Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, ocrotitorii învățământului teologic, era o zi de aleasă bucurie pentru Institutul de Grad Universitar din București în vremea arhipăstoririi vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina. Dascăl de vocație cu experiență la catedră, Patriarhul României poposea în mijlocul cadrelor didactice și al studenților la hramul facultății de teologie.
Câteva amintiri despre această sărbătoare ne-a împărtășit pr. prof. univ. dr. Ștefan Buchiu, actualul decan al instituției, absolvent al ultimei promoții din vremea Patriarhului Justinian.
Preacucernice părinte decan, ce amintiri aveți despre Patriarhul României din perioada studiilor teologice?
Pentru prima dată am avut prilejul să fiu în preajma fericitului întru pomenire Patriarh Justinian Marina în anul 1972, când eram în ultimul an al Seminarului Teologic de la Craiova. La 1 noiembrie 1972, Patriarhul Justinian a săvârșit slujba de prohodire a vrednicului de pomenire Mitropolit Firmilian Marin. Ne-a impresionat personalitatea Patriarhului pe noi, seminariștii, la slujbă, prin cuvântarea pe care a ținut-o și modul cum a slujit. După puțin timp, avea să revină la Craiova, oferindu-ne un nou prilej de a-l asculta cu ocazia instalării Mitropolitului Teoctist Arăpașu, viitor Patriarh al României. Știam anumite lucruri despre el de la un coleg de seminar cu numele Iliescu, care era din Cermegești, comuna Lădești, județul Vâlcea, localitate vecină satului Suiești, unde s-a născut Patriarhul Justinian.
Din 1973, când am venit la facultate ca student, l-am avut oaspete la hramul de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi sau la serbările pe care le organizam. Se adresa studenților într-un chip foarte părintesc, cu sfaturi și exemple luate din Sfânta Scriptură pentru a ne certifica vocația de viitori preoți. Am făcut parte din ultima promoție care a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar în vremea arhipăstoririi sale. Înainte ca noi să susținem licența programată în iunie 1977, în luna martie, Patriarhul României a trecut la Domnul.
Cum arăta sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi în vremea arhipăstoririi sale?
Patriarhul Justinian sosea în mijlocul studenților în Paraclisul „Sfânta Ecaterina”, ne adresa cuvânt de învățătură după Sfânta Liturghie, după care, în sala de festivități a Institutului Teologic - actuala Sală de lectură „Teodor M. Popescu” -, venea înconjurat de episcopii-vicari și de consilieri din Administrația Patriarhală și ne vorbea atât nouă, studenților, cât și cadrelor didactice. Îmi amintesc de modul în care știa să îmbine sfaturile părintești cu un discurs în care se citeau foarte multă demnitate și foarte multă dârzenie cu privire la identitatea Bisericii. Aveam să înțelegem ceva mai târziu ce luptă ducea Patriarhul Justinian chiar în acea vreme, în acei ani în care conducerea țării începea să pună tot mai multe opreliști în calea dezvoltării Bisericii Ortodoxe Române. Profesorii îl priveau cu foarte mult respect și ne transmiteau și nouă detalii despre activitatea prodigioasă nu numai pe plan intern, ci și pe plan extern, în anii ʼ’70 intensificându-se întâlnirile și vizitele interortodoxe și intercreștine.
Erați student în anul terminal în 1977, când Patriarhul Justinian s-a mutat la Domnul. Cum a resimțit Institutul Teologic din București această pierdere?
A fost un moment greu de traversat, simțeam cu toții o pierdere a Bisericii și a teologiei. Știam că pierdem îndrumările și sfaturile de a fi foarte apropiați de credincioși. Acest lucru ni l-au confirmat și profesorii care au participat la slujba de prohodire a Patriarhului Justinian, care lăsa un gol foarte mare prin plecarea sa. Prezența Patriarhului în mijlocul nostru era o garanție că noi, studenții teologi, nu suntem marginalizați în societate, fapt care se urmărea de către regim. Ne simțeam încurajați de Patriarh, el având și un fel propriu de a ne face să simțim că, dacă suntem bine pregătiți, vom avea un cuvânt de spus în localitățile în care vom merge. Acest lucru ne-a rămas în memorie atât mie, cât și colegilor mei, și la fiecare revedere organizată peste ani ne-am amintit că am avut un mare patriarh în vremea studenției.
În anul 2001, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea Patriarhului Justinian, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a decis să-l omagieze prin adoptarea numelui său în denumirea oficială a instituției. Ce a însemnat perioada 1948-1977 pentru Institutul Teologic de Grad Universitar din Capitală?
Într-adevăr, în anul 2001, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea Patriarhului Justinian Marina, Consiliul facultății noastre a înaintat Sfântului Sinod propunerea de a se acorda instituției numele celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Părintele Patriarh Teoctist împreună cu membrii Sfântului Sinod au acceptat și am primit aprobarea ca facultatea să se numească „Patriarhul Justinian”. Tot atunci a fost confecționat și mozaicul care străjuiește în holul central al facultății. Privind retrospectiv - așa cum rezultă și din monografia-album a facultății noastre, apărută acum câțiva ani cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel -, într-o epocă istorică foarte delicată, pronia a făcut ca Patriarhul Justinian Marina să poată apăra slujirea și specificul tradiției noastre ortodoxe românești în fața avalanșei și propagandei atee.
Printre prioritățile pe care le-a avut a fost și învățământul teologic. Trebuie recunoscut rolul important pe care Patriarhul Justinian l-a avut în învățământ, el însuși fiind fost cadru didactic și director la Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea. Faptul că a avut o vocație de dascăl în teologie s-a văzut mai târziu, când a investit foarte mult în sporirea prestigiului celor două institute teologice acceptate de regimul comunist în țara noastră, la București și Sibiu.
Au trecut patru decenii de la mutarea sa la cele veșnice. Cum îl prezentați pe cel de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române tinerilor studenți, dat fiind faptul că îi desparte, în timp, o întreagă generație?
Noi, profesorii mai în vârstă, le putem comunica experiența întâlnirii personale. Profesorii mai tineri au ocazia, în baza programei de învățământ a disciplinei Istoria Bisericii Ortodoxe Române, spre exemplu, să furnizeze informații despre toți ierarhii pe care i-a avut Biserica noastră. Un loc special între aceștia îl ocupă fericitul întru pomenire Patriarh Justinian Marina, care a ocrotit, cu multă grijă părintească, învățământul teologic. Acest lucru rămâne înscris în ființa noastră, a celor ce am urmat studiile în acea vreme și încercăm să transmitem studenților de astăzi că Biserica, atunci când a fost mai greu pentru învățământ și pentru întreaga societate, a știut să-și acopere ca o pasăre puii, institutele și seminariile teologice. Astfel, cercetarea teologică nu a cunoscut nici un hiatus, ba dimpotrivă, încă putem apela la munca de cercetare a profesorilor din perioada respectivă, concretizată prin studii, articole, manuale sau alte lucrări în volum. Chiar dacă astăzi apar manuale aduse la zi cu cercetarea, acelea își păstrează valoarea lor. Toate acestea ne trimit cu gândul la ceea ce a făcut în acest plan vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina.
