„Panica se instalează atunci când nu suntem pregătiţi”

Cu cât suntem acum mai bine pregătiţi, cu atât vom reuşi să acţionăm corect şi fără panică în timpul şi după producerea unui cutremur major, iar prevenţia începe cu câteva reguli de bază, care ne pot salva viața, spune lt. Georgică Onofreiasa, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Iaşi. În interviul acordat „Ziarului Lumina” cu puţin înainte de împlinirea, la 28 februarie, a 90 de ani de protecţie civilă în România, lt. Onofreiasa a subliniat că informaţiile privind modul de răspuns în faţa dezastrelor ar putea fi prezentate oamenilor şi în biserici, la predicile de la finalul slujbelor duminicale.

Domnule locotenent, de unde începe prevenţia în ceea ce priveşte siguranţa noastră în cazul producerii unui cutremur mare?

În primul rând plecăm de la o construcţie solidă, ridicată într-un loc stabil, departe de zone mlăştinoase sau unde se pot produce aluviuni. Apoi, la domiciliul nostru sau la imobilul unde ne desfăşurăm activitatea trebuie efectuate lucrări de întreţinere şi de reparaţii, dacă este cazul, şi să nu se facă modificări care pot afecta structura de rezistenţă. De asemenea, nu vom monta obiecte grele, şi ne referim aici la antene sau instalaţii de climatizare, pe elementele structurale, iar obiectele (dulapuri, tablouri etc.) din încăperile de acasă, şcoală ori serviciu trebuie neapărat asigurate pentru ca, în cazul producerii unui seism, să nu ne cadă în cap.

Trebuie să identificăm dinainte locurile unde ne-am putea adăposti, şi vorbim aici de elementele structurale solide ale clădirii şi de acel triunghi al vieţii. De asemenea, nu uităm de acel rucsac de urgenţă care trebuie să existe în fiecare casă şi care trebuie să conţină: apă şi alimente neperisabile pentru 3-5 zile, o trusă medicală de prim ajutor, medicamente pentru cei cu boli cronice, articole de îmbrăcăminte/încălţăminte, un aparat de radio cu baterii, un fluier, actele personale şi, eventual, bani. Dacă este cazul poate fi completat cu mâncare pentru bebeluşi sau copii mici şi/sau pentru animale de casă.

Ce facem în momentul producerii seismului? Cum gestionăm panica ce se poate instala?

În general panica se instalează atunci când nu suntem pregătiţi, de aceea este importantă prevenţia şi simulările care se tot fac în şcoli şi în alte instituţii. E necesar, aşadar, să fim calmi în timpul evenimentului, deoarece acest lucru ne poate salva viaţa. În primul rând, ne adăpostim în locurile sigure, identificate anterior, ne protejăm capul şi faţa de obiecte care se pot sparge, ne îndepărtăm de ferestre; dacă suntem în lift apăsăm butonul de urgenţă, încercăm să părăsim liftul şi căutăm un loc sigur, dar nu pe scări, sub scări sau în apropierea lor, deoarece scara este cel mai vulnerabil element dintr-o clădire în timpul producerii unui cutremur.

Dacă în timpul seismului ne aflăm afară, atunci ne vom îndepărta de clădiri, balcoane, poduri, cabluri electrice, stâlpi de înaltă tensiune. Dacă suntem în autovehicul, rămânem în interior, oprim într-un loc sigur departe de stâlpi de înaltă tensiune, elemente de construcţie care ar putea să cadă, poduri şi, foarte important, nu blocăm calea de acces pe unde ar putea interveni echipele de salvare.

Cum ne protejăm dacă ne aflăm într-o biserică?

Preotul trebuie să ştie care e structura de rezistenţă a bisericii şi să transmită enoriaşilor aceste informaţii în eventualitatea producerii unui seism; trebuie să avem grijă să nu stăm sub candelabre, sub vitralii ori lângă icoane masive care, dacă s-ar desprinde de pe pereţi, ne-ar putea răni. Turlele sunt mai vulnerabile şi, bineînţeles, pericolul este mai mare în lăcaşurile de cult vechi. Să ştiţi că uşile bisericilor sunt montate pentru a se deschide spre exterior tocmai pentru a nu se crea un blocaj în cazul unei situaţii de urgenţă. Pentru a nu se produce haos care să ducă la tragedii, fiecare biserică are şi două ieşiri de urgenţă.

Aici vreau să fac o precizare, şi anume că măsurile de prevenire şi de acţiune, precum şi importanţa însuşirii acestora pot fi comunicate oamenilor chiar de către preoţi. De altfel, există un parteneriat semnat la nivel instituţional între Biserica Ortodoxă Română şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, respectiv Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă privind pregătirea personalului clerical şi neclerical din biserici, din administraţia bisericii şi alte instituţii ale BOR în ceea ce priveşte activitatea de prevenire, dar şi de acţiune în anumite situaţii-limită. Periodic, specialiştii din cadrul IGSU oferă aceste informaţii, iar preoţii participă la şedinţe de instruire practică.
 
La nivelul fiecărei eparhii există un departament pentru securitate în muncă şi situații de urgență.

Da, şi colaborăm foarte bine cu părintele Marius Burghelea (n.r. - directorul Departamentului pentru securitate în muncă, situații de urgență și protecția datelor al Arhiepiscopiei Iaşilor), care desfăşoară şi foarte multe activităţi cu preoţii. Însă preoţii, la rândul lor, la finalul slujbei, când comunică diferite informaţii de interes din cadrul parohiei, ar fi benefic să pomenească (unii poate o fac) şi de măsurile de prevenire în diferite situaţii de urgenţă. E mai greu pentru persoanele vârstnice să se documenteze corect, însă dacă recomandarea vine din partea preotului paroh, care reprezintă o autoritate în comunitatea pe care o păstoreşte, atunci informaţiile au o mai mare greutate şi indicaţiile vor fi urmate de către enoriaşi. Cu cât mai des transmise aceste lucruri, cu atât mai bine.

Ce facem după producerea evenimentului? Sunăm la numărul de urgenţă 112?

În primul rând, verificăm dacă suntem răniţi, dacă cei din jurul nostru sunt răniţi le putem acorda primul ajutor (dacă ştim să facem acest lucru). Indicat este să dăm mesaje, chiar dacă mesajele ajung mai târziu, ele vor ajunge şi vom primi informaţii, vom fi ajutaţi. Este recomandat ca cel puţin imediat după producerea evenimentului să lăsăm liniile libere, să nu ne apucăm să sunăm imediat la 112, la rude, la prieteni.

Dacă suntem blocaţi sub dărâmături, încercăm să ne păstrăm calmul şi să lovim cu un obiect tare care să creeze un zgomot ce ar putea fi auzit de echipele de salvare. Vom face acest lucru la anumite intervale de timp. Aici poate interveni utilitatea acelui fluier din trusa de urgenţă - dacă îl avem la îndemână îl vom folosi pentru a transmite semnale astfel încât să ne fie identificată locaţia.

După un seism de peste 7 grade pe scara Richter pot fi explozii, incendii, ne vom confrunta şi cu eşecul utilităţilor publice (nu avem gaz, curent, apă), canalizările se vor sparge, iar dacă avem un lac de acumulare în apropiere, plecăm de la premisa că se poate rupe barajul. Deci sunt scenarii dintre cele mai diverse şi mai complexe şi trebuie să fim pregătiţi să le facem faţă.