Născut demult dintr-o revărsare de iubire și râvnă pentru Maica Mântuitorului nostru, postul din prima jumătate a lunii august ne apropie de Împărăteasa cerului și a pământului, ajutându-ne să-i dobândim îndurarea și mijlocirea către Fiul ei. Ea L-a arătat întregii lumi pe Dumnezeu Cel nevăzut și neapropiat, căci din trupul ei a luat trup Cuvântul Cel nevăzut al Tatălui. Ea L-a hrănit și L-a crescut pe Cel care dă hrană tuturor făpturilor, ea a fost omul care a suferit cel mai adânc durerea morții pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Despre specificul liturgic și duhovnicesc al acestei perioade unice din cursul anului bisericesc am stat de vorbă cu părintele profesor Florian Boitan, de la Biserica „Sfânta Treime” - Delea Veche din Capitală.
Părinte profesor, cum și când a apărut Postul Adormirii Maicii Domnului ca rânduială respectată de creștini în istoria Bisericii?
Postul în cinstea Adormirii Maicii Domnului, care face parte din cele patru posturi de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă, nu este numai un element de pregătire a credincioșilor pentru Sfânta Împărtășanie care urmează la sfârșitul postului, ci el constituie un element de cinstire a Maicii Domnului, intră în elementele de cinstire pe care noi le datorăm Maicii Domnului. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune lucrul acesta, că Postul Adormirii Maicii Domnului este în cinstea celor două mari praznice, al Schimbării la Față, pe 6 august, și al Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august. În cinstea Schimbării la Față, care ne conduce la lumină, iar în cinstea Adormirii Maicii Domnului, care ne conduce la mângâiere. Pentru că noi o avem pe Maica Domnului mângâietoare, ocrotitoare. Ea este mijlocitoare înaintea Mântuitorului Hristos. Mântuitorul, pe cruce, când a încredințat-o Sfântului Ioan și i-a spus „Iată mama ta!”, pe toți cei care cred în învățătura Lui i-a făcut fiii Maicii Sale.
Pe de altă parte, Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, este pârga firii omenești adusă lui Dumnezeu Tatăl pentru întruparea Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit în lume să mântuiască lumea.
Sigur, acest post a început de când s-a statornicit și sărbătoarea în cinstea Adormirii Maicii Domnului. La început, la Antiohia, era de o singură zi, la Constantinopol era de patru zile și la Ierusalim era de opt zile. A trebuit să se stabilească o durată a postului, cu dată de începere și de încheiere, și asta a făcut-o Patriarhul Constantinopolului Luca Chrysoverghi, la anul 1166. Cam toate posturile mari atunci au primit durata de ținere în Biserica Ortodoxă.
El este ținut cu strictețe, mai ales de când s-a stabilit și data sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, 15 august, pentru că și ea a avut o fluctuație în timp. Catolicii o țin și acum pe 18 ianuarie. Acest praznic în cinstea Maicii Domnului apare în secolul al V-lea. Avem mărturii în sensul acesta: Anatolie, Patriarhul Constantinopolului, cel care a alcătuit și stihirile de la Vecernie (cele patru care sunt ale lui Anatolie), a alcătuit cântări în cinstea acestui praznic, iar apoi, în secolul al VIII-lea, Sfântul Cosma de Maiuma și Sfântul Ioan Damaschin. Împăratul Mauriciu al Constantinopolului, după o biruință asupra perşilor cu mijlocirea Maicii Domnului, a zidit o biserică în cinstea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, făcând ca această sărbătoare să fie generalizată şi cinstită în întreaga Ortodoxie.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului își are începutul tot la Ierusalim, cu mult înainte, căci și la Ghetsimani, unde este mormântul Sfintei Fecioare Maria, s-a zidit o biserică în cinstea Adormirii. La această biserică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se ținea hramul după zidirea ei, dar nu se ținea la data de 15 august, ci prăznuirea era legată de data la care a fost construită biserica. Praznicul este însă mai vechi, dar nu se sărbătorea la această dată. Împăratul Mauriciu a stabilit ca acest praznic să fie sărbătorit la 15 august.
Acest post începe la 1 august. Dacă 1 august cade miercurea sau vinerea, el începe lăsându-se sec cu o zi înainte, pe 31 iulie. Dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului cade miercurea sau vinerea, atunci de praznic este dezlegare numai la untdelemn, vin și pește.
Postul începe la 1 august pentru că la această dată prăznuim scoaterea lemnului Sfintei Cruci de la palatul împăratului bizantin. Se făcea procesiune cu el și cu icoanele făcătoare de minuni în tot Constantinopolul, pentru că mai întotdeauna în perioada aceasta apăreau epidemii. Tot acum se făcea și sfințirea apei, sărbătoarea scoaterii lemnului Sfintei Cruci fixându-se la 1 august, care este și data începerii acestui post. Tot la 1 august prăznuim și pe tinerii Macabei, care, și ei, au pătimit pentru că nu au voit să mănânce mâncăruri jertfite idolilor, deci tot legat de post.
Pe lângă postul trupesc e necesară înfrânarea sufletească de la gândurile rele
Între posturile de peste an, unde se situează el ca asprime?
Acest post este mai aspru decât cel al Sfinților Petru și Pavel, și decât cel al Crăciunului, dar mai puțin aspru decât Postul Mare. După Tipicul cel Mare și Pravila cea Mare, pe care o regăsim în Ceaslovul cel mare, tipărit în anul 1817, acolo este dată rânduiala postului. Luni, miercuri și vineri se ajunează până la ora 15:00, marți și joi se dezleagă la mâncare pregătită, dar de zarzavat, nu de dulce, și se mănâncă de trei ori pe zi, iar sâmbăta și duminica este dezlegare la untdelemn și vin. De luni până vineri nu se consumă ulei. Sunt acum mănăstiri sau monahi care păstrează postul foarte aspru. Ei până sâmbătă nu mănâncă decât o dată în zi, și zarzavat, fără ulei. Fiind mai scurt ca durată, postul poate fi ținut așa. El este însă izvorât din dragostea pe care monahii și monahiile o arată Maicii Domnului. Pe lângă postul trupesc e necesară înfrânarea sufletească de la gândurile rele, de la păcate, de la răutăți, de la certuri.
Ce ar trebui să urmărească cu atenție creștinii în acest post?
Pentru credincioșii care se pregătesc de începerea Postului Adormirii Maicii Domnului, ca pentru orice post, trebuie să fie împăcați cu cei cu care au avut neînțelegeri, să dobândească pacea aceasta duhovnicească, care să le dea posibilitatea și puterea de a se ruga, pentru că păstrând ură în suflet nu te poți ruga, nu poți posti. După aceea, știind că postul este forma aceasta de cinstire a Maicii Domnului și de primire a ocrotirii ei, în dragostea pe care o arătăm Sfintei Fecioare Maria, trebuie să facem și acest exercițiu, prin abținerea de la anumite mâncăruri, și duhovnicesc, prin înfrânare de la patimi, gândindu-ne că Sfânta Fecioară Maria a postit. Ea toată viața a postit și s-a rugat, și pruncă în Templul de la Ierusalim, și după aceea. Pregătirea aceasta prin post și rugăciune ne face pe noi ca să dobândim ceva din smerenia Maicii Domnului. Ea este pildă de urmat pentru credincioși, dar și aceea care ne arată că smerenia este virtutea care ne înalță, ne apropie de Dumnezeu. Așa putem să înțelegem și scopul vieții noastre, și scopul lumii. Maica Domnului ne întărește în nădejdea că Mântuitorul ne poartă de grijă, ne vine în ajutor, nu ne părăsește niciodată. Prin participarea la slujbele care se săvârșesc în sfânta biserică, la paraclisele închinate în cinstea Maicii Domnului, noi căutăm să ne apropiem duhovnicește prin Sfânta Fecioară Maria de Mântuitorul Hristos. „Văzându-te pe tine, vedem pe Cel ce S-a născut din tine”, spune o cântare, care este chiar un îndemn. „Avându-te pe tine, avem pe Mântuitorul într-ajutor.”
Vechea rânduială de a mânca fără ulei nu era doar pentru călugări, ci pentru toată lumea
Cum trebuie să postim efectiv în această perioadă?
Fiecare are duhovnic, fiecare își știe sănătatea și posibilitățile de a ține post. Cei care nu au probleme și pot să-l țină, să-l țină după rânduiala împărătească a Bisericii. Pe cei care vor să se pregătească pentru praznic îi îndemn să se sfătuiască cu duhovnicul și să primească îndrumările respective. Unii sunt bolnavi, au diabet sau alte probleme. Cei bolnavi de cancer să elimine carnea și ouăle, și să mănânce lactate și pește. Pot primi pogorăminte și cei care au activități zilnice mai dificile, care stau câte 12 ore la serviciu, iar pentru cei care nu pot să postească, atunci măcar cinci zile, sau trei zile, înaintea sărbătorii, să aibă o rânduială a postului.
Vechea rânduială de a mânca fără ulei de luni până vineri în această perioadă de post nu era doar pentru călugări, ci pentru toată lumea. De ce? Pentru că e perioada când sunt și fructe, și zarzavat. În trecut creștinii pregăteau compoturi, nu cu zahăr cum este acum, ci fierbeau fructele singure. Ei mâncau multe salate. Una dintre bunicile mele, când era post, scotea, pentru că avea pregătit din timp, oțet făcut din boască de vin și prepara coleașă, un fel de ciulama de post pe care o mâncam cu mămăligă. Alteori zdrobea ceapa cu sare, o înmuia în oțet de vin și o mânca cu mămăliguță. Asta era mâncarea lor de post. Îl țineau cu strictețe. Probabil că aveau și o rezistență mai mare a organismului, însă mâncau natural.
Cum ne împărtășim în această perioadă închinată Maicii Domnului?
Este de dorit ca în timpul acesta credincioșii care ajunează să se împărtășească și la Schimbarea la Față, ca praznic al Luminii, Sfânta Euharistie fiind pentru noi acest moment de unire, de intrare în lumina taborică, de apropiere de Mântuitorul Hristos. Primirea Sfintei Euharistii ne face să fim și noi ca și Ucenicii iubiți ai Mântuitorului în lumina aceasta taborică, și să rostim cu Sfântul Apostol Petru: „Doamne, bine este să fim noi aici” (Matei 17, 4), să fim în această pace, în această lumină, în această trăire duhovnicească.
Sfântul Potir, pe care preotul îl ține în mână chemând pe credincioși, este pântecele dumnezeiesc al Sfintei Fecioare Maria, din care S-a născut cu trup Mântuitorul Hristos. Prin ea ni S-a dăruit Hristos. Prin ea noi primim Trupul și Sângele Domnului nostru. Noi nu putem să ne apropiem de Dumnezeu. El este nevăzut, nu poate nimeni să-L cuprindă. Dar pentru că El S-a smerit pe Sine, S-a lăsat cuprins de pântecele fecioresc al Sfintei Fecioare Maria, ea ni-L dăruiește nouă, și noi Îl cuprindem, și suntem cu Hristos, și Hristos este cu noi.
