Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
„Pe sfinţii români îi simţi altfel, pentru că sunt de-ai noştri“
Sfinţii fiecărui popor sunt "ambasadorii" acelui neam în faţa Tronului Ceresc. Ei sunt dovada faptului că pe acele meleaguri credinţa şi dragostea au fost dintotdeauna repere pentru oameni şi că Dumnezeu se află în mijlocul lor. Despre oamenii sfinţi ai României, despre felul în care ei au rămas în conştiinţa oamenilor, despre ajutorul şi despre mijlocirea pe care o îndeplinesc în faţa lui Dumnezeu ne-au vorbit credincioşi trecători.
Liliana Ciobanu, 41 de ani, cosmeticiană N-aş putea să-i enumăr, căci nu-mi vin deodată în minte, dar sunt convinsă că sfinţii români au o importanţă foarte mare pentru noi, creştinii, care ne rugăm lor. Mergând la sfintele lor moaşte putem afla alinare de la ei şi de la Bunul Dumnezeu. Mă bucur că în ultimii ani au fost făcute mai multe canonizări, fiindcă avem nevoie de sfinţi care să fie ai noştri, pentru sănătatea noastră, pentru copiii noştri şi pentru casele noastre. Tiberiu-Romeo Ghiulescu, 51 de ani, pictor-restaurator monumente istorice Ca să fiu sincer, nu prea stau să citesc vieţi de sfinţi, ci îi interpretez mai mult grafic, stând toată ziua să-i pictez. Acesta e felul meu de a-i cinsti pe toţi sfinţii, nu doar pe cei români. Îmi aduc aminte de când eram copil că mergeam uneori pe la biserici. Nu mergeam des, însă îmi plăcea, iar prin artă am reuşit să-i cunosc mai bine pe sfinţi. Mergând prin mănăstiri, am învăţat să mă rog la sfinţii pe care îi pictez, lucru care mă ajută foarte mult. Odată, îmi aduc aminte că mă treceau toate transpiraţiile fiindcă nu-mi ieşea lucrarea, aşa că am început să mă rog şi atunci am văzut cum am primit ajutorul, încât am rezolvat problema. Petru Deaconu, 20 de ani, student Prin sfinţi în general, iar prin sfinţii români în special, Dumnezeu ne arată că nu ne-a uitat şi încă îşi revarsă binecuvântarea asupra noastră. Pentru că sfinţii români au trăit pe aceleaşi meleaguri ca şi noi, iar unii dintre ei într-un timp foarte apropiat nouă, asta ne demonstrează că îndemnul Mântuitorului de a fi desăvârşiţi nu este o cerinţă utopică. Deci prin mijlocirea sfinţilor români primim binecuvântarea de la Dumnezeu şi avem şi un exemplu pentru o viaţă adevărată de creştin. Andreea Drăgoi, 24 de ani, inginer constructor Sfinţii români au o mare importanţă pentru noi, pentru că nu îi poţi simţi aproape pe toţi sfinţii, dar pe sfinţii români îi simţi altfel, pentru că sunt de-ai noştri. Marian Zidaru, 23 de ani, student Dintre sfinţii români, am auzit de Sfinţii Calinic şi Gheorghe de la Cernica. Pot spune că sfinţii români ne aduc o mare bucurie spirituală, ei fiind mai apropiaţi de noi decât ceilalţi. E altceva atunci când ştii că sfântul la care te rogi e de-al tău, te poţi apropia mult mai bine de el. Dar şi sfinţii care au moaşte la noi în ţară ne sunt de mare folos. Vin adesea la Sfântul Dimitrie şi simt că el mă ajută ori de câte ori am nevoie. Sorin Popa, 26 de ani, liber-profesionist Pentru orice popor, sfinţii cei mai importanţi pentru credincioşi sunt cei din acelaşi neam. Dintre ai noştri, am o evlavie deosebită mai ales la Sfinţii Cuvioşi Calinic şi Gheorghe de la Cernica. De 11 ani merg duminică de duminică la Mănăstirea Cernica şi de aceea îi am pe aceştia mai aproape, dar nu îi neglijez nici pe ceilalţi sfinţi. La Sfântul Nectarie mergeam adesea când aveam de dat examene şi de câte ori îl rugam să mă ajute, m-a ajutat, aşa că nu puteam să-l uit. Am fost şi am vizitat Mănăstirea Căldăruşani, unde m-am închinat Sfântului Grigorie Dascălu, şi am ajuns şi la Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş. Încerc să-i vizitez ori de câte ori am ocazia pe sfinţii români şi nu numai, fiindcă ei ne ţin şi mijlocesc pentru noi. Doamna Nelea, 60 de ani, pensionară Ne rugăm adesea la sfinţii români. Ei sunt foarte importanţi, mai ales pentru sfintele lor moaşte la care mergem ca să aflăm ajutor. Am vrea să mergem mai des şi la sfinţii noştri din ţară, aşa cum o făceam când eram mai tineri. Am aflat despre o mulţime de sfinţi români care au fost canonizaţi şi ne dorim să mergem la ei. Îi avem pe Vasile de la Poiana Mărului, Iorest şi Sava, Ioan cel Nou de la Partoş şi mulţi alţii care aduc mărturie pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Lucia Bucureşteanu, 62 de ani, pensionară E de o extraordinară importanţă şi e minunat că ne putem bucura de sfinţii români şi putem merge la moaştele lor. Iată, sfinţii ne arată cum să fim bineplăcuţi lui Dumnezeu, dar noi suntem atât de neputincioşi, încât nu izbutim să facem mai nimic... Ne rugăm, venim la biserică, dar faptele noastre sunt departe de a fi asemenea lor. M-au impresionat mult cei de la Aiud, unde au murit atâţia tineri. Mi-e foarte drag să merg la sfinţii noştri români: la Suceava, la Sfântul Ioan, la Niculiţel, la cei patru mucenici, dar şi la Sfântul Grigorie Decapolitul şi la Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul poporului nostru, care, deşi nu sunt români, sunt foarte aproape de sufletele noastre. Când eram tânără mergeam la Sfânta Cuvioasă Parascheva şi, cu toate că stăteam ziua şi noaptea, simţeam puterea sfintei care mă ajuta. La fel cum astăzi, când vin la Patriarhie şi sărut moaştele Sfântului Dimitrie, simt cu adevărat ocrotirea sfântului. Sunt nişte lucruri extraordinare! Aurora Dăscălescu, 35 de ani, contabilă Mai ales în Moldova găsim foarte mulţi sfinţi români, fiind un ţinut românesc recunoscut pentru evlavia şi sfinţenia care se găsesc mai des. Deoarece vin din părţile Neamţului, un sfânt de care mă simt legată în mod deosebit este Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, dar o simt aproape şi pe Sfânta Teodora de la Sihla, pentru că aceşti sfinţi mă leagă de meleagurile natale. Având sfintele lor moaşte, la care ne putem închina, Dumnezeu ne arată dovada clară a vieţii lor sfinte, fiindcă oamenii simt uneori nevoia de concret. Aşa avem toate argumentele pentru care ar trebui să îi luăm pe sfinţi ca model pentru viaţa noastră.