate de specialişti din fosta Republică Democrată Germană (RDG) şi fosta Uniune Sovietică încă din anii 1948-1952.

Gândirea CAER-ului (organizaţia economică a fostelor state comuniste europene) era să existe câţiva producători de substanţe active care să deservească piaţa ţărilor comuniste de la acea vreme. Din considerente geopolitice, li­derii politici din anii '50 au luat decizia ca viitoarea fa­brică de substanţe active să fie ridicată în nord-estul ţării, la încrucişarea drumurilor dintre Est şi Vest, cât mai aproa­pe de zona fostei Uniuni So­vietice. A fost preferat Iaşiul pentru că aici era un nivel redus de poluare în comparaţie cu alte zone şi, în plus, aici exis­tau facultăţile de Biologie, Chimie, Medicină şi Farmacie capabile să ofere specialiştii care să lucreze în această fa­brică.

400 de grame de Penicilină produse în prima şarjă, în 1955

La începuturi, Penicilina se producea într-o şarjă de 400 de grame de produs. Ce însemna asta, ce tehnologii se foloseau atunci?

Aşa cum se ştie, Penicilina a fost primul antibiotic descoperit în lume, în anul 1928, de către bacteriologul englez Alexander Fleming, însă utilizarea Penicilinei a început abia în 1940, după ce Howard Florey şi Ernst Chain au izolat şi purificat Penicilina ca principiu activ, cu aplicaţii medicale.

În primii ani de activitate ai Fabricii Antibiotice, producţia Penicilinei a avut ca rezultat cantităţi mici de antibiotic, dat fiind că erau vremuri de pionierat atât pentru noi, cât şi pentru industria farmaceutică românească. În anul 1955, pe 11 decembrie, după 375 de ore de muncă, au fost obţinute 400 grame de Penicilină, substanţă activă, ceea ce a permis fabricarea a 600 de flacoane de Penicilina G potasică. Odată cu modernizarea proceselor şi eficientizarea  tehnologiei de biosinteză, realizate în paralel cu creşterea continuă a nivelului de cunoaştere şi instruire a specialiştilor, s-a ajuns ca productivitatea unei şarje să ajungă la 1.400 kg de Penicilină, produsă în 242 ore, echivalentul a 2,1 milioane de flacoane Penicilină G potasică. Antibiotice a avut şansa de a fi printre primii producători ai acestui antibiotic, care a revoluţionat ulterior me­dicina cu produsele de semisinteză apărute, derivate din Penicilină.

Principiile generale de biosinteză industrială a Penicilinei au rămas, în general, aceleaşi de-a lungul vremii. Ceea ce a determinat saltul calitativ şi cantitativ al producţiei de Penicilină, în decursul anilor, au fost des­coperirea pe plan mondial a noi tulpini de microorganisme, mult mai productive, din care să se izoleze Penicilina, cât şi a noi tehnologii de biosinteză, aplicabile industrial.

La numai un an de la înfiinţare, „Antibiotice“ livra Penicilină în toată ţara

Ce specialişti au lucrat acolo în primă fază?

Construcţia fabricii a durat aproape trei ani, piatra de temelie fiind pusă în anul 1953. Fabricarea primei şarje de Penicilină românească s-a făcut cu o echipă de specialişti care experimentau pentru prima oară realizarea la scară industrială a unui proces de biosinteză pentru Penicilină. Erau ope­ratori chimişti, naturalişti (biologi), muncitori, tehnicieni şi ingineri chimişti care au pus în practică o tehnologie ce a fost constant perfecţionată ulterior, pentru a creşte rentabilitatea producţiei pe fiecare şarjă fabricată. S-a reuşit ca după un an de la debutul producţiei flacoanele cu pulbere sterilă de Penicilină G potasică să fie prezente în farmaciile din toată ţara, în condiţiile în care până în 1955 Penicilina era un produs greu de procurat şi scump.

Câte medicamente existau atunci pe linia de producţie, pe lângă Penicilină?

Secţia de Penicilină a fost prima construită pe platforma „Antibiotice“, cu alte cuvinte, la acea dată, în „Antibiotice“ nu se produceau alte medicamente.

În primul an de activitate, în 1956, pe lângă Penicilină s-a început şi producţia unor derivaţi ai Penicilinei, Procain-Pe­nicilină şi Dipenicilină. Ulterior, din 1957 a început construcţia secţiilor de Strepto­micină şi Aureociclină, dezvoltarea platformei urmând să cunoască apogeul în perioada anilor '60-'70, când are loc cea mai importantă extindere a fabricii, prin construirea pavilioanelor destinate fabricării penicilinelor de sinteză, Tetraciclinei, Lizinei, a extractelor şi substanţelor pure de origine vegetală, dar şi a unguentelor, cremelor şi supozitoarelor.

Douăzeci de ani mai târziu, în 1975, la Iaşi începea să se producă şi Nistatina, o substanţă antimicotică. Cum a ajuns Antibiotice Iaşi să devină lider mondial  al acestei substanţe active?

La „Antibiotice“, Nistatina s-a produs încă din 1962, dar în cantităţi mult mai mici decât cele actuale, deoarece tulpina folosită la acea vreme avea un potenţial de biosinteză mult mai scăzut. Era la doar 12 ani de la descoperirea acestui produs antifungic de către doi cercetători americani, Rachel F. Brown şi Elizabeth Hazen, în anul 1950. Ca şi curiozitate, numele antibioticului antifungic Nistatină - în engleză nystatin – provine de la de New York State Health Department, în cadrul căruia şi-au desfăşurat activitatea de cercetare oamenii de ştiinţă americani.

Producţia de Nistatină la „Antibiotice“ a cunoscut însă o nouă etapă de dezvoltare odată cu anul 2000, când ne-am concentrat eforturile către retehnologizarea producţiei de Nistatină. Astfel s-a implementat o nouă tehnologie performantă, atât în faza de biosinteză, cât şi în fazele de prelucrare, izolare şi purificare, ceea ce a condus la triplarea indicelui de productivitate. La scurt timp, în 2002, prin investiţii importante în modernizarea spaţiilor, echipamentele de lucru şi creşterea nivelului de instruire şi perfecţionare a specialiştilor, „Antibiotice“ a reuşit obţinerea (pentru acest produs) a avizului FDA de la autoritatea americană de reglementare în domeniul medicamentului. Această performanţă a deschis drumul spre noi pieţe internaţionale, puternic reglementate, şi a permis urcarea „Antibiotice“ în topul mondial al producătorilor de profil, devenind, totodată, cel mai important produs destinat exportului.

Recunoaşterea calităţii acestui produs a fost confirmată şi de obţinerea Certificatului de conformitate cu Farmacopeea Euro­peană (COS), în mai 2005 (ultima reînnoire a Certificatului mai 2010). „Antibiotice“ a investit continuu pentru ca producţia de Nistatină să-şi îmbunătăţească standardele de calitate şi productivitate, atât pentru a se menţine în cursa competitivităţii impuse de concurenţa pe plan mondial, cât şi pentru a asigura concordanţa res­pectării cerinţelor FDA şi ale Comunităţii Europene.

În prezent, „Antibiotice“ produce şi comercializează de 15 ori mai multă Nistatină decât în anul 2000, un produs pe care îl exportă atât în Europa (în special Germania şi Olanda), cât şi în zona CSI (Belarus), Asia (cea mai mare pondere având-o exportul către China şi India), America de Sud (Brazilia) şi America de Nord (SUA).