Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu Patriarhul Bartolomeu. O viaţă dedicată slujirii Bisericii

Patriarhul Bartolomeu. O viaţă dedicată slujirii Bisericii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Interviu
Un articol de: Alexandru Constantin Chituţă - 31 Oct, 2010

Anul acesta, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, la invitaţia Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, se află în România. Cunoscut ca personalitate de seamă a lumii contemporane, cu preocupări din cele mai complexe, de la grija pentru unificare creştină până la responsabilizarea lumii în protecţia mediului, Patriarhul Ecumenic uneşte în discursul său Tradiţia Bisericii cu actualitatea şi originalitatea mesajului creştin.

Despre rolul acestuia în lumea de astăzi şi în Ortodoxie şi despre complexitatea personalităţii Patriarhului Bartolomeu ne-a vorbit cu înalta binecuvântare a Sanctităţii Sale diac. dr. Ştefan Toma, consilier secretar la Editura Andreiană din Sibiu.

Părinte consilier, anul acesta, Biserica Ortodoxă Română are bucuria de a-l întâmpina şi de a-l avea în mijlocul ei pe Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Ce ne puteţi spune despre slujirea şi misiunea de Patriarh Ecumenic?

Cine ar putea vorbi astăzi mai bine despre rolul Ortodoxiei în lumea contemporană sau despre efortul de refacere a unităţii creştine iniţiale, despre dialogul cu lumea islamică şi cea iudaică, despre efortul promovării în cuvânt şi faptă a unei mărturisiri vii a lui Hristos, dacă nu cel care este primatul întregii Biserici Ortodoxe, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, al 270-lea succesor al Tronului Ecumenic?

Sanctitatea Sa este considerat astăzi a fi unul dintre cei mai de seamă apostoli ai iubirii jertfelnice, păcii şi reconcilierii la nivel mondial. Ca şi Patriarh Ecumenic, slujirea sa transcende orice delimitare naţională sau etnică la nivel global, misiunea sa fiind tocmai aceea de a milita pentru şi a exprima unitatea şi universalitatea Bisericii Ortodoxe.

Părinte spiritual a peste 300 de milioane de creştini ortodocşi din întreaga lume, Patriarhul Bartolomeu este un om al discuţiilor teologice profunde şi, în acelaşi timp, o persoană prietenoasă, cu o aură de seninătate aparte. A te afla în prezenţa Sanctităţii Sale înseamnă, cu adevărat, o şansă de a gusta din acea pace a profunzimilor pe care doar la oamenii lui Dumnezeu o poţi întâlni.

Înfăptuirea unităţii panortodoxe, o prioritate a Patriarhiei Ecumenice

Cât de importantă este o astfel de vizită?

Aş spune că importanţa unei astfel de vizite este uriaşă! În primul rând, este prima vizită pe care Sanctitatea Sa a făcut-o în Patriarhia Română după întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.

O vizită de acest fel exprimă nu numai respectul Tronului Ecumenic faţă de o Biserică Ortodoxă Autocefală, în speţă cea română, ci e menită să lege trecutul cu prezentul în succesiunea veacurilor, întărind conlucrarea interortodoxă şi fraternitatea colegială dintre Patriarhia Ecumenică şi Biserica vizitată.

Într-un dialog personal avut cu Sanctitatea Sa, în reşedinţa Patriarhiei Ecumenice din Fanar, distinsul "Primus inter pares" al Ortodoxiei îmi mărturisea faptul că, după Biserica Ortodoxă Greacă, cea mai des vizitată Biserică Ortodoxă Autocefală este Biserica Ortodoxă Română. Acest aspect ar trebui să ne onoreze în cel mai profund mod!... În cadrul unui interviu realizat cu Sanctitatea Sa, Patriarhul Bartolomeu spunea: "În repetate rânduri am avut ocazia de a vizita frumoasa ţară România şi venerabila fiică şi soră Biserică Ortodoxă a acestei ţări. De multe ori am ajuns şi în Transilvania. Am apreciat întotdeauna frumuseţea naturală a multor regiuni, dar, bineînţeles, şi frumuseţea sufletului evlaviosului popor român. Cunoaştem că bogăţia spirituală a acestuia, ca şi cea materială au trecut prin vremuri de grele încercări. De aceea, ne şi bucurăm întotdeauna, încredinţaţi fiind de puterea credinţei noastre ortodoxe, care a existat dintru început şi care continuă să fie şi astăzi stindardul identităţii românilor ortodocşi".

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu este considerat un om al unităţii şi reconcilierii. Comentaţi această afirmaţie.

Dacă observăm atent, de la urcarea pe Tronul Patriarhiei Ecumenice a Sanctităţii Sale, fapt petrecut în anul 1991, angajarea responsabilităţii întregii Biserici Ortodoxe în înfăptuirea unităţii panortodoxe, dar şi în cea ecumenică, constituie o realitate evidentă. La nivel panortodox, prin conferinţele de la Chambesy, unde participă toate Bisericile Ortodoxe, s-a ajuns la clarificarea unor importante aspecte de conlucrare interortodoxă, până într-acolo încât astăzi se vorbeşte de un interval de patru-cinci ani până la convocarea mult-aşteptatului Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Din acelaşi simţământ al responsabilităţii, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale, Biserica Ortodoxă poartă astăzi dialoguri pe plan ecumenic cu Biserica Catolică, ca şi cu Bisericile protestante. La fel, un interesant dialog este purtat şi cu celelalte religii monoteiste, cu iudaismul şi cu islamul.

Legat de dialogul cu fraţii eterodocşi, trebuie să reţinem că acesta se fundamentează pe hotărâri panortodoxe, iar păstrarea acestora constituie o responsabilitate a tuturor. Patriarhul Bartolomeu spune adesea că aceia care nu susţin unitatea Ortodoxiei din interiorul acesteia nu e posibil să susţină că participă în mod sincer şi constructiv la dialogul ecumenic.

Potrivit Sanctităţii Sale, misiunea clară a ortodocşilor, în toate dialogurile ecumenice, este mărturisirea în iubire a credinţei strămoşeşti şi a ordinii canonice, care sunt fundamentele şi principalele elemente ale Bisericii celei nedespărţite. Fără de acestea e de neînţeles refacerea unităţii lumii creştine. Mărturisire autentică există însă, numai ca şi trăire a celor care cred şi a celor care mărturisesc, atât la nivel personal, cât şi la nivel interortodox sau ecumenic.

Patriarhul Constantinopolului, una din cele mai influente personalităţi la nivel mondial

De multe ori se vorbeşte despre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu ca fiind "Patriarhul verde". De unde această catalogare?

Într-adevăr, aşa este! Sintagma cu pricina se fundamentează pe preocupările reale ale Sanctităţii Sale în problematica protejării mediului înconjurător. În acest sens, Patriarhul Ecumenic mai contribuie la realizarea unei unităţi, pe lângă cea panortodoxă şi ecumenică, şi anume unitatea responsabilităţii comune în protecţia mediului, care constă în reconcilierea omului cu propria responsabilitate în relaţie cu natura. De fapt, Sanctitatea Sa nu face altceva decât să urmărească cu asiduitate principiile patristice ale teologiei răsăritene, care nu privesc niciodată omul separat de mediul înconjurător sau absorbit de responsabilităţi în relaţie cu acesta. Înţelegerea responsabilităţii creştine a omului ca "preot al creaţiei", o temă abordată şi de părintele Dumitru Stăniloae şi plasată în contextul cosmologiei inspirate din Sfântul Maxim Mărturisitorul, ar trebui să nu ne lase pe nici unul insensibil, după pilda Sanctităţii Sale! Având în vedere şi acest aspect al activităţii Patriarhului Bartolomeu, revista americană "Time" îl declara anul trecut pe Patriarhul Constantinopolului, într-un top al celor mai influente personalităţi la nivel mondial, pe locul al zecelea.

Sediul Patriarhiei Ecumenice se află la Istanbul, fostul Constantinopol, un oraş şi o ţară majoritar musulmană. Cum vedeţi rolul şi prezenţa Patriarhului Ecumenic acolo şi care este relaţia Patriarhiei Ecumenice cu Turcia astăzi?

Faptul că s-a ajuns ca sediul Patriarhiei Ecumenice să fie într-o ţară majoritar musulmană ţine, evident, de cursul istoriei. Omul, ca şi Biserica luptătoare, este "sub vremi"! Aşa a îngăduit Dumnezeu ca atunci, pe 24 mai 1453, Constantinopolul să cadă sub jugul otoman!... Meritoriu însă este faptul că, în ciuda tuturor vicisitudinilor întâmpinate, de multe ori, din partea majorităţii musulmane, Patriarhia Ecumenică nu şi-a mutat sediul de pe malurile Bosforului, rămânând acolo şi dând mărturie despre ceea ce a fost, dar şi creând istorie în perimetrul lui "ceea ce este". Patriarhul Bartolomeu, pentru unii o prezenţă incomodă pe teritoriul turc, pentru alţii, un real partener de dialog intercultural sau prieten apropiat, dincolo de aspectul confesional, este persoana care a repurtat până acum cele mai mari succese în relaţie cu administraţia Statului turc. Graţie unui dialog constructiv cu Guvernul Turciei, cu premierul turc, dl Recep Tayyip Erdogan, Sanctitatea Sa a repurtat o serie de victorii diplomatice meritorii. Dincolo de îmbunătăţirea climatului unui dialog care între oameni responsabili ar trebui să fie unul firesc, Patriarhul Bartolomeu a reuşit de curând să obţină cetăţenia turcă pentru 14 ierarhi ai Tronului Ecumenic din întreaga lume, lărgind astfel sfera posibililor succesori la Tronul de Constantinopol; ca şi să se afle în aşteptarea iminentei redeschideri a Şcolii Teologice a Patriarhiei Ecumenice din Halchi. De asemenea, încă de la urcarea pe Tronul Patriarhiei Ecumenice, Sanctitatea Sa şi-a propus, ca deziderat nobil, şi reînsufleţirea vechilor centre creştine istorice renumite. Între acestea, alături de Capadocia, Mira, se numără şi Mănăstirea Panaghia Soumela din Pont, în apropierea Trapezuntului. Urmare a demersurilor Patriarhului Ecumenic, adresate deopotrivă Prefecturii de Trapezunt, dar şi premierului turc, pe data de 15 august 2010, alături de mulţime de credincioşi ponţi din întreg bazinul Mării Negre, dar şi din Grecia şi Rusia, Sanctitatea Sa a săvârşit Sfânta Liturghie la Panaghia Soumela, pentru prima dată după anul 1923, când s-a făcut schimbul de populaţie dintre Grecia şi Turcia, în baza Tratatului de la Lausanne. Acest eveniment, ca şi celelalte aspecte evocate vin să ne confirme, dincolo de spiritul harismatic, care caracterizează personalitatea Patriarhului Bartolomeu, faptul că Sanctitatea Sa reuşeşte să fie, în acelaşi timp, un om de o vocaţie sacerdotală exemplară şi un diplomat de succes!...

Această nouă vizită a Sanctităţii Sale în Patriarhia Română poate fi socotită un nou gest de iubire frăţească adresat întregii Biserici Ortodoxe Române, cler şi popor?

Cu siguranţă. Aşa este! A revenit între noi Întâistătătorul întregii Biserici Ortodoxe, un om de o fineţe şi un sublim pilduitoare, persoană în care Biserica noastră, poporul român, are un fierbinte rugător şi mijlocitor către Domnul!... Nu e puţin lucru să fim cea mai des vizitată Biserică Ortodoxă, după cea greacă, de către un Patriarh Ecumenic!... E un respect deosebit faţă de spiritualitatea şi cultura unui neam; respect venit din partea unei persoane care, aşa cum mărturisea Sanctitatea Sa, "trăieşte zilnic o Golgotă", rugându-se şi lucrând, "cu timp şi fără timp", pentru întreaga suflare ortodoxă a acestei planete.

În încheiere, aş aduce în prim-plan câteva gânduri ale Sanctităţii Sale, care în calitate de cunoscător dinăuntru, atât al Răsăritului, cât şi al Occidentului, spunea: "Europa trebuie să crească asemenea unei catedrale: cu temelii puternice în trupul pământului şi cu un imens elan spre cer!". În contextul existenţial al lumii de astăzi, Patriarhul Bartolomeu consideră că, "dacă cuvintele nu angajează viaţa, ele devin o vorbărie ce discreditează Evanghelia" şi, astfel stând lucrurile, "Ortodoxia trebuie să fie una a faptelor, dacă nu, ea riscând a fi redusă la un fariseism orgolios". Mi-a reţinut atenţia şi o altă exprimare a Sanctităţii Sale, pe care nu ar trebui să o mai uităm vreodată: "Dumnezeu deschide porţi, oferă posibilităţi acolo unde oamenii consideră că totul s-a terminat!"

" "Europa trebuie să crească asemenea unei catedrale: cu temelii puternice în trupul pământului şi cu un imens elan spre cer!". În contextul existenţial al lumii de astăzi, Patriarhul Bartolomeu consideră că, "dacă cuvintele nu angajează viaţa, ele devin o vorbărie ce discreditează Evanghelia" şi, astfel stând lucrurile, "Ortodoxia trebuie să fie una a faptelor, dacă nu, ea riscând a fi redusă la un fariseism orgolios"."

Parcursul vieţii Patriarhului Ecumenic Bartolomeu

Sanctitatea Sa, ca şi laic Dimitrios Archondonis, s-a născut pe 29 februarie 1940, pe teritoriul turc, în Insula Imvros, pe atunci locuită în întregime de greci ortodocşi, în satul Sfinţii Teodori. Licenţiat în teologie în 1961 la vestita Şcoală de Teologie a Patriarhiei Ecumenice de la Halki, Sanctitatea Sa a fost hirotonit diacon în acelaşi an de către venerabilul mitropolit Meliton de Calcedon. Între 1963 şi 1968 este trimis de către Patriarhul Ecumenic Atenagora ca bursier al Patriarhiei Ecumenice, să studieze în Apus, la Institutul Oriental al Universităţii Pontificale Gregoriane din Roma, la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveţia), în cadrul Universităţii din München, susţinându-şi doctoratul la Roma cu o teză despre "Codificarea Sfintelor Canoane şi a instituţiilor în Biserica Ortodoxă", lucrare publicată în limba greacă, la Tesalonic, în anul 1970. În anul 1969 a fost hirotonit preot de către patriarhul Atenagora, devenind după trecerea la cele veşnice a acestuia principalul colaborator al succesorului său, patriarhul Dimitrie I. În anul 1973 e hirotonit arhiereu, cu titlul de Mitropolit al Filadelfiei, iar în 1990, după mutarea la Domnul a mitropolitului Meliton de Calcedon, devine Mitropolit de Calcedon şi decan al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. În anul 1991, după trecerea la cele veşnice a patriarhului Dimitrie I, este ales, în unanimitate, în demnitatea de Patriarh Ecumenic, la vârsta de 51 de ani, întronizarea sa având loc pe data de 2 noiembrie a aceluiaşi an.