Întrucât, în ultimii ani, numărul românilor din Japonia a crescut, s-a pus problema constituirii unei parohii ortodoxe româneşti. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, părintele Mircea Alexă Uţă, consilier în cadrul Sectorului Comunităţi Externe al Patriarhiei Române, a efectuat, de curând, o vizită în „Ţara soarelui răsare“. Cu ajutorul familiei Barbu - Kyoji, reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Japonia, părintele a reuşit să adune la Liturghia din noaptea Învierii în jur de 100 de români, unii veniţi de la distanţe de câteva sute de kilometri. Cât a stat aici, a spovedit şi a împărtăşit zeci de români, care simt lipsa unui părinte spiritual, a botezat mai mulţi prunci, dar şi un adult japonez, soţul unei românce, a cununat tinere perechi. De asemenea, s-au făcut primii paşi în vederea constituirii parohiei. Vă prezentăm un interviu în care părintele consilier Mircea Uţă vorbeşte despre experienţa trăită între românii din Japonia.
Părinte consilier, în timpul sărbătorilor pascale de anul acesta, v-aţi aflat în Japonia, ca delegat al Patriarhiei Române. Care a fost scopul vizitei dumneavoastră acolo?
La solicitarea comunităţii româneşti din Japonia şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 23 aprilie - 16 mai 2008, cu ocazia marelui praznic al Învierii Domnului, am efectuat o vizită în Japonia, în vederea acordării asistenţei religioase românilor ortodocşi din această ţară şi pentru a ajuta la constituirea unei parohii ortodoxe române în Japonia. Deplasarea în această ţară a avut loc în urma întrevederii pe care doamna Maria Barbu şi domnul Yasui Kyoji, ca reprezentanţi ai comunităţi româneşti din Japonia, au avut-o cu Părintele Patriarh la Palatul Patriarhiei, în data de 28 martie 2008. În cadrul întrevederii, Preafericirea Sa a aflat de dorinţa comunităţii româneşti din Japonia de a constitui o parohie şi de a construi o biserică românească, ştiut fiind faptul că prezenţa unei biserici româneşti, oriunde în lume, constituie cea mai autentică şi mai valoroasă mărturie a identităţii şi spiritualităţii neamului nostru românesc.
Prima slujbă de Paşti, în limba română
Care a fost atmosfera din noaptea Învierii?
Slujba Învierii a fost oficiată într-o biserică închiriată de la comunitatea evanghelică din Ito, oraş aflat la o distanţă de aproape 100 km distanţă de Tokyo. La Sfânta Liturghie au participat în jur de 100 de români, veniţi din localităţile învecinate, dar şi de la distanţe de câteva sute de kilometri. La sfârşitul Sfintei Liturghii a fost citită Pastorala de Paşti a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi mesajul patriarhal adresat comunităţii româneşti din Japonia. Am rostit apoi un cuvânt în care am subliniat bucuria cu care Patriarhul României a primit vestea dată de comunitatea românilor din Japonia de a constitui o parohie şi de a construi o biserică românească în Japonia. Am prezentat apoi macheta bisericii Mănăstirii Voroneţ, dăruită de PF Patriarh Daniel comunităţii româneşti din Japonia, cu îndemnul de a fi folosită ca model pentru viitoarea biserică românească ce se va construi în Japonia. Doamna Barbu a citit mesajul trimis românilor de dl Aurelian Neagu, ambasadorul României în Japonia, care, de altfel, anunţase pe site-ul ambasadei venirea mea în Japonia, invitând românii să participe în număr cât mai mare la slujba oficiată de Sfintele Paşti, pentru prima dată în limba română. Sărbătoarea Învierii Domnului a continuat cu o agapă a tuturor românilor prezenţi, după care, cu bucurie în suflet, s-a reîntors fiecare la casa sa.
Având în vedere faptul că scopul deplasării dumneavoastră în Japonia a fost unul misionar - pastoral, au „profitat“ românii de aceasta? Aţi avut solicitări din partea lor să oficiaţi anumite servicii religioase?
Sigur că da. Am spovedit şi am împărtăşit mai multe zeci de români şi chiar am botezat trei prunci şi un adult, soţul unei românce. Am cununat, de asemenea, două perechi de tineri care aşteptau momentul unirii lor în faţa sfântului altar de mai mulţi ani, am binecuvântat mai multe case de români şi am acordat consiliere spirituală şi morală tuturor celor care au solicitat sprijinul şi cuvântul mângâietor al preotului.
Peste 4.000 de români în Japonia
Cum s-a format comunitatea românească din Japonia?
Comunitatea românilor din Japonia este, poate, cea mai tânără comunitate românească din diaspora. Sute de tinere românce, care au emigrat în ultimii ani în Japonia, au rămas în strânsă legătură cu familia Maria Barbu - Yasui Kyoji care le-a ajutat să emigreze şi să găsească un loc de muncă. Cu trecerea timpului, acestea s-au căsătorit cu tineri japonezi. Botezarea soţilor şi a copiilor rezultaţi din căsătorie a făcut ca numărul comunităţii ortodoxe româneşti să se tripleze în ultimii ani. Numărul exact al românilor stabiliţi sau aflaţi temporar în Japonia nu se cunoaşte cu precizie, însă se apreciază că numărul românilor ar fi cu mult mai mare decât cel de 3.750 despre care ar avea cunoştinţă Ambasada României din Tokyo sau consulatele onorifice ale României din Atami, Nagoya, Osaka sau Yokohama, majoritatea fiind stabiliţi în marile oraşe, precum Tokyo, Yokohama, Nahoya, Osaka, Mishima, Ito, Shizuoka, Omyia etc. Acestei categorii de români se adaugă un număr relativ mic de studenţi români în Japonia, bursieri ai statului japonez.
Demersuri pentru constituirea parohiei
Spuneaţi că aţi mers în Japonia şi pentru a ajuta la constituirea parohiei ortodoxe româneşti de acolo. Care sunt paşii concreţi pe care aţi reuşit să-i faceţi în ceea ce priveşte acest demers?
În cooperare cu câţiva români, am redactat un statut juridic al parohiei, care a fost tradus apoi, cu destule dificultăţi, în limba japoneză. Dificultăţile au constat mai ales în terminologia teologică şi în lipsa de cuvinte corespondente din română în japoneză. De exemplu, cuvântul «parohie» nu există în dicţionarul limbii japoneze. Şi nu numai acesta, ci şi multe altele. Statutul a fost prezentat Ministerului Educaţiei şi Cultelor de la Tokyo, fiind apreciat şi considerat util ca model pentru viitor.
Apoi, pe 10 mai 2008, membrii comunităţii româneşti din capitala niponă s-au reunit la sediul Ambasadei României din Tokyo, prilej cu care s-a redactat un proces verbal de constituire a parohiei ortodoxe române din Japonia, s-a ales un comitet provizoriu de conducere, având ca preşedinte pe dna Maria Barbu, şi s-a votat, în unanimitate, statutul juridic al parohiei. Apoi, au început să se strângă semnături de adeziune pentru constituirea parohiei, acţiune pentru care am efectuat mai multe deplasări în ţară. Astfel, membrilor comunităţii din Tokyo şi-au adăugat semnăturile românii din oraşele Yokohama, Numazu, Mishima, Nagoya, Isesaki şi Ito.
Unde urmează să se slujească pentru românii din Japonia? Se va construi o biserică, se va închiria un imobil?
Vom vedea... Noi am efectuat mai multe deplasări în zona Ito, unde am identificat două terenuri, primul având doar o clădire care ar putea fi renovată, cel de-al doilea având o construcţie şi un teren alăturat liber, unde s-ar putea construi o biserică. În oraşul Omyia, cu o populaţie de circa 1,5 milioane locuitori, am identificat o casă, foarte aproape de gară, la al cărei parter s-ar putea amenaja sfânta biserică, iar la etaj locuinţa preotului, care are şi o cameră mai spaţioasă unde ar putea fi amenajată biblioteca parohială.
Însă în ziua dinaintea plecării mele din Japonia, soţul unei românce din Mishima - japonez - a venit la Tokyo pentru a ne aduce la cunoştinţă oportunitatea închirierii de la Prefectura din Shizuoka, în apropiere de Tokyo, a unui hectar de teren, aflat la marginea localităţii şi care are câteva construcţii care au fost cândva cabane turistice.
În Japonia există posibilitatea de a închiria de la Prefectură un teren pe termen lung - 20, 50 sau 100 de ani -, cu posibilitatea de a se construi pe acel teren. Iar odată cu trecerea anilor, există posibilitatea de a-l achiziţiona la preţul anului, când ai închiriat terenul respectiv. Dna Barbu şi dl Yasui au fost încântaţi de această ofertă, rămânând să se deplaseze la Shizuoka pentru a o analiza şi decide.
Care sunt condiţiile pe care statul japonez le impune pentru constituirea unei parohii?
Regula de bază este existenţa unui grup religios care să urmeze trei scopuri: răspândirea unei doctrine religioase; organizarea ritualului religios şi preocuparea pentru educaţia religioasă a credincioşilor.
Grupul religios va funcţiona timp de trei ani fără personalitate juridică, preotul putând veni în Japonia, oricând, şi putând desfăşura activitate religioasă în mod nestingherit. După cei trei ani, este necesar ca grupul religios să facă dovada deţinerii unui spaţiu necesar desfăşurării activităţilor religioase. Achiziţionarea terenului şi construirea bisericii se va face pe numele unei persoane fizice, japonez sau român rezident în Japonia, care, la împlinirea celor trei ani de activitate a grupului religios, va dona terenul şi biserica parohiei, pentru care se va solicita acordarea personalităţii juridice din partea prefecturii, dacă este vorba de o singură parohie, sau din partea Ministerului Educaţiei şi Cultelor, în cazul mai multor parohii. Statutul pentru funcţionarea parohiei trebuie să cuprindă un articol legat de proprietate şi de modul de gestionare a acesteia.
Din punct de vedere al jurisdicţiei canonice a viitoarei parohii, statul japonez dă libertate fiecărei parohii sau cult să-şi stabilească singură/singur subordonarea canonică, principiul de funcţionare fiind onoarea şi cuvântul dat de persoana fizică care îşi ia responsabilitatea formării parohiei.
Aceste condiţii ne-au fost prezentate de viceministrul pentru probleme religioase în Japonia, dl Fumio Yada, însoţit de doi directori din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cultelor din Tokyo, unde am fost primiţi în audienţă pe 12 mai a.c.
O misiune dificilă pentru viitorul preot
Care este modalitatea prin care viitorul preot al parohiei şi familia sa vor putea obţine viză de şedere în Japonia?
Cea mai bună soluţie este obţinerea de la universităţile nipone a unor burse de studiu pentru preot şi soţia sa. Astfel, ne-am interesat că, atât în Tokyo, unde există peste 200 de universităţi, dar şi în alte oraşe, precum Omyia sau Shizuoka, localităţi populate de români, se pot obţine mai întâi burse de limbă şi mai apoi de specializare în orice domeniu, pentru preot şi soţia sa.
Aţi vizitat şi Ambasada României din Tokyo. Cum a fost apreciată dorinţa constituirii unei parohii ortodoxe româneşti?
La Ambasadă am fost primiţi, împreună cu familia Maria Barbu şi Yasui Kyoji, pe 29 aprilie, de către Excelenţa Sa dl ambasador Aurelian Neagu şi de către dra Diana Tihan, consilier cu probleme culturale ale Ambasadei. În cadrul întrevederii, domnului ambasador i s-a prezentat dorinţa exprimată în noaptea Învierii, de către românii din Japonia, de a constitui o parohie şi de a construi o biserică românească în această ţară. Mai mult, am prezentat darul Patriarhului către comunitatea românilor din Japonia, respectiv macheta bisericii Mănăstirii Voroneţ. Domnul ambasador a primit această veste cu moderaţie, cunoscând faptul că românii, deşi mulţi, sunt răspândiţi pe tot teritoriul nipon, viitorul preot având o misiune dificilă de a-i aduna la sfintele slujbe. Totuşi, Excelenţa Sa a apreciat în termeni pozitivi faptul că am reuşit, pentru prima dată, să reunim un număr aşa de mare de români în noaptea Sfintelor Paşti.
Ce v-a impresionat cel mai mult în Japonia?
A fost o experienţă unică, extrem de utilă, pe care o recomand tuturor celor care au posibilitatea. Istoria samurailor se regăseşte evident în cultura şi civilizaţia niponă de astăzi. În familie, pe stradă, la birou, în restaurant, peste tot. Cultura onoarei şi a respectului reciproc este măsura tuturor lucrurilor în Japonia.
Japonia, în date statistice
Cu o suprafaţă de 377.780 km2, Japonia are 127.250.000 de locuitori, din care peste 99% de naţionalitate japoneză; cei mai numeroşi cetăţeni de alte naţionalităţi sunt: coreeni - 636.000, americani - 135.000, chinezi - 70.000 şi europeni - 15.000. Densitatea populaţiei este de 323.000 locuitori/km2. Capitala, şi cel mai mare oraş din Japonia, este Tokyo, cu 12.578.720 locuitori. Relieful este muntos în proporţie de peste 65% din suprafaţa totală, cu circa 200 de vulcani, din care 109 sunt încă activi. Cel mai înalt vârf este Muntele Fuji, cu 3.776 m înălţime. Ziua naţională a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naştere a Majestăţii Sale Împăratul Akihito. Principalele culte din Japonia sunt budismul şi şintoismul. Japonia are 43 de prefecturi, un district (Hokkaido), două prefecturi urbane (Osaka şi Kyoto) şi metropola Tokyo. Şeful statului este Majestatea Sa, Împăratul Akihito, născut la 23 decembrie 1933, iar primul-ministru este Yasuo Fukuda (din 25 septembrie 2007). Parlamentul (Dieta) este compus din Camera Reprezentanţilor (480 de membri aleşi pentru un mandat de 4 ani) şi Camera Consilierilor (247 de membri aleşi pentru un mandat de 6 ani, jumătate din mandate fiind înnoite la fiecare 3 ani). Speranţa de viaţă în Japonia este de 78,5 ani pentru bărbaţi şi 85,5 ani pentru femei. În prezent, în Japonia trăiesc peste 50.000 de persoane cu vârsta de peste 100 de ani, numărul acestora crescând de peste 5 ori în ultimii 7 ani.
Ortodoxia în Japonia
Biserica Ortodoxă din Japonia este o biserică autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Moscovei. Sfântul Nicolae al Japoniei (cu numele de botez Ivan Dimitrievich Kasatkin) a dus Ortodoxia în Japonia în secolul al XIX-lea. În 1861, el a fost trimis de Biserica Ortodoxă Rusă la Hakodate, Hokkaido, ca preot al capelei consulatului rus. Cu toate că guvernarea şogunilor interzicea japonezilor convertirea la creştinism, destul de curând, câţiva vecini au început să viziteze frecvent capela. În aprilie 1868, trei dintre ei s-au convertit, aceştia fiind primii convertiţi în Japonia. În afară de câteva călătorii scurte, Sfântul Nicolae a rămas în Japonia chiar şi în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905) şi a răspândit Ortodoxia în toată ţara, fiind hirotonit primul episcop al Bisericii Ortodoxe a Japoniei. Nicolae a fondat Catedrala din Tokyo, în districtul Kanda, şi a petrecut peste jumătate de secol acolo; de aici numirea de Nikorai-Do dată de credincioşii Catedralei Învierii Domnului din Tokyo.
Sub ascultarea canonică a Patriarhiei Moscovei
Cel de-al doilea episcop al Japoniei, Mitropolitul Serghie, a suferit din greu din cauza regimului politic, fiind forţat să demisioneze din funcţia de episcop. A murit în circumstanţe neclare, la 10 august 1945. Biserica Rusă a suferit de pe urma politicii staliniste şi nu a mai avut posibilitatea să ajute tânăra Biserică din Japonia. În timpul Războiului de cincisprezece ani (1930-1945), Biserica Japoniei nu a avut aproape nici un contact cu exteriorul. După război, în locul Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolia Americană, precursoarea Bisericii Ortodoxe din America (OCA), a ajutat la restabilirea Bisericii Japoniei, iar începând cu 1946, arhiepiscopi hirotoniţi de Mitropolia Americană au condus destinele Bisericii Japoniei. Mai târziu, după ce situaţia Bisericii Ortodoxe Ruse s-a îmbunătăţit, Biserica Ortodoxă a Japoniei a intrat cu totul sub ascultarea canonică a Patriarhiei Moscovei. În anul 1970, Nicolae Kasatkin a fost canonizat de Patriarhul Moscovei şi este cunoscut ca „Sfântul Nicolae, Apostolul japonezilor“. Ziua sa de prăznuire este 16 februarie. Astăzi, Biserica Ortodoxă din Japonia îi pomeneşte la Sfânta Liturghie pe Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi pe Mitropolitul Daniel al Japoniei.
