Din luna februarie a acestui an, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor a început derularea unui proiect de mare anvergură pentru o eparhie, un proiect strategic finanţat din Fondul Social European, care urmează să se desfăşoare în 13 judeţe, respectiv 10 eparhii. Interviu cu monahia Emilia Nistoroiu, inspector social.
Cum s-a ajuns la iniţierea acestui proiect?
Sectorul Social Misionar al Episcopiei, înfiinţat în anul 2000, a avut o evoluţie foarte dinamică. Fiind o eparhie nouă şi în două judeţe foarte sărace, problematica socială este foarte complexă, iar resursele pentru implicarea în rezolvarea lor sunt extrem de limitate. Dar nu este numai o problemă de resurse; una dintre cele mai mari probleme o reprezintă mentalitatea pasivă, inerţia. Din acest motiv, Preasfinţitul Damaschin s-a orientat de la început către o soluţie de dinamizare şi, totodată, de depăşire a amatorismelor în acest domeniu, astfel încât în anul 2002 a fost înfiinţată asociaţia episcopiei - Asociaţia Socio-Culturală „Matei Basarab“ - prin care au fost accesate fonduri, atât pentru proiecte sociale, cât şi pentru dezvoltare organizaţională. Prin aceste proiecte am dobândit experienţă şi cred că nu greşesc dacă spun că am atins şi un nivel de profesionalism destul de bun. În februarie anul trecut, atunci când a fost lansată prima linie de proiecte finanţate din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, deşi acestea au fost numai proiecte strategice, i-am propus Preasfinţitului Damaschin acest proiect, prezentându-i avantajele şi riscurile, şi Preasfinţia Sa a fost de acord cu iniţierea lui, deşi efortul financiar al eparhiei - în condiţiile stipulate atunci, care s-au schimbat favorabil între timp - era mare.
Ce reprezintă aceste proiecte strategice?
Sunt proiecte prin care se creează o strategie la nivel naţional, de ramură sau multiregional. De aceea sunt proiecte de valori mari, între 1.850.000 de lei şi 18.500.000 de lei şi pe o perioadă de timp care poate merge până la 3 ani.
Conceptul de economie socială
Cum aţi ajuns la opţiunea pentru promovarea economiei sociale şi, mai ales, lămuriţi-ne ce înseamnă acest concept?
Trebuie să mărturisesc că nici noi nu am ştiut, atunci când am citit ghidurile lansate de Ministerul Muncii, ce reprezintă economia socială. Ministerul Muncii a lansat finanţarea proiectelor pe 6 axe prioritare, fiecare axă având mai multe domenii majore de intervenţie. Dintre acestea, la câteva domenii de intervenţie erau menţionaţi în mod direct ca solicitanţi eligibili şi unităţile de cult. Printre aceste domenii majore de intervenţie s-a aflat şi domeniul „economiei sociale“, în cadrul axei 6 - Promovarea incluziunii sociale. Şi atunci ne-am întrebat ce reprezintă economia socială, din moment ce ministerul consideră că unităţile de cult pot fi interesate în acest domeniu. Din informaţii obţinute în special prin internet, am înţeles că acest concept promovează activităţi economice care au finalitate în social. De exemplu, la nivelul unei comunităţi funcţionează o unitate economică (o fermă, o făbricuţă etc.) care contribuie la funcţionarea unui serviciu social din comunitate (o creşă, un serviciu de îngrijire a bătrânilor la domiciliu etc.). Pot fi diverse combinaţii de unităţi economice (înlănţuite, partenere etc.), care să fie implicate în susţinerea activităţilor sociale, sau pot antrena în procesul de producţie şi categorii defavorizate, care în mod normal au o productivitate mai mică - de exemplu un atelier protejat - dar care rezolvă anumite probleme în comunitate prin antrenarea acestor categorii în activitatea productivă. Desigur că aici trebuie obţinute mai multe informaţii, de exemplu în ce măsură legislaţia ţărilor respective promovează prin prevederi concrete funcţionarea acestor structuri, cum fac faţă aceste structuri mediului concurenţial ş.a.
Spuneaţi că efortul financiar al eparhiei este mare. Despre ce este vorba?
Contribuţia proprie la proiect nu este mare, procentul este de 2%, iar această contribuţie este asigurată aproape în mod egal de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor şi de partenerul nostru în proiect, Episcopia Dunării de Jos. Este vorba însă de fluxul financiar necesar pentru derularea proiectelor. Atunci când au fost lansate aceste proiecte, procedura de derulare a lor era aceea că solicitantul efectuează cheltuielile şi atunci când suma cheltuită a ajuns la 25% din bugetul anual, este efectuată cererea de plată către finanţator. În condiţiile în care cheltuielile sunt eligibile şi documentaţia este completă, se efectuează plata în termen de 45 de zile. Exista şi posibilitatea ca să se acorde o prefinanţare pentru începerea proiectelor, în acest caz fiind necesară constituirea unei garanţii bancare care să asigure acoperirea prefinanţării şi o unei sume de risc. Astfel încât episcopia trebuia să avanseze cel puţin 350.000 de lei.
În ce constă efectiv acest proiect?
În promovarea conceptului de economie socială, a modelelor de structuri care funcţionează după acest concept: întreprinderi sociale, cooperaţii etc. În mod concret se creează două centre de resurse regionale pentru economia socială, unul la Slobozia, pentru regiunea Sud Muntenia şi cel de-al doilea la Galaţi, pentru regiunea Sud Est. Fiecare Centru de resurse va organiza o informare în fiecare judeţ din regiune şi va identifica persoane interesate pentru elaborarea unei strategii regionale. De asemenea, vor fi certificaţi 45 de formatori pentru formarea profesională a adulţilor, formatori care vor avea şi cunoştinţe de economie socială. Se organizează, în cel de-al treilea an de activitate, o campanie de promovare a modelelor de economie socială, atât prin activităţi directe de informare, cu participarea formatorilor – câte două sesiuni în fiecare judeţ - cât şi prin materiale scrise şi publicitare. Proiectul are un buget eligibil de 3.076.680 de lei, din care 3.015.146 de lei finanţare nerambursabilă.
Posibilităţi pentru parohii de a se implica în organizarea unui serviciu social
De ce ar fi Biserica interesată în promovarea economiei sociale?
Este o oportunitate. Pe de o parte, toţi cei care au experienţă în asistenţa socială ştiu că este dificil să asiguri sustenabilitatea, continuitatea unui serviciu social sau a unui proiect. Asistenţa socială consumă resurse, nu se poate face numai pe bază de voluntariat. Pentru că ai nevoie şi de profesionişti - psiholog, asistent social, bucătar cu analizele la zi şi curs de calificare etc. - dar şi pentru că voluntarii vin când pot, de obicei după amiaza, şi nu poţi acoperi activităţile numai cu voluntari. Dar sunt şi cheltuieli pentru materiale consumabile, utilităţi etc. O structură de acest tip ar fi o posibilitate pentru o parohie de a se implica în organizarea unui serviciu social. Pe de altă parte mirenii nu sunt implicaţi suficient în activităţile parohiei, nici cei care au disponibilitatea de a face acest lucru. Cei care au posibilităţi financiare fac sponsorizări, de obicei pentru construirea sau repararea unei biserici, dar pot fi şi oameni de afaceri apropiaţi Bisericii, care ar contribui la organizarea unei structuri de acest tip, întrucât ar cunoaşte în mod direct beneficiarii serviciului social şi organizatorii acestui serviciu. Relaţiile umane directe între toţi cei implicaţi sunt de natură să îi aproprie pe oameni şi prezenţa parohiei într-o astfel de structură ar contribui la înduhovnicirea acestor relaţii. Specificul nostru este nu de a face asistenţă socială în sens strict, ci de a înduhovnici oamenii şi relaţiile dintre ei, iar asistenţa socială este doar o formă de manifestare a acestor relaţii.
Ce aşteptări aveţi de la acest proiect?
Suntem realişti, nu avem aşteptări prea mari. La nivelul Uniunii Europene statisticile indicau faptul că economia socială reprezenta 8% din activităţile economice şi 10% din forţa de muncă angajată. Nu este o pondere mare, dar nici nesemnificativă. Criza prezentă este un prilej de a verifica soliditatea structurilor economice în general, inclusiv a celor constituite ca întreprinderi sociale. „Criză“ înseamnă judecată, şi vom avea prilejul să vedem ce rezistă şi ce nu. Documentarea şi schimbul de experienţă se fac spre sfârşitul anului, aşa încât cred că atunci putem avea o perspectivă obiectivă. În ceea ce ne priveşte, ne propunem ca activitatea noastră de informare să fie bine realizată, informaţia să ajungă la toţi cei care pot fi interesaţi. Ne vom adresa fiecărei eparhii în parte şi probabil că vom face informări la nivelul protopopiatelor. Proiectul nu se adresează exclusiv Bisericii, ci tuturor celor interesaţi, dar credem că eparhiile vor fi receptive pentru primirea informaţiilor. De asemenea, ne vom adresa şi prin mass-media. Nu ne propunem crearea de structuri, ci doar informarea şi ne vom strădui ca aceasta să fie bine făcută.
▲
Parteneriat cu Episcopia Dunării de Jos
Aţi menţionat un parteneriat cu Episcopia Dunării de Jos. Cum s-a ajuns la acest parteneriat?
Avem ca parteneri în proiect Episcopia Dunării de Jos şi Şcoala Română de Afaceri de pe lângă Camera de Comerţ, filiala Ialomiţa. Aceasta din urmă are rolul de a asigura formarea formatorilor. Eparhia Dunării de Jos organizează activităţile proiectului în regiunea sud-est. Ne-am gândit că cea de-a doua regiune în care este mai bine să lucrăm este regiunea sud-est, fiind învecinaţi cu eparhiile de aici. Ştiam că la Galaţi este o echipă care are experienţă în derularea proiectelor cu finanţare nerambursabilă, întrucât sunt anumite cerinţe în ceea ce priveşte termenele, modalităţile de monitorizare, evaluare, raportare ş.a., care solicită responsabilitate şi promptitudine. Eparhiile au abordări diferite în ceea ce priveşte asistenţa socială, care se datorează şi resurselor de care dispune fiecare. Proiectele cu finanţări nerambursabile necesită o anumită disciplină de lucru şi o cunoaştere şi respectare a prevederilor contractuale şi colegii de la Galaţi au această experienţă.
